Educatie

Eram copil,in vacanta la o matusa,la tara.

Traia si tatal unchiului meu.Un batrinel cu parul alb,orb-de batrinete.Avea nouazeci si ceva de ani.

In fiecare dimineata unchiul il spala cu apa rece din fintina,il barbierea daca era cazul si-l ajuta sa se imbrace.Dupa ce mina isi lua cirja facuta din lemn de corn si se aseza in fata casei pe un scaunel,cu fata la drum,de parca astepta pe cineva.

Isi sprijinea bota de perete,la mina stinga.

Se mai intimpla ca trecind pe linga dinsul,sa-i mut bota citiva centimetri,atit cit sa n-o ajunga.Daca trecea unchiul prin zona,ii punea bota la indemina,il mingiia si-si vedea de treaba.

Intr-o zi,s-a prins bunicul de manevra mea si mi-a spus:

-Ti-oi trage citeva alduituri pe spinare cu bota asta de corn,de-i crede ca-i duminica si a venit popa la biserica!

A aldui= a binecuvinta

L-am intrebat pe unchiul meu ce a vrut sa spuna bunicul si mi-a raspuns ca pe vremea cind era el copil si inainte de asta,de cind exista satul (atestat documentar de pe la 1400 ),parintii nu-si bateau copiii.

Isi notau traznaile facute si duminica dimineata,la biserica,preotul ii pedepsea ,pe fiecare in parte in functie de gravitate ,cu o bota din lemn de corn.Dupa care se spala,isi lua patrafirul si incepea slujba.

Era o lectie.Pe parinti ii doare durerea copilului lor,dar pe un strain nu-l doare si  loveste tare.

Nu i-am mai mutat bota.Ba chiar l-am scos la plimbare prin sat si ma miram cind vedeam mai tineri si mai batrini venind la dinsul spunindu-i : Saru’mina,tata! si pupindu-i mina.

Inclusiv preotul a facut la fel.

Bunicul a fost invatator  in sat si singurul croitor atestat cu Scoala de Arte si Meserii din Cluj.

Ca,zicea dinsul,trebuie sa stii si o meserie.Nu se stie cum se intoarce roata vietii si trebuie sa-ti duci familia  mai departe,cu demnitate.

Si unchiul a fost invatator si croitor,atestat tot la Scoala de Arte si Meserii din Cluj.Dar n-a profesat ca invatator.Doar agricultura si croitorie.

Era o alta lume sau asa ne place noua sa zicem,ca o scuza pentru lipsurile noastre?

 

35 răspunsuri

  1. Era o lume echilibrata. Sistemul valoric era bine pus la punct. Acum sunt toate cu susu-n jos.

  2. era o alta lume…
    „domnul Neagu” era felcer. nu stiu ce inseamna. domnul Neagu trecea cel putin lunar pe la fiecare casa si inspecta tot, bucatarie, camere, curatenia individuala, inclusiv latrina… si i se vorbea cu „domnul” atunci, anii 60…
    a imbatranit si „a intrat in echipa”, adica batrani si copii care mergeam cu vacile, pe camp! era un om foarte respectet!
    si acum sunt samburi de viata „altfel” acolo, in satul meu!
    parintele Florea este deja un om batran, a imbatranit odata cu noi, odata cu satul… intotdeauna saluta primul, nici nu apuc sa inclin capul si el e deja cu palaria in mana, zambind si salutand… si duce oamenii saraci cu masina la spital, si merge noaptea la oamenii bolnavi, si nu ia niciun ban….

    • Felcer era un fel de asistent,un om cu pregatire de medicina generala,medie.
      La sat e relativ mai simplu de mentinut acesti simburi de altfel,pentru ca sint niste comunitati mici care inca ii mai au pe cei care au respectat educatia primita.
      Si la oras mai sint.Trebuie doar perpetuate aceste invataturi.
      E in puterea noastra.
      daca noi,adultii n-o facem,cine sa o faca?
      Cei tineri de unde sa-si ia zestrea?

