Si frumos și sinistru

Natura își vede de treabă.Au înflorit castanii, macii.S-a înverzit împrejurul.

In rest totul e sinistru.Străzile sînt pustii.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Părinți

Călătoria

Cîndva

Cîndva

Cîndva

Mai aproape

Nu, nu mai sînt nici ca în prima poză, nici ca în a doua, nici în a treia, nici măcar ca în cea de a patra, care-i mai apropiată în timp de acest acum.De aceea nu zic să mă ascultați pe mine, sau să-mi urmați sfaturile ori părerile. dar vă sugerez să urmați sfaturile lui Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/

Dacă ne uităm pe blogul lui vedem mii de fotografii din Bucegi și deși multe din ele sînt cu aceleași locuri, constatăm că sînt diferite.De ce? Pentru că în natură totul se schimbă.Permanent.

El a traversat Bucegii de zeci, poate de sute de ori în toate direcțiile posibile și de fiecare dată mai descoperă ceva care să-l încînte, să-l bucure, să-l uimească.

Într-o drumeție nu este importantă destinația ci călătoria în sine.

Fiecare moment, fiecare