Al 39-lea

Astăzi s-ar fi împlinit al 39-lea an al căsniciei noastre.

La începutul anului trecut

A rămas cuibul gol

Buchetul de mireasă a fost din frezii și în fiecare an, de 19 februarie a primit un buchet, mai mare sau mai mic, de frezii.

In fiecare clipă, în fiecare zi mă bat de cîte ceva numai al ei. Unele lucruri le dau, pe altele le țin că mi-s dragi, nu se știe cît, iar altele…

Nimic nu mai este valabil.Nici buletinul, nici certificatul de naștere, nici pașaportul, nici diplome sau contracte.

Este pur și simplu ștearsă din existență.De la Evidența populației, de la pensii, de la Administrația Financiară.

Singurul act valabil este Certificatul de Deces.

Rămîn doar niște poze, amintiri, un mare gol și o durere a cărei margini nu se întrevede.Si nici n-aș vrea să-mi treacă vreodată, pentru că îmi lipsește și nimeni și nimic n-o va putea înlocui.

O vreme n-o să mai trec pe aici.

Mulțumesc că m-ați suportat, dar cum se zice, viața merge mai departe și fiecare trebuie să și-o trăiască pe a lui, nu să se întristeze pentru a mea.

Să fiți sănătoși!

Să fiți fericiți!

Amintiri

Cum zice Tom Hanks într-un film, dimineața mă dau jos din pat și respir toată ziua.

Noroc cu amintirile.

Prieteni

Un bun și vechi prieten, care mi-a fost alături și pînă acum, m-a luat de acasă cu cățel cu tot și m-a dus într-un loc  unde știa că am fost împreună cu soția mea.

Stie să tacă și am tăcut împreună ascultînd glasul vîntului și al pădurii.

Incercam să deslușesc un glas, o șoaptă, din alte lumi, din alte dimensiuni.

De data asta n-a fost să fie.

Poate ar fi trebuit să fiu singur.

Mai caut, mai aștept.

Amîndouă mă privesc de dincolo.

Un cățărător?

Astăzi

Astăzi am luat-o de braț ( în gînd) și am pornit într-o plimbare prin cartier.

Să ne bucurăm împreună de împrejur.

De-ale gurii

Reversul

Soț și soție.

Iubitule, tu ai mai dormit și cu alte femei?

Numai cu tine, draga mea.Numai cu tine.

Cu altele am stat treaz.

M-am tuns scurt

Mi-a stîrnit Opa

amintiri cu şi despre tuns.

De prin 1972 am purtat plete.Normal că m-am luptat cu profesorii, cu părinţii, cu miliţienii şi cu frizerii ca să-mi pot păstra părul cît mai lung.

În 1983 a trebuit să fac o concesie şi pentru căsătorie mi-am ras ciocul şi mustaţa şi am tăiat cam 15 cm din păr.

La vreo 6 luni de la căsătorie, umblînd brambura prin oraş, că mi-am uitat cheile acasă, iar soţia era la muncă, m-am întîlnit cu un prieten care mergea la tuns.

Ar fi de precizat că avea un păr blond şi  rar, dar s-a chinuit cîţiva ani să-l crească şi acum îi erau acoperite urechile.

L-am întrebat de ce naiba vrea să-şi taie părul şi mi-a răspuns că îl deranjează, îi vine să se scarpine, că… şi dacă merg cu el la frizerie dă un Martel la Conti.

M-am trezit că-i răspund , că dacă dă două coniace mă tund şi eu.

Am mers la Conti, am băut , am ascultat muzică şi oricît o lungeam trebuia să mergem la tuns.

Mi-am dat cuvîntul…

Toţi cei care erau în bar la Conti au venit să vadă cu ochii lor minunea.Stăteau la geamuri şi făceau pariuri.

M-am aşezat pe scaun şi aşteptam.

Unul mai în vîrstă, care mă tunsese pentru căsătorie mi-a făcut conversaţie, dar nu se apuca de treabă nicicum.

Într-un tîrziu m-a tuns exact aşa cum am vrut eu.Adică scurt.Abia îmi acoperea urechile.Un fel de Gît golaş de Transilvania.Imi dadeau lacrimile, dar…

M-am dus acasă, am sunat la uşă, nevastă-mea s-a uitat pe vizor şi a spus:- soţul nu este acasă, reveniţi mai tîrziu!…

Aştept idei

La noi în familie banii sînt administraţi de nevastă-mea.

Si cardul meu e tot la ea.Pentru că ea se ocupă cu aprovizionarea, cu contabilităţile, la ce bun să-i ţinem separat.

Dar sînt situaţii cînd…

Concret, dacă vreau să-i fac un cadou ce să fac?

Să o invit la…, să-i zic să-şi aleagă, după care să-i sugerez să plătească din partea mea?

Sau să-i cer bani să-i cumpăr un cadou?

Sună ca naiba.

Neamurile

Cind te casatoresti nu-ti iei pur si simplu sotia si plecati impreuna .

Sa-ti fie mereu secunda vietii,universul pe care tu , cercetator pasionat sa-l descoperi cu grija, cu pasiune, cu iubire putin cite putin.Nu-ti iei pur si simplu partenera  cu care sa dansezi de-atunci inainte ,  doar voi si nimic altceva decit soarele luminii voastre, bucuria, palpitatia, zborul- doua pasari zburind imbratisate.

Navalesc atunci in viata ta o gramada de oameni pe care nu-i cunosti si nici n-ai vrea sa-i cunosti.Parinti, frati, surori cu sotii si copii lor, unchi, matusi, si inca atitia care nu te intereseaza, dar pe care trebuie sa-i respecti.

Unii ajung sa-ti fie dragi, altii prieteni, pe altii nu poti sa-i suferi, dar pe toti trebuie sa-i respecti pentru ca sint neamurile ( rudele) sotiei tale.Si la fel se intimpla si in cazul sotiei cu cei care ii invadeaza viata din partea ta.

 

Cit de mult am dorit sa inverzeasca totul, sa vina caldura, sa iesim , sa ne scufundam in verde.

Nu prea ne-a iesit pina acum uneori din motive financiare, alteori din alte motive.Dar macar in una din cele doua zile ale sfirsitului de saptamina am reusit sa atingem cite un pic de Trascau, sa ne limpezim ochii cu verdele padurii, cu cerul reflectat in apele reci care curgeau jucause printre pietre.Si cam la asta speram si pentru duminica, dar…

 

Eu am senzatia ca sint destul de elastic in relatiile cu altii, dar nu-mi place , ba chiar ma enerveaza, atunci cind sint pus in fata faptului implinit.Daca ne hotarim sa facem ceva si brusc aflu ca trebuie sa facem altceva,din motive care nu tin de dispozitia noastra.

Pe la jumatatea saptaminii am aflat ca o matusa a sotiei este internata intr-un spital din Cluj.Normal , sotia s-a dus pe la ea, i-a dus ce avea nevoie si ne gindeam ca duminica dimineata vom trece pe-acolo apoi vom fugi din oras si spre seara vom mai trece pe la spital.

Simbata am aflat ca vin niste rude sa o vada la spital.Rude care nu sint din Cluj si ca vin toata gasca.

Adica, adio iesire, adio timp numai pentru noi…

Sa stai in pozitie de drepti, sa le stai la dispozitie, sa-i intretii, sa-i duci, sa-i aduci,sa…

Simteam ca-s bun de pus pe lant, cu botnita !

Dar ce poti sa spui ? Nu se intimpla in fiecare zi.

Mare mi-a fost surpriza si bucuria cind au venit , sa constat ca sint cei dragi.Cei cu care ma inteleg bine,  pe care ma bucur sa-i am in preajma, cu care am ce sa povestesc, sa glumesc, sa ridem…

Ne-am simtit bine impreuna, am fost la spital unde marea surpriza a inlacrimat pe toata lumea, ne-am plimbat dupa aceea si ne-a parut rau ca trebuie sa plece.

Iar peste citeva ore i-am sunat sa vedem daca au ajuns cu bine acasa.

Nu, n-a fost o duminica pierduta si  am fi vrut sa mai putem sta impreuna, sa lungim clipele…

 

 

 

 

Primul

Ieri,miercuri 13,in timp ce vorbeam cu nevasta-mea la telefon si ma plimbam pe linga petecul de iarba de la lucru,l-am vazut.

Am stat linga el pina am terminat de povestit,i-am facut o poza si-apoi l-am luat sa i-l ofer ei.

Este primul pe care l-am gasit in acest an.

Ma astepta zimbind.