  3. Impresionanta relatarea.
    Oameni frumosi, amintiri minunate, copil norocos ca ai cunoscut o astfel de lume!
    Sfarsit frumos de saptamana, pentru tine!

  4. Tare mi-a plăcut.
    Am auzit de ăia de spun că nu-i bine să tot zici că mai demult o fost vremuri mai bune și mai frumoase că e semn de frustrare !
    Dacă-i așa nu-mi pasă să spună cineva că-s frustrat !
    Au fost vremuri mult mai frumoase în trecut !Lumea era mai bună,oamenii erau mai buni și vremurile erau mai bune !
    Mie mi-e dor de acele vremuri cu, mai puțin,cu lipsă și cu mai multă modestei.
    Să ai un sfârșit de săptămână plăcut cum ți-l dorești să fie 🙂

    • Inseamna ca si eu sint un frustrat.
      Pe vremurile acelea eram copil si nu-mi lipsea nimic.
      Am cunoscut oameni deosebiti,oameni buni care,cu timpul s-au imputinat fara sa fie inlocuiti de prea multi.
      Iar in relatare este vorba ,de fapt,despre educatia dintr-o comunitate veche,educatie ca re acolo,in acea comunitate desi mult redusa,inca mai exista.
      Mi-e dor de oamenii frumosi din viata mea,care nu mai sint.
      Multumesc,Tu!
      Sa va fie bine si voua!

  5. Impresionanta povestea.
    E o mare bucurie atunci cand in drumul tau, intalnesti oameni, in fata carora te inclini.
    Iti multumesc atat de mult pentru ca ai impartasit cu noi.
    Iti doresc un sfarsit de saptamana minunat!

  6. Esti asadar adeptul educatiei cu bata, brava!!

    • Nu toti se nasc psihologi,sa poata sa-i consilieze pe copii.
      Daca a facut o prostie luni,pina duminica avea timp sa se gindeasca.
      Sint absolut convins ca toti parintii le explica copiilor cum si ce poate fi facut.Daca altfel nu se poate,suporti si bota.
      Nu m-am plins nici acasa,nici la scoala cind am luat-o pe merit.

  7. Odioase vremuri.

    • Ei,acum e altfel.Copii sint consiliati si isi injura parintii si profesorii,violeaza,distrug,impusca,fura,etc.
      Eu n-am copii si nu ma plig.Eventual ca sint nepoliticosi si alte citeva,dar avem o gramada de prieteni care se pling de comportamentul propriilor copii si influenta anturajului ,a internetului,a media.
      Dar daca tu asa crezi…
      Poate mai ai persoane mai in virsta in familie.Intreaba-i pe ei despre educatie.

      • Bunica mea a crescut sase copii fara sa-i bata, si toti au ajuns oameni ca lumea. A folosit ca instument iubirea. Ii durea numai ideea ca ar putea-o supara, ca i-ar putea iubi intr-o zi mai putin pentru vreo fapta nedemna. Nu e usor sa cresti un copil, dar daca ei ajung nepoliticosi, nerespectuosi, violenti, e foarte tare vina parintilor lor, care nu au avut timpul necesar sa se aplece asupra lor, sa le fie alaturi, sa-i asculte. Nu e doar o parere a mea, ci e o certitudine.

      • E un caz special,bunica ta.Tot respectul!
        Poate ,o data ne vom intilni si vom putea sta de vorba,argumenta.
        ..daca ,fiind atit de inapoiat in gindire,mai merit sa stea de vorba cineva cu mine.

  8. Tatal meu ne lovea des. Raspund asa din cauza unor amintiri dureroase. Nu suportam nici sa auzim cheia in usa, fiindca era cheia lui. Nu trebuie sa reactionezi asa, e vorba doar de perceptii diferite, dar fiecare isi are cumva argumentele sale.

  9. Un ultim argument ar fi trezirea constiintelor intregii societati, dar cum asta e imposibil dupa atatia ani de minciuni si de fraude la nivel global, ne autoamagim cu disperare ca ar fi buna reintroducerea bataii. Acest lucru nu se mai poate realiza astazi, nu intr-o societate civilizata, nu in epoca tehnologiilor avansate de azi… Bata preotului nu se mai potriveste cu contextul, si apare chiar ca un instrument odios, perimat. Daca eu imi bat copilul, asta inseamna ca ii retez aripile, si cresc un exemplar timorat, care nu are incredere in alegerile lui, care nu va sti sa se descurce singur in viata si vesnic va sta atarnat de fusta mea, sa-i dau eu aprobarea pentru orice. Am invatat-o in schimb sa-si sustina opinia, sa se „bata” pentru ideile ei, sa-si ceara drepturile, sa-si faca loc acolo unde intalneste oprelisti. Sa nu accepte nedreptatea si umilinta. Sa fie constienta de valoarea ei si sa se afirme cu capul sus.
    Pe tata nu l-am respectat mai mult fiindca ne batea incepand cu sarbatoarea Sfantului Nicolae, cand pe langa dulciuri primeam si „sfanta” nuia invelita in staniol, ci pentru ce ne-a lasat sa vedem in el ca om peste ani, cand a pus bataia in pod o data pentru totdeauna. Am regretat mereu faptul ca ne tinea la distanta, ca s-a tinut departe de noi, tzancii, ca nu ne-a lasat sa-l iubim pe el, cel care era dincolo de atitudinea represiva vis a vis de noi.
    Mama in schimb, care nu ne-a atins nici un fir de par vreodata (doar ne certa cand era cazul) a avut mai mult de castigat.

    • Am impresia ca ceva nu se potriveste.
      Mai citeste odata articolul.
      Intreb si eu.Care societate civilizata?
      Cea care proslaveste nonvalorile,incultura?
      Unde nu exista respect,politete,bun simt?
      Cind erai copil citi copii le spuneau parintilor „ma” si „tu”?
      Dupa dictatura,lipsa unei modalitati de a disciplina poporul a dus la situatia de acum.
      Daca nu exista o modalitate de a disciplina copilul,sare peste cal.
      Am adus discutia si la lucru.
      Imi zice un coleg (are 40 de ani): daca nu ma batea tata cind a fost nevoie,acum as fi fost un terchea-berchea,un nemernic.
      Imi zice un alt coleg cu copii de 2 ani si 6 luni:cum sa-i explic unui copil de 2 ani ca nu-i bine sa alerge pe aleea unde circula masinile?
      Sa-i spun ca-l poate lovi masina si o sa-l doara?Ca poate sa moara? Ce inseamna asta pentru el?Ca noua ne-ar crapa inima,ca …
      Ii spun o data,ii mai spun o data si-apoi il bat.Prefer sa am un copil batut,decit unul mort! Cind va avea discernamint,va intelege.
      Poate ca acum,la scoala daca ridici tonul la un nemernic de copil,vin parintii cu televiziunea,cu Inspectoratul,cu Politia.
      Dar pe vremuri,daca am fost pedepsit la scoala pentru o traznaie,am fost pedepsit si acasa.De ce?
      Ziceau parintii ca daca acel profesor care are in grija sute de copii isi pierde timpul cu mine,toti ceilalti au de suferit,de pierdut.Ori asa ceva nu-i permis.
      Nu sint nici eu de acord cu bataia non stop,din orice motiv sau ca scuza pentru orice,dar ca ultim argument,este binevenita.

      • Cand spun civilizatie, ma refer la ceea ce ar fi trebuit sa fie azi o evolutie si nu o involutie, asa cum vedem cel mai adesea, si asta ar fi implicat, proportional cu progresul tehnic, si normele de bun simt. Asa ar fi fost normal sa fie, asadar.

