Legături

Aveam un prieten în tinerețe, Nonu, care pentru a face cuceriri venea cu fetele la mine să ascultăm muzică. Chiar i-am spus la un moment dat că-i bun de plată, la cît îi stau la dispoziție, că le cam schimba. A fost de acord și de fiecare dată venea cu cafea, ceva de băut…

La un moment dat a venit cu două fete, colege de facultate cu el. Cu una,P , era el, iar pe cealaltă, C, mi-a dat-o în grijă căci habar n-avea de muzică. A fost educată foarte strict, tatăl ei era dirijor și știa doar de muzica simfonică.

Am început cu rock and roll-ul american al anilor 50, apoi am trecut la anii 64,65- The Kinks, Bee Gees, Beach Boys, Beatles, Rolling Stones și mai departe. Ii mai puneam și simfonice după care reinterpretarea modernă. Era încîntată și ne-am apropiat, că na, eram și eu mai frumos pe vremea aia, aveam plete pînă pe spate, cioc mustață, eram independent, plus muzica de toate genurile subiect comun, muntele.

Mai mergeam toți patru în excursii pe munte. A fost frumos. Cînd a venit vremea s-au dus toți la repartiții,Nonu undeva în sud și s-a stabilit la Tg. Jiu, C, undeva în banat iar P, în Valea Jiului. dar am păstrat legătura.

Primul s-a căsătorit Nonu, apoi eu, apoi  C și ultima P, dar am păstrat legătura cu toții, pînă au apărut primii copii.

Normal că avînd alte priorități s-au mai răcit vizitele, excursiile împreună. Doar cu P și soțul ei ne-am întîlnit mai des soția mea fiind de la Lupeni și cînd mergeam acolo la părinții ei normal că eram mai tot timpul împreună.

In ultimii , cam, 15 ani s-a cam rărit legătura cu toți, dar ne știam că sîntem.

Săptămîna trecută m-am gîndit că o fi și Nonu pensionar și n-ar fi rău să ne întîlnim, să ascultăm muzică- slow blues-, că se potrivește mai bine cu junghiurile noastre și se poate povesti fără grijă.Doar au trecut atîția ani.

Am sunat la telefon, n-a răspuns. Am căutat pe internet și am găsit titlul unui articol despre el. Am luat legătura cu autorul articolului și mi-a spus că Nonu… s-a dus. El care era permanent înconjurat de nenumărați, s-a stins singur pe un pat de spitat din Tg. Jiu.

Mi-am asumat să-i anunț pe toți ceilalți care îl cunoșteau și l-au prețuit.

Pe cei patru din liceu ( atîți am mai rămas) i-am anunțat, iar pe cei din facultate i-am luat pe rînd.

La sfîrșit am anunțat-o pe P , iar la telefonul lui C a răspuns soțul ei care mi-a spus că a murit în Retezat.

E cumplit.

Ne împuținăm și se rup pînă și legăturile cu tinerețe noastră.

Publicitate

3 răspunsuri

  1. Și pe mine mă îngrijorează multitudinea de decese din ultima vreme 😦 ce sa va zic 🙏🏻🙏🏻🙏🏻

  2. Cand am inceput sa citesc am zambit a nostalgie, amintitndu-mi o perioada (spre sfarsitul anilor 1980) cand ne adunam cativa acasa la un amic, ascultam rock si puneam tzara la cale pana cand nu ne mai vedeam de fumul de tigara. 🙂 Intre timp, fiecare a plecat unde l-a dus viata – ne-am departat in spatiu dar am ramas apropiati fara, insa, a ne vedeam in mod regulat. Apoi… am zambit trist: si in jurul meu a inceput sa se faca loc…

  3. La o anumită vârstă, ne întoarcem la amintirile tinereții și devenim nostalgici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: