Incurajări

Eram tînăr, cu o grămadă de preocupări şi îndrăgostit pînă peste cap.Era un vis, un zbor, un vîrtej.

La un moment dat iubita mea a hotărît că vrea un copil.

Normal că eu n-aveam astfel de gînduri.Imi plăcea prea mult să nu-mi pese de nimic, să mă joc, să mă distrez.

I-am spus că sîntem prea tineri, că încă mai trebuie să ne jucăm, că …,nenumărate şi eram liniştit că nu m-a contrazis.

Intr-o după masă, făceam înregistrări, cînd a sunat la uşa, n-a intrat la invitaţia mamei şi cînd m-a văzut mi-a zis: Nu mi-a venit!

Si a plecat.Oricît am căutat-o şi acasă şi prin alte părţi, n-am găsit-o.

Nu vreau să vorbesc aici  de sentimentele, senzaţiile care m-au încercat atunci.Că eram cînd nervos şi supărat, cînd vesel şi mîndru de parcă salvarea planetei stătea pe umerii mei.

Cu tata nu mă înţelegeam de loc.Dar cînd a aflat vestea m-a invitat la o bere.

Mă întrebam de ce naiba e aşa de mîndru, că el n-a avut nici un aport la, dar am acceptat.

Cînd am ajuns la restaurant, la intrarea pe terasă  tata a zis tare:Voi fi bunic!

Au sărit toţi de pe la mese să-l felicite.Ne-am aşezat lîngă doi vecini şi după ce s-au mai felicitat între ei şi-au amintit şi de mine.

De-acum să nu-mi mai spui nene, că sîntem egali.

Si a început.

Măi băiete, s-a terminat cu părul mare, s-a terminat cu muzicile.De-acum eşti tată şi trebuie să ai alte gînduri, alte priorităţi.Starea civilă, nunta-pînă nu se vede sarcina, că n-o să se îmbrace mireasă cu burta la gură-te înscrii la locuinţă din timp să poţi alege cartierul în care vrei să stai, mobilă, maşină de spălat, aragaz,frigider, televizor, rate, rate…

De-acuma ai responsabilităţi.

Participau toţi de pe terasă la incurajări.

Zicea unul, proaspăt căsătorit, să-ţi iei gîndul de la „păsărică” cel puţin doi ani de-acum înainte.Pînă naşte are tot felul de probleme.Cînd ţi-e lumea mai dragă o ia la fugă şi vomează-îţi dai seama că în condiţiile alea n-are chef- şi după ce se naşte copilul…

Să te pregăteşti de alergat,că pînă-i gravidă are tot felul de pofte care se manifestă numai seara şi noaptea, cînd sînt închise alimentarele.Si va trebui să iei restaurantele în rînd, să te baţi cu portarii, ospătarii, bucătarii pentru o felie de nu ştie nimeni ce.

La cum te ştiu, norocos, sigur copilul tău nu va dormi noaptea.În schimb va plînge.Va urla ca din gură de şarpe una-ntr-una şi n-o să ştiţi de ce.Orice veţi încerca va fi degeaba.Si o să-l iei în braţe, o să pui Deep Purple şi o să-l scuturi, legeni pînă o să se liniştească sau o să adoarmă.Că după ce va creşte o să arunci discurile cu Deep Purple, o să ştergi înregistrările.Să nu mai auzi de Deep Purple.

Si o să cace.Nici o maşină de spălat nu poate face faţă la cît poate căca şi pişa un copil mic.O să-ţi fie plină casa de scutece puse la uscat.Si bucătăria şi caloriferele, şi balconul, iar baia va fi plină de scutece care-şi aşteaptă rîndul la spălat.

Încă nu apăruseră pamperşii.

Totul în jurul tău va fi numai caca de copil mic.Va mirosi casa a pişu şi caca.Hainele, blocul, peste tot vei simţi numai miros de caca.Poţi să te dai şi cu rexona, că tot a căcat va mirosi totul.

Si au continuat pe aceiaşi temă, dezvoltînd şi rîzînd.