        O colega a mea si buna prietena le spunea parintilor „tu” si a ajuns un adult responsabil si in nici un caz mai prejos ca altii din vreun punct de vedere. Nu e acesta un criteriu, sau nu neaparat.

        Stii care e reteta? Timp si rabdare cu copilul tau. Sa-l faci sa se stie,sa se simta iubit. Sa-l responsabilizezi prin iubire, si nu prin constrangere.

        Eu nu cred ca m-as fi ratat daca nu primeam „corectii” in copilarie.

        Un copil de 2 ani se ia pur si simplu din fata masinii, nu trebuie batut. De aceea e mic, ca sa poata fi luat usor dintr-un loc si pus intr-altul. Un copil atat de mic la care se tipa sau care e lovit, ce intelege el cu mintea lui frageda? Ca lumea e o cusca plina cu nebuni care tipa unii la altii, si care isi transmit regulat socuri. Si atunci ce face? Tipa si el, evident. Sare in toate partile, sa rupa regulile. Ii spuneam fetitei mele de micuta mai mult „ai grija” decat „nu e voie”, si sa stii ca avea multa grija. Evident ca eram suta la suta cu ochii pe ea, supraveghind-o din umbra. Daca as fi amenintat-o, stiu ca reactiile ei ar fi fost altele, si as fi scapat-o de sub control. Era cel mai cuminte copil de la joaca, si asta fiindca eram tot timpul calma cu ea, si n-o certam intr-una, n-o criticam asa cum procedau alti parinti cu copiii lor. Copiii se nasc buni, adultii ii inraiesc.
        O sa tin minte o viata cum una din mamele cu care ma intersectam vrand-nevrand acum 4-5 ani, zi de zi, pe-afara, isi lega copilul in carucior ca sa poata ea sa fumeze si sa-si bea cafeaua. Copilul ei nu avea voie sa plece din carut, impreuna cu ceilalti, sa exploreze curticica linistita in care ne intalneam… ; si daca incerca sa obiecteze, il lovea permanent peste fata. Celelalte mame au gonit-o, din cauza ca atitudinea ei le facea copiii sa planga, ii speria, ii soca.

        Nici un copil nu este un nemernic. Fiecare copil are ceva bun in el, daca stii si daca ai timp si rabdare sa descoperi. E usor sa etichetezi un copil, o clasa mai dificila, dar de fiecare data comportamentul tinerilor are radacini adanci in experientele lor de acasa, in fapte dureroase prin care nimeni nu ar vrea sa treaca vreodata.
        Copiii de azi sunt adultii de maine. Ce le lasam mostenire? O lume agresiva, cu mult dispret vis a vis de ei, cei ce ne vor plati pensiile.

        Tuturor ne plac copiii linistiti, respectuosi, docili chiar. Nu ridica probleme, te relaxezi lucrand cu ei, nu e nevoie sa iti bati mult capul. Dar mie imi plac mai mult cei cu personalitate, care au ceva de zis, aceia sunt si cei cu sclipire a mintii, intotdeauna. Unii dintre ei au ajuns departe, absolvind facultati in strainatate, aducand tarii prestigiu si mandrie.

        Si inca un lucru: De atatea ori, elevii mai necajiti, mai needucati acasa, sunt peste timp mai respectuosi decat aceia care dadusera dovada de o politete invatata, rece, exersata. Au mai mult suflet in ei, te intreaba cum iti mai merge, te imbratiseaza. Ai fost in viata lor un reper, candva, iar acesta e felul lor de a-ti multumi.

      • N-am sa te contrazic.
        In fond,vedem acelasi obiect din unghiuri diferite.Si fiecare este convins ca are dreptate.Si chiar are.
        Eu am sperat ,prin acest articol,sa scot in evidenta modul cum isi pregateau parintii,copii pentru viata.In fond,ei hotarau daca copilul lor va lua bataie la biserica.Era o mare rusine sa se intimple asa ceva.
        Tatal unchiului meu a fost invatator in sat,iar scoala o facea la el in casa..
        Nu doar unchiul meu isi iubea tatal ci toti cei care l-au cunoscut,oameni de saizeci,de saptezeci de ani,se descopereau in fata lui si ii spuneau: Saru’mina,tata! si-i pupau mina.
        Oare din ce cauza?Oare de ce era atit de iubit si respectat?
        Unde mai intilnim acum asa ceva?
        Intr-o societate care ar trebui sa fie?
        Poate.Dar nu este.
        Cind am spus „un nemernic de copil” m-am referit la acel copil care isi scuipa profesorii,care ii ameninta,ii bate si care,cu ajutorul parintilor crede ca asa este bine.
        Asa este bine?
        Ce vor intelege ceilalti copii?
        Gresesc?
        Mea culpa!
        Cu toate ca am luat bataie cit toti copii dintr-un judet intreg, nemotivat de vreo traznaie,tot cred ca trebuie controlat si disciplinat copilul.

  10. http://bucatariadevara.wordpress.com/2012/06/20/amintiri/

    Aici scriam intamplator acum vreo cateva zile cate ceva… Intamplator (sau poate ca nu) constat acum ca temele posturilor noastre fuzioneaza…

  11. din pacate si eu am folosit bataia, mai ales cand era fiica-mea mica, aveam prea multe pe cap si prea putina rabdare. suntem oameni si nu suntem perfecti, incercam doar in masura in care putem si ne duce mintea, sa facem un lucru bun, sa cream oameni care sa stea demn si corect pe picioarele lor. mai cred insa ca unii, oricat le-ai explica in n-spe mii de feluri cu vorba buna, pana nu-i atingi putin nu pricep ca vorbesti serios. sau poate cum spunea acuarele mai sus, am viciat eu procedura de la inceput… n-am sa stiu niciodata.

    • Eu zic sa stai linistita.
      Unu,ca nu faci copii la batrinete,cind le stii pe toate si ai si rabdare si doi,nu cred ca un copil n-a fost atins niciodata,macar cu lingura de lemn.Mai ales la tara unde toti au ceva de facut si trebuie sa faca.
      Si imi inchipui ca are aripi fiica ta.Stie sa zboare chiar daca stie sa stea demn si corect in picioare,nu?

  12. Minunata aducere aminte! Frumos ai zugravit in cuvinte…de parca imaginile s-au asternut in fata mea. Mi-a placut mult. O seara buna!

    • Ma bucur ca,macar ti-a placut asternerea amintirii,chiar daca nu esti de acord cu tipul de educatie din acea perioada.
      Sa-ti fie bine!

  13. Se vede ca era un „unchi” bun…
    Imi vine in minte o povestioara de-a lui Pitigrili , tot cu un unchi.
    Se spunea ca un baiat a ramas orfan de ambii parinti. El a urmat sa fier crescut de un unchi care…atunci cand dorea sa joace baiatul fotbal, unchiul a facut tot posibilul sa joace tenis, cand avea inclinatii vadite spte poezie, unchiul a insistat sa studieze matematica, iar cand tanarul iubea sincer o tanara copila, unchiul a facut tot posibilul sa-i desparta…
    Povestioara se incheia astfel : „Unchiul a fost un adevarat tata pentru tanarul orfan.”..

  14. Reblogged this on Fosile şi pietre.

  15. Cuvîntul e o abstragere a unei expresii din limba maghiară: A jó Isten áldjon meg. Așadar, a aldui pe cineva, semnifică a-i dori să fie în paza Domnului.

  16. Într-adevăr. era o altă lume. Cea de acum este cu totul diferită, dar ce să facem? Este a noastră. Asta e…!

  17. Știau ei de ce trebuie făcută bota din corn…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: