Intenţia

Pe la sfîrşitul anilor 70 ne-a prins şi pe noi,  gaşca, ideea cu fugitul „dincolo” spre libertate.

Nu ne era nici mai rău, nici mai bine decît la alţii, făceam ce ne toca şi n-aveam  probleme, dar era o modă, un curent de fugă.

Am povestit, ne-am convins unul pe altul, am argumentat pro şi contra, ne-am certat şi ne-am împăcat şi pînă la  urmă am  rămas trei hotărîţi că  este o aventură care trebuie încercată.

Si după ce am întors pe toate feţele  probabilitatea unei reuşite am ajuns la concluzia că spre Sîrbi este soluţia.

Buuun!Hotărîrea fiind luată, dar încă nefiind  bătută în cuie, fiecare şi-a făcut curaj, şi-a făcut aprovizionare şi ne-am dat un termen pentru a ne  anunţa unul pe celălalt dacă şi cînd vom încerca să  facem marele pas.

Normal că mă perpeleam la foc mic şi întorceam pe  toate feţele şansa de a reusi să trecem şi ce va însemna viaţa noastră după aceea, căci totul, absolut totul era necunoscut.

Am mers şi pe munte cu unul din prieteni să cernem şansele şi motivaţia, dar fără prea multe rezultate.

Inainte de termenul limită i-am spus mamei, să ştie , să nu fie luată ca din oală, iar mama l-a informat şi pe  tata.

Nu mă înţelegeam cu  tata de nici o culoare.Era clar că n-aveam nimic în comun şi era reciprocă treaba.Cu toate astea  am stat cu ei în poveşti, iar tata m-a întrebat dacă îmi lipseşte ceva, dacă acest risc îmi vas schimba viaţa în bine, în mai bine decît pînă acum.

Neprimind nici un răspuns mi-a spus că  deşi ar avea modalităţi de a mă împiedeca să fac asta, nu o va face.E dreptul tău să îţi  faci viaţa cum  crezi, căci tu o vei duce oricum ar fi, dar să ai grijă să nu te prindă şi să nu mori.Dar decît să te prindă, mai bine  să mori!

La termenul stabilit  ne-am întîlnit şi fiecare am dat verdictul.

Doi dintre noi am renunţat şi nu ne-a părut rău nici atunci, nici după  aceea.Unul n-a renunţat, şi-a mai găsit pe cineva cu care să meargă şi… au fost prinşi pe Dunăre.I-au lăsat să se chinuie pînă aproape la mijlocul fluviului, după care i-au pescuit.

Prietenul  nostru este, relativ, în regulă, după ani de puşcărie grea.Celălalt, care s-a  bătut cu soldaţii şi la postul de miliţie cu miliţienii , după ani de puşcării  a fost internat la psihiatrie.Pe  viaţă.

Le-am mulţumit părinţilor mei.

Reclame

Acasa (continuare)

Chiar si cind  se zugraveste se arunca o gramada de lucruri, dar la o mutare multe foarte multe ramin pe loc, altele se arunca, iar altele se pun atit de bine incit nu le mai gasesti, ramase in cutii sau bagaje nedesfacute.

Adolescentii.

Sint cei pe care nu-i intelege nimeni si care nu se inteleg cu nimeni.

Parintii, e clar, nu-i inteleg.Nici n-au cum, caci ei n-au fost adolescenti…

Adolescenta e momentul in care se traieste intens totul.Se experimenteaza totul- a-i mei se mirau ca le dispar medicamentele din casa, iar eu ma miram ca desi am amestecat toate cu toate nu ies bule sau aburi sau culori ca la ora de chimie.

Acasa, pentru adolescenti e locul in care parintii le ofera protectie  si mai ales,locul in care isi construiesc un sanctuar.

Isi mobileaza camera cu tot felul de chestii, pietre, capete de ata, flori sau frunze printre file de carti.Acolo viseaza singuri sau cu eroii cartilor pe care le devoreaza, acolo scriu versuri sau proza sau muzica, acolo cinta la chitara sau alte „instrumente” confectionate de ei.Acolo construiesc sau deseneaza sau impreuna cu prietenii fac fotografii, pregatesc excursii, viseaza impreuna.Acolo il fluiera prietenii, acolo vine prima fata ( baiat) in vizita…

Eram si eu ca toti ceilalti.Ma si mir cind aveam timp de toate.Si bicicleta si excursii si chitara si laborator foto si vioara si carti, caci le mincam pe piine si…

Eram cu o fata si…intr-un tirziu am reusit performanta de a o tine de mina.Adica, sa mergem de mina pe strada, in vazul tuturor- caci noi, in suprema fericire, nu vedeam pe nimeni.Era asa, un fel de zbor-plutire-vis si clar nimic nu era in jurul nostru.Eram doar noi doi, de mina.

Si cum pluteam noi asa, vedem amindoi deodata, in fata noastra o moneda de 1 leu.Am luat-o, am fugit pina la IRA la linia ferata si dupa ce a trecut un tren peste ea si s-a marit si aplatizat, am taiat-o in doua, am facut cite o gaura in fiecare bucata si le-am purtat purtat amindoi, talisman a norocului nostru comun.

Nu, nu mai exista.Nici sanctuarul, nici caietele cu poezii, nici…

Am reusit sa pastrez doar filmele foto.

Acasa e locul unde sint parintii si locul in care te regasesti copil, adolescent, tinar cu tot ce ai adunat, cu toate experientele, trairile adunate.

Si pentru mine a fost greu sa reincep de fiecare data sa-mi construiesc o legatura intre diferitele faze de viata si m-a ajutat mult legatura pastrata cu prietenii.Dar ma gindesc la parintii care-si lasa totul aici si se muta in alta tara sau ei se reintorc in tara, dar copii lor s-au nascut in alte tari si trebuie sa lase tot si sa vina aici.

Vor fi marcati mereu de frica de a pierde tot si a reincepe de la zero.Si asta inseamna si prietenii.

Ginditi-va parinti si la copii, cind vreti sa faceti schimbari de genul acesta!

 

Mi se intimpla numai mie?

Daca merg pe o strada cu mii de alti pietoni si este printre ei unul beat,la mine se opreste:

Servus prietene! si are chef de conversatie.

Prin zona Cipariu (piata din Cluj) este un tigan cu piranda lui.De cite ori ma vede imi cere tigari.La modul imperativ.De la nimeni altcineva.

O gramada de adolescenti ma intreaba:

-Neneaaaa,aveti tigari!

Le raspund ca am si merg mai departe lasindu-i cu gura cascata.

Nu dau tigari copiilor!

O gramada de iehovisti tin cu tot dinadinsul sa-mi faca educatie religioasa.

Daca este un meserias care nu se tine de cuvint,pe mine ma asigura ca…

Pina sa-l gasesc pe cel corect,mai intilnesc alti citiva care ma asigura ca…

Astazi,pe strada,din vreo 30 de trecatori pe mine m-a gasit o doamna plina de stegulete si pliante,sa ma cheme la votat.Si avea chef de conversatie.

Eu nu.Si nici n-am chef sa votez alti nemernici care doar sa ridice mina si sa primeasca salarii grase,in timp ce pentru mine,pentru noi nu fac nimic.

De 22 de ani nu fac nimic.

Si mai sint o gramada de situatii care nu-mi vin acum.

Oare am o moaca cu care ii atrag?