Mi-am băut berea, am plătit-o şi la plecare i-am multumit tatei pentru încurajări şi i-am spus unuia din vecini, că dacă este atît de rău, de ce are el patru copii.Înseamnă că ori este prost, ori este nebun.S-a rîs în continuare, fără supărare.

Un alt vecin m-a luat pe după umeri şi mi-a zis -Bine ai venit în lumea, plină de surprize, a femeilor.Vei mai avea şi alte surprize.

Si am avut.După două săptămîni în care m-am perpelit la foc mic, mi-a venit iubita la uşă şi cu un zîmbet dulce mi-a zis : Alarmă falsă!Mi-a venit….

Anunțuri

De-ale noastre

A trecut o săptămînă de cînd a început isteria cu copilul căzut la sala polivalentă din Cluj.

Ce naiba, toată lumea e vinovată, numai tatăl acelui copil nu?

Dacă l-ar fi ţinut de mînă, chiar dacă ar fi alunecat, n-ar fi căzut.

Sau ar fi trebuit să i se dea un insoţitor permanent copilului, în timp ce tatăl se uita după draci beţi?

Laşi , aşa, copilul să se fledurească pe trepte, printre oameni care urlă, sar , dau din picioare sau din mîini in timp ce tu, tatăl, te uiti după orice altceva?

Păi, aşa, ar putea să se dea de-a berbeleacul din vîrful scărilor de pe Cetatuie- cam 200 de metri de trepte- pînă in stradă şi dacă n-ar fi fost nici o maşină în zonă, pînă în Someş si tot Primăria ar fi fost de vină?

Mai nou părinţii nu mai au nici o responsabilitate?

Neamurile

Cind te casatoresti nu-ti iei pur si simplu sotia si plecati impreuna .

Sa-ti fie mereu secunda vietii,universul pe care tu , cercetator pasionat sa-l descoperi cu grija, cu pasiune, cu iubire putin cite putin.Nu-ti iei pur si simplu partenera  cu care sa dansezi de-atunci inainte ,  doar voi si nimic altceva decit soarele luminii voastre, bucuria, palpitatia, zborul- doua pasari zburind imbratisate.

Navalesc atunci in viata ta o gramada de oameni pe care nu-i cunosti si nici n-ai vrea sa-i cunosti.Parinti, frati, surori cu sotii si copii lor, unchi, matusi, si inca atitia care nu te intereseaza, dar pe care trebuie sa-i respecti.

Unii ajung sa-ti fie dragi, altii prieteni, pe altii nu poti sa-i suferi, dar pe toti trebuie sa-i respecti pentru ca sint neamurile ( rudele) sotiei tale.Si la fel se intimpla si in cazul sotiei cu cei care ii invadeaza viata din partea ta.

 

Cit de mult am dorit sa inverzeasca totul, sa vina caldura, sa iesim , sa ne scufundam in verde.

Nu prea ne-a iesit pina acum uneori din motive financiare, alteori din alte motive.Dar macar in una din cele doua zile ale sfirsitului de saptamina am reusit sa atingem cite un pic de Trascau, sa ne limpezim ochii cu verdele padurii, cu cerul reflectat in apele reci care curgeau jucause printre pietre.Si cam la asta speram si pentru duminica, dar…

 

Eu am senzatia ca sint destul de elastic in relatiile cu altii, dar nu-mi place , ba chiar ma enerveaza, atunci cind sint pus in fata faptului implinit.Daca ne hotarim sa facem ceva si brusc aflu ca trebuie sa facem altceva,din motive care nu tin de dispozitia noastra.

Pe la jumatatea saptaminii am aflat ca o matusa a sotiei este internata intr-un spital din Cluj.Normal , sotia s-a dus pe la ea, i-a dus ce avea nevoie si ne gindeam ca duminica dimineata vom trece pe-acolo apoi vom fugi din oras si spre seara vom mai trece pe la spital.

Simbata am aflat ca vin niste rude sa o vada la spital.Rude care nu sint din Cluj si ca vin toata gasca.

Adica, adio iesire, adio timp numai pentru noi…

Sa stai in pozitie de drepti, sa le stai la dispozitie, sa-i intretii, sa-i duci, sa-i aduci,sa…

Simteam ca-s bun de pus pe lant, cu botnita !

Dar ce poti sa spui ? Nu se intimpla in fiecare zi.

Mare mi-a fost surpriza si bucuria cind au venit , sa constat ca sint cei dragi.Cei cu care ma inteleg bine,  pe care ma bucur sa-i am in preajma, cu care am ce sa povestesc, sa glumesc, sa ridem…

Ne-am simtit bine impreuna, am fost la spital unde marea surpriza a inlacrimat pe toata lumea, ne-am plimbat dupa aceea si ne-a parut rau ca trebuie sa plece.

Iar peste citeva ore i-am sunat sa vedem daca au ajuns cu bine acasa.

Nu, n-a fost o duminica pierduta si  am fi vrut sa mai putem sta impreuna, sa lungim clipele…

 

 

 

 

Educatie ? 2

Pe vremuri,cind se pregateau copiii sa mearga la scoli sau prin alte parti la munca,parintii le tineau o „predica”,probabil singura predica pe care n-o uitau niciodata.

Sa stii ca de-aici din poarta casei incepe dorul si se termina numai cind ajungi aici,acasa.

Oriunde te duci,sa stai oblu (drept),sa privesti oamenii in fata si sa fii cinstit,onest.

Sa te doara cind lucra altcineva in locul tau.Asta inseamna ca tu nu esti in stare sau ca n-ai facut bine.

Si nu uita,de cind te duci si ne facem semne,noi stam la poarta si te asteptam cu drag sa vii,cu lacrimi in ochi si-n suflet.

Ca vii in masina,c-ai avut noroc in viata sau vii in curu’ gol,ca n-ai avut noroc in viata,aici ACASA te asteptam si te primim cu  drag,cu bucurie.

 

Educatie

Eram copil,in vacanta la o matusa,la tara.

Traia si tatal unchiului meu.Un batrinel cu parul alb,orb-de batrinete.Avea nouazeci si ceva de ani.

In fiecare dimineata unchiul il spala cu apa rece din fintina,il barbierea daca era cazul si-l ajuta sa se imbrace.Dupa ce mina isi lua cirja facuta din lemn de corn si se aseza in fata casei pe un scaunel,cu fata la drum,de parca astepta pe cineva.

Isi sprijinea bota de perete,la mina stinga.

Se mai intimpla ca trecind pe linga dinsul,sa-i mut bota citiva centimetri,atit cit sa n-o ajunga.Daca trecea unchiul prin zona,ii punea bota la indemina,il mingiia si-si vedea de treaba.

Intr-o zi,s-a prins bunicul de manevra mea si mi-a spus:

-Ti-oi trage citeva alduituri pe spinare cu bota asta de corn,de-i crede ca-i duminica si a venit popa la biserica!

A aldui= a binecuvinta

L-am intrebat pe unchiul meu ce a vrut sa spuna bunicul si mi-a raspuns ca pe vremea cind era el copil si inainte de asta,de cind exista satul (atestat documentar de pe la 1400 ),parintii nu-si bateau copiii.

Isi notau traznaile facute si duminica dimineata,la biserica,preotul ii pedepsea ,pe fiecare in parte in functie de gravitate ,cu o bota din lemn de corn.Dupa care se spala,isi lua patrafirul si incepea slujba.

Era o lectie.Pe parinti ii doare durerea copilului lor,dar pe un strain nu-l doare si  loveste tare.

Nu i-am mai mutat bota.Ba chiar l-am scos la plimbare prin sat si ma miram cind vedeam mai tineri si mai batrini venind la dinsul spunindu-i : Saru’mina,tata! si pupindu-i mina.

Inclusiv preotul a facut la fel.

Bunicul a fost invatator  in sat si singurul croitor atestat cu Scoala de Arte si Meserii din Cluj.

Ca,zicea dinsul,trebuie sa stii si o meserie.Nu se stie cum se intoarce roata vietii si trebuie sa-ti duci familia  mai departe,cu demnitate.

Si unchiul a fost invatator si croitor,atestat tot la Scoala de Arte si Meserii din Cluj.Dar n-a profesat ca invatator.Doar agricultura si croitorie.

Era o alta lume sau asa ne place noua sa zicem,ca o scuza pentru lipsurile noastre?

 

La multi ani!

Sa va fie parintii sanatosi!

Sa va fie copii fericiti!

Sa va fie prietenii prieteni!

Sa va dea Dumnezeu cite un pic din tot ce va doriti si primiti un pic si de la mine (noi,toata familia).

Anul care vine si urmatorii sa aveti sanatate!

La multi ani!

Parinti

De multe ori mi-am propus sa merg si de multe ori si-a propus Florin sa ma duca la Manastirea Sfinta Ana de la Rohia, dar de fiecare data intervenea ceva si nu ajungeam acolo.

Intr-un an, eram in concediu medical din cauza de Zona Zoster , asa ca Florin  mi-a propus sa mergem la Rohia sa-l ajutam pe un prieten de-al lui, calugar acolo, sa pregateasca o expozitie de icoane din Germania.

Nu cu mult timp inainte am cunoscut un profesor din Tirgu Lapus care, aflind de pasiunea mea pentru pietre mi-a zis ca „pietre ca in Tara Lapusului nu sint nicaieri, pentru ca astea-s sfinte.”

Calatoria cu autobuzul pina la Tirgu Lapus a fost grea.Eu aveam dureri mari, iar Florin era intr-o criza de bila si numai scuturaturile  autobuzului ii lipseau.Am ajuns dupa masa si am pornit pe jos spre Rohia, zona fiind deosebit de frumoasa. Dupa ce ne-am racorit putin la un izvor (era atit de rece apa ca mi-a amortit limba), am pornit de-a dreptul peste munte.Cu ochii pe jos, dupa pietre si ametit de frumusetea padurii de fagi, in cintec de pasari si imbatati de mirosul-parca de miere de albine-florilor cimpului, am ajuns in Rohia si Florin a insistat sa mergem la parintii lui Nicolae (profesorul). Sa cunosc niste oameni din Tara Lapusului. L-am gasit pe domnul…. la coasa. Sringea iarba proaspata pentru animalele din batatura, cele care nu ies la pascut asa ca, cu cite un lepedeu de iarba in spinare ne-am indreptat spre casa.In drum spre casa, jucindu-ne cu ciobanescul care-l insotea ne-a spus ca Nicolae este plecat, iar la Manastire ar fi bine sa ajungem dupa slujba de noapte.

La umbra nucului din ograda, ne-a ominit cu piine si miere si apa rece din fintina si-acolo am aflat povestea calugarului la care mergeam.

Dupa ce a terminat cu studiile Institutul de Arte Vizuale din Cluj-acolo l-a cunoscut Florin-si si-a terminat armata,tatal lui l-a lasat sa umble, sa mearga sa vada, sa se distreze sau sa mai invete, sa vada si alte tari. A fost, a vazut, dar revenea acasa si ajuta la gospodarie. Intr-o zi i-a spus mamei lui:

-Mama eu merg la manastire.

-Bine,numa sa vii dimineata sa-l ajuti pe tat’to la…

-Nu mama,vreau sa ma duc de tat.

-Atunci stai sa vie tati acasa si-om povesti.

I-au anuntat pe toti,s-au reunit la cina si dupa ce au mincat,au povestit de una de alta, de pe-acasa si de aiurea, baiatul le-a spus:

-Dragii mei, eu m-am hotarit sa merg la manastire, sa ma calugaresc.

Tatal s-a ridicat in picioare, l-a privit adinc in ochi si i-a spus:

-ESTE O ONOARE PENTRU NOI !

L-au imbratisat si si-au vazut fiecare de treaba.

In timp ce ne povestea, pe fata lui se putea citi mindrie, respect, onoare, implinire.

Calugarul (Parintele Andrei ) este fiul lui si fratele lui Nicolae.