Incurajări

Eram tînăr, cu o grămadă de preocupări şi îndrăgostit pînă peste cap.Era un vis, un zbor, un vîrtej.

La un moment dat iubita mea a hotărît că vrea un copil.

Normal că eu n-aveam astfel de gînduri.Imi plăcea prea mult să nu-mi pese de nimic, să mă joc, să mă distrez.

I-am spus că sîntem prea tineri, că încă mai trebuie să ne jucăm, că …,nenumărate şi eram liniştit că nu m-a contrazis.

Intr-o după masă, făceam înregistrări, cînd a sunat la uşa, n-a intrat la invitaţia mamei şi cînd m-a văzut mi-a zis: Nu mi-a venit!

Si a plecat.Oricît am căutat-o şi acasă şi prin alte părţi, n-am găsit-o.

Nu vreau să vorbesc aici  de sentimentele, senzaţiile care m-au încercat atunci.Că eram cînd nervos şi supărat, cînd vesel şi mîndru de parcă salvarea planetei stătea pe umerii mei.

Cu tata nu mă înţelegeam de loc.Dar cînd a aflat vestea m-a invitat la o bere.

Mă întrebam de ce naiba e aşa de mîndru, că el n-a avut nici un aport la, dar am acceptat.

Cînd am ajuns la restaurant, la intrarea pe terasă  tata a zis tare:Voi fi bunic!

Au sărit toţi de pe la mese să-l felicite.Ne-am aşezat lîngă doi vecini şi după ce s-au mai felicitat între ei şi-au amintit şi de mine.

De-acum să nu-mi mai spui nene, că sîntem egali.

Si a început.

Măi băiete, s-a terminat cu părul mare, s-a terminat cu muzicile.De-acum eşti tată şi trebuie să ai alte gînduri, alte priorităţi.Starea civilă, nunta-pînă nu se vede sarcina, că n-o să se îmbrace mireasă cu burta la gură-te înscrii la locuinţă din timp să poţi alege cartierul în care vrei să stai, mobilă, maşină de spălat, aragaz,frigider, televizor, rate, rate…

De-acuma ai responsabilităţi.

Participau toţi de pe terasă la incurajări.

Zicea unul, proaspăt căsătorit, să-ţi iei gîndul de la „păsărică” cel puţin doi ani de-acum înainte.Pînă naşte are tot felul de probleme.Cînd ţi-e lumea mai dragă o ia la fugă şi vomează-îţi dai seama că în condiţiile alea n-are chef- şi după ce se naşte copilul…

Să te pregăteşti de alergat,că pînă-i gravidă are tot felul de pofte care se manifestă numai seara şi noaptea, cînd sînt închise alimentarele.Si va trebui să iei restaurantele în rînd, să te baţi cu portarii, ospătarii, bucătarii pentru o felie de nu ştie nimeni ce.

La cum te ştiu, norocos, sigur copilul tău nu va dormi noaptea.În schimb va plînge.Va urla ca din gură de şarpe una-ntr-una şi n-o să ştiţi de ce.Orice veţi încerca va fi degeaba.Si o să-l iei în braţe, o să pui Deep Purple şi o să-l scuturi, legeni pînă o să se liniştească sau o să adoarmă.Că după ce va creşte o să arunci discurile cu Deep Purple, o să ştergi înregistrările.Să nu mai auzi de Deep Purple.

Si o să cace.Nici o maşină de spălat nu poate face faţă la cît poate căca şi pişa un copil mic.O să-ţi fie plină casa de scutece puse la uscat.Si bucătăria şi caloriferele, şi balconul, iar baia va fi plină de scutece care-şi aşteaptă rîndul la spălat.

Încă nu apăruseră pamperşii.

Totul în jurul tău va fi numai caca de copil mic.Va mirosi casa a pişu şi caca.Hainele, blocul, peste tot vei simţi numai miros de caca.Poţi să te dai şi cu rexona, că tot a căcat va mirosi totul.

Si au continuat pe aceiaşi temă, dezvoltînd şi rîzînd.

Mi-am băut berea, am plătit-o şi la plecare i-am multumit tatei pentru încurajări şi i-am spus unuia din vecini, că dacă este atît de rău, de ce are el patru copii.Înseamnă că ori este prost, ori este nebun.S-a rîs în continuare, fără supărare.

Un alt vecin m-a luat pe după umeri şi mi-a zis -Bine ai venit în lumea, plină de surprize, a femeilor.Vei mai avea şi alte surprize.

Si am avut.După două săptămîni în care m-am perpelit la foc mic, mi-a venit iubita la uşă şi cu un zîmbet dulce mi-a zis : Alarmă falsă!Mi-a venit….

Așteptare

Pregatiri de zbor?

https://fosile.wordpress.com/

Zborul din vis

Cind visez,ma vad pe mine facind ceea ce fac.Adica traiesc efectiv ,dar vazindu-ma si din exterior si mi-e imposibil sa intervin,sa ma avertizez pe mine,cel care particip.

Un vis care s-a repetat de mai multe ori de cind ma stiu,este unul in care zbor.Dar nu un zbor ca al pasarilor ci,mai mult un fel de plutire la citiva centimetri deasupra solului.Daca ma uit la picioare,vad trecind pe sub ele denivelarile solului.

Nu stiu daca a fost prima data,dar pe asta mi-l amintesc.

In Parcul Caragiale era pe vremuri un topogan foarte inalt.De trei sau patru metri.Iar partea de jos era curbata si te arunca departe .Eram unul din copiii de  la Liceul de Muzica  si cind m-am dat prima data  si  am tras un spate de pamint de mi-au dat lacrimile.Si n-am mai avut curajul sa ma dau pina dupa ce am visat ca ma dau pe topogan si la desprindere imi vedeam picioarele si solul trecind pe sub ele.Dupa aceea n-am mai cazut niciodata si-atita m-am dat,ca abia ma luau colegii de acolo,ca ni se termina Biletul de Voie.

Alta data l-am mai visat inainte sa facem cu Puiu prima noastra catarare pe stinca la Cheile Turzii.

Ma vedeam plutind deasupra cararii de la cabana inspre mijlocul Cheilor si-apoi pe linga perete in sus vazind fiecare fisura,fiecare priza,posibilele locuri de odihna.

Dimineata am uita visul,dar ne-am dus la Chei,l-am anuntat pe cabanier ce vrem sa facem si am pornit.Puiu a inceput primul catararea.Eu am stat un pic  in incercarea de a-mi aminti visul.Dar nici vorba.Asa ca,m-am pornit si dupa trei pauze de odihna am ajuns sus unde ma astepta Puiu.

Nu-mi amintesc etapele,prizele,bataile inimii sau daca imi era frica.Nu mi-am amintit nici atunci.Pur si simplu pipaiam sau ma uitam ,puneam mina sau piciorul si mergeam mai departe,cum am mai facut de altfel,de atitea ori de atunci.

Sus,pe creasta am urlat,ne-am imbratisat,am sarit intr-un picior ca niste copii ce eram,in timp ce la baza peretelui,cabanierul facea acelasi lucru,fericit si el ca am ajns cu bine sus.

Am mai avut acest vis de multe ori.Intotdeauna inaintea unor situatii  care imi schimbau viata sau determinau o schimbare ,dar nu de fiecare data in miezul acelei situatii.

Nu stiu ce determina acest vis,dar ,parca as vrea sa-l mai visez…