De-ale mele.Defecţiune?

A)

Zic unii despre reîncarnare.Că ne naştem o singură dată şi ne reîncarnăm la infinit dacă nu ne „reparăm” greşelile făcute de-a lungul timpului.Nu dezvolt, doar două chestiuni aş discuta.Unu- cum poţi repara ceva dacă nu ştii ce ai stricat, Si doi- dacă doar ne reîncarnăm cum se face  că n-am rămas un milion sau un miliard şi am devenit  şapte miliarde şi ne tot înmulţim?

Oricum, dacă e reală treaba, se pare că mare rahat am fost eu în vieţile anterioare, din moment ce mi-o iau fără întrerupere.

B)

Se vehicula într-o vreme , pe aici prin Ardeal, că meseriaşii unguri sînt cei mai buni în domeniul lor şi cei mai serioşi.

A+B-Pentru mine cuvîntul dat e sfînt.N-am decît să pierd sau să sufăr, dar îmi respect cuvîntul.

Bag sama că din cauza asta , sau din cauza reîncarnărilor, mă găsesc ei sau îi găsesc eu pe toţi cei care nu sînt în stare să-şi respecte cuvîntul şi mă enervez de fiecare dată de sînt bun de pus pe lanţ, cu botniţă, să nu muşc.

Anul trecut prin iulie am vorbit cu un tinichigiu ( bun meseriaş şi ungur) să-mi facă nişte mici reparaţii la maşină.Întîi a zis că după concediu, adică prin septembrie, apoi…şi a trecut anul.Poate că şi eu sînt de vină că nu-i bat la cap pe cei care au zis o treabă.

Tot anul trecut, dar prin octombrie am mai vorbit cu un tinichigiu.Tot ungur, dar pe care îl cunosc de mult şi ştiu că e bun meseriaş şi serios.M-a pasat pînă anul ăsta, apoi mi-a zis să-l sun peste două săptămîni, apoi să-l sun vineri, iar cînd sătul de sunat l-am întrebat cînd să-i duc maşina a zis că… miercuri, că e de lucru pe ea doar o jumătate de zi.

I-am dus-o miercurea trecută.L-am sunat vineri şi…mi-a spus că doar atunci s-a apucat de ea.Bine măi omule, atunci de ce m-ai programat?Mi-a răspuns că mai povestim luni.Azi e marţi.

Iar sînt bolnav.De ciudă.N-are decît să-mi spună că n-are chef să facă sau orice şi pot înţelege şi accepta, dar nu pot înţelege cînd spui una şi faci orice altceva decît să-ţi respecţi cuvîntul.Cuvîntul tău, pe care nu te-a obligat nimeni să-l dai.

Deci nici ăsta, deşi îl cunosc şi mă cunoaşte şi avem ceva pasiuni comune, deşi e ungur, nu mai e serios?

O fi fost o „glumă” vorba aia?

Sau datorită reîncarnărilor, m-am reîncarnat eu defect?

Brrr!

 

Locuri speciale

Si Adrian:https://buceginatura2000.wordpress.com/ si Bolovanul:http://www.unbolovan.com/ au vorbit despre Stincile Sfinta Ana.

In plimbarile mele prin Bucegi am ajuns si eu de citeva ori acolo.

Sincer sa fiu, pe vremea aia nu ma interesa religia si nici nu-mi amintesc sa fi vazut vreo icoana.Poate si din cauza faptului ca de cite ori am fost vegetatia acoperea aproape in totalitate baza stincilor.

Nici de inscriptii nu eram preocupat pentru ca am vazut tot felul de la cruci „sculptate” cu cutitul in scoarta de copaci pina la: Betty+ Nelu=Love

Un nene-Nenea Vasile- muntean si padurean din Apuseni, cu care am cutreierat citeva veri mi-a zis , printre multe altele ca pe munte sint multe locuri mai speciale.Si asta din cauza faptului ca muntele este leaganul vietii.El a dat omului si de mincare si l-a si aparat.Dupa ce omul a invatat sa respecte muntele a stiut sa mearga si la cimpie si in toate celelalte zone de pe planeta.

Prin locurile mai speciale poti sa treci cu veselie , prin altele poti sa simti ceva deosebit si chiar daca nu-ti explici in ce consta deosebitul te poti simti bine.Dar sint si multe locuri in care te simti in nesiguranta, parca te urmareste cineva, ceva, simti niste energii, zicem noi acum,care te nelinistesc.In aceste locuri ai doua alternative.Ori pleci repede de acolo si nu te mai intorci ori te opresti , stai mai mult timp , incercind sa te integrezi si aratind respect.Nu respectul asa cum ni se pare noua ca ar trebui aratat , ci asa cum il cere acel loc.

Prima data cind am ajuns la stincile Sf.Ana eram cu un catarator care n-avea altceva in cap decit catarare, escalada, corzi si scarite.

Normal ca si eu  ma distram la fel, dar acolo  pur si simplu n-am vrut.Vroiam doar sa stau in liniste si sa ascult rasuflarea muntelui .

Mi-am amintit de vorbele lui nenea Vasile si am hotarit sa stau citeva zile.

Sa fie clar ca nici preotii, nici calugarii, nici pustnicii nu aleg calea asta pentru mine, pentru tine sau pentru noi.O aleg pentru ei insisi.Iar pustnicii, in mod special pentru a -si face ordine in viata si mai ales, in suflet.

In functie de cit de bine reusesc, ramin urme in locul in care au stat, in care s-au nevoit, in care s-au rugat si si-au inaltat sufletul.

Aceste urme le simtim cind trecem sau cind stam acolo.

A arata respect locului inseamna sa incerci sa te identifici cu mediul, cu starea, sa fii curat sufleteste.

Dupa cele citeva zile , oriunde am mers m-am simtit ca acasa, imprejurul- de la frunza la fiara- fiindu-mi prieten.

Tirziu am aflat ca acolo a fost schit, ca a adapostit pustnici si calugari.

Nu pot

Nu pot sa tac.

Nu inseamna, ca daca spun eu ceva, se rezolva.Dar daca nu spun fac poc.

La ce mortalitate e in spitalele noastre si mai ales dupa spitalizare, cind salveaza un om cheama televiziunile si anunta cu surle si timbite: PREMIERA NATIONALA!

Si au mai comis-o odata.

Saptamina trecuta ziceau la tv ca la Brasov, o doamna in virsta, adusa cu salvarea a fost plimbata intre spitale si, neanuntind apartinatorii, fara sa tina cont ca e semiconstienta, au pus-o sa semneze ca nu vrea internarea si au lasat-o in strada, in pijama si papuci de casa.

A fost gasita azi sau ieri moarta, clar de frig, intr-o padure .

Pai mai nenorocitule de medic, daca nu-ti convin conditiile de aici, fa-ti stagiul de cinci ani cit ai stat pe banii mei si-ai lui, si-ai ei in facultate si te-ai distrat – ca nu dai dovada ca ai invatat- si dupa aceea mergi unde vrei.Dar cit esti medic, respecta-i pe cei care te-au tinut in facultate si care te plastesc in continuare!

Pentru omenie nu trebuie bani de la FMI.

Respect

Ieri seara am fost la concert.Vaya con Dios.

S-a tinut la Sala sporturilor Horia Demian,organizat de Amprenta-advertising.

Vaya con Dios  s-au prezentat simplu,frumos,civilizat.Ne-au incintat cu muzica lor si cu aceasta ocazie am mai sarbatorit inca o data cei 30 de ani de casnicie.

Dar…

Da,din pacate ,din partea organizatorilor a lipsit RESPECTUL.

Inclin sa cred ca pentru patronul de la Amprenta,singurul ACT DE CULTURA a fost iesirea cu parintii la iarba verde,la Hoia,unde pe scena erau dansuri populare,iar spectatorii  pe iarba cu mici si bere.

Pai,cum se poate ca la un astfel de concert sa vinzi -IN SALA- bere,cocosi(floricele de porumb) si cipsuri?

Domnilor si doamnelor de la Amprenta,de ce n-ati adus si niste gratare pentru mici?

In timp ce Vaya con Dios cintau,tipteri in tricouri cu mineca scurta,cu bicepsii la vedere,intrau si ieseau din sala cu beri si cocosi.Da ce,era cumva meci?

Nu,era un ACT DE CULTURA si ati aratat LIPSA DE RESPECT pentru cintareti si spectatori.

La Bucuresti,au cintat la Sala Palatului,cu casa inchisa.La Cluj SIGUR nu vor mai veni.

Educatie

Eram copil,in vacanta la o matusa,la tara.

Traia si tatal unchiului meu.Un batrinel cu parul alb,orb-de batrinete.Avea nouazeci si ceva de ani.

In fiecare dimineata unchiul il spala cu apa rece din fintina,il barbierea daca era cazul si-l ajuta sa se imbrace.Dupa ce mina isi lua cirja facuta din lemn de corn si se aseza in fata casei pe un scaunel,cu fata la drum,de parca astepta pe cineva.

Isi sprijinea bota de perete,la mina stinga.

Se mai intimpla ca trecind pe linga dinsul,sa-i mut bota citiva centimetri,atit cit sa n-o ajunga.Daca trecea unchiul prin zona,ii punea bota la indemina,il mingiia si-si vedea de treaba.

Intr-o zi,s-a prins bunicul de manevra mea si mi-a spus:

-Ti-oi trage citeva alduituri pe spinare cu bota asta de corn,de-i crede ca-i duminica si a venit popa la biserica!

A aldui= a binecuvinta

L-am intrebat pe unchiul meu ce a vrut sa spuna bunicul si mi-a raspuns ca pe vremea cind era el copil si inainte de asta,de cind exista satul (atestat documentar de pe la 1400 ),parintii nu-si bateau copiii.

Isi notau traznaile facute si duminica dimineata,la biserica,preotul ii pedepsea ,pe fiecare in parte in functie de gravitate ,cu o bota din lemn de corn.Dupa care se spala,isi lua patrafirul si incepea slujba.

Era o lectie.Pe parinti ii doare durerea copilului lor,dar pe un strain nu-l doare si  loveste tare.

Nu i-am mai mutat bota.Ba chiar l-am scos la plimbare prin sat si ma miram cind vedeam mai tineri si mai batrini venind la dinsul spunindu-i : Saru’mina,tata! si pupindu-i mina.

Inclusiv preotul a facut la fel.

Bunicul a fost invatator  in sat si singurul croitor atestat cu Scoala de Arte si Meserii din Cluj.

Ca,zicea dinsul,trebuie sa stii si o meserie.Nu se stie cum se intoarce roata vietii si trebuie sa-ti duci familia  mai departe,cu demnitate.

Si unchiul a fost invatator si croitor,atestat tot la Scoala de Arte si Meserii din Cluj.Dar n-a profesat ca invatator.Doar agricultura si croitorie.

Era o alta lume sau asa ne place noua sa zicem,ca o scuza pentru lipsurile noastre?

 

Cuvintul dat

Nu-i bai ca-i luni,ca afara e totul o seminegura,ca ninge cu …ceata.

Ma gindeam ca oare am imbatrinit eu degeaba si am idei invechite sau ceva nu functioneaza cum trebuie.

Cind un om,isi da cuvintul,nu trebuie sa-l respecte?

E cam asa.Un prieten mi-a promis ceva.Fara sa fie obligat in vreun fel de mine .

Prima data s-ar fi putut sa nu-i functioneze telefonul si de aceea nu si-a  anuntat imposibilitatea de a-si respecta cuvintul dat.

A doua oara  i s-a descarcat telefonul,i s-a blocat calculatorul…

A treia oara,s-au inchis toate retelele de telefonie fixa si mobila,s-au oprit toate posibilitatile de comunicare prin mail si s-au blocat toate strazile care ne despart?

Astea doar pentru a ma anunta ca nu-si poate respecta cuvintul dat si sa nu stau ca fraierul,pregatit  si sa astept.

Dar a patra,a cincea oara?

Ca n-are el respect pentru sine,e treaba lui,dar de ce trebuie sa suport eu consecintele?

Oare am eu idei invechite?

Nu-i normal sa-ti respecti cuvintul dat?

A disparut…

Pe vremuri,cind profesorii doreau sa ne arate ceva,sa ne vorbeasca despre ceva aflat intr-un muzeu sau expozitie sau chiar la cineva acasa,ne duceau cu clasa la fata locului si vedeam,comentam,ni se spunea tot ce era de spus despre acel ceva.

Daca vreau sa vorbesc unui grup pe care il coordonez ,despre pictura lui Rubens „Coborirea lui Isus de pe cruce”,aflata la Catedrala Armeneasca din Gherla,mergem impreuna acolo si o vedem,discutam etc.,nu iau pictura acasa la mine.

Mi-a disparut o poza cu un agat din Mongolia.A disparut de la mine de pe blog si am gasit-o in alta parte.E drept ca am lipsit un pic,dar nici inainte de a lipsi si nici azi n-am gasit ceva tentativa de a-mi cere acordul de utilizare sau de imprumut.

Cum sint,oarecum,nou in blogareala n-am stiut ca ar trebui sa fac ceva demersuri speciale pentru un pic de respect…