La intrare

Vîrf de munte

Înfrățiți

fag și brad

Pe fugă

După coborîrea de la cascada Vărșag am simțit că nu prind prea bine frînele, dar nu părea să fie bai.Așa că a doua zi dimineața am pornit spre Cluj.

Era clar că e încă o zi caniculară și speram să ajungem cît mai repede acasă.

De la Bălăușeri s-a mers în coloană așa că nu puteam frîna cum vreau eu.Uneori trebuia frînat brusc și  a început să se audă, din ce în ce mai tare frecare de fier pe fier.Adică s-au dus plăcuțele de frînă pe față.

Cu mare grijă și cu zgomot din ce în ce mai mare am ajuns acasă.L-am sunat pe mecanicul meu.

Ingerașii au fost cu mine, căci omul mi-a schimbat plăcuțele, ziua următoare urmînd să plece în concediu.

Liniștit,cu frînele bune am pornit spre Baia Mare.

Nu căldură, ci demență.

Ajuns,

Am rezolvat problemele și ne-am întors pe o și mai mare căldură.

Dimineața, aproximativ la prima oră am pornit spre Oradea, iar după masă ne-am întors.

Eram fiert, copt, stors.

Ziua următoare am pornit spre Valea Jiului.Normal tot pe căldură.Atîta doar că pe duminică se anunța frig, ploi.

La întoarcere voiam să intru pe la Cheile Băniței.Am trecut pe lîngă ele de mii de ori fără să știu ce minunăție e acolo.

Nori, vînt, frig.Am zis că intrăm numai să localizăm cheile, dar odată ajunși…

O mică problemă.Pot fi văzute numai dacă mergi prin apă.

Am intrat, mi-au înghețat picioarele, vîntul sufla tare și dîrdîiam de frig, dar a meritat.

Vom mai merge.Imi închipui ce imagini ies  pe soare…

Ar mai fi de vizitat tot în zonă și Cheile Crivadiei , o cascadă în chei și cîteva peșteri pe lîngă peștera Bolii.

Intoarcerea acasă a fost plăcută, deși de la Hațeg s-a circulat în coloană.

Gata concediul.Am început munca și…odihna.

Pe fugă

Ca să nu mai repetăm experiența de anul trecut, anul ăsta, de Untold, am fugit de acasă.

Din păcate cu fost două săptămîni de fugă.Si cu toate că am călătorit pe temperaturi cumplite, căci mașina noastră are aer condiționat de deschiderea geamurilor, tot am reușit să ne mai oprim din loc în loc.

Trecînd prin zonă ne-am oprit puțin și la lacul Sf.Ana,

Ne-am oprit și la Tușnad, să mîncăm ceva la restaurantul din mijlocul lacului Ciucaș, dar

din păcate nu mai este funcțional.Așa că ne-am mulțumit cu cîte o langoșe cu smîntînă și brînză și ne-am continuat drumul.

Si dacă, în urmă cu cîțiva ani n-am reușit să găsim cascada Vărșag, ne-am dus acum muult mai bine informați.

deasupra

Ne-am dus și la izvor să vedem și să gustăm prima apă.

O mică pauză din alergare într-o oază de liniște la Conacul Secuiesc din Trascău.

 

nuferi de munte?

Si-am plecat după o ultimă privire spre valea Arieșului,

Restul mîine.

Pe fugă

Poza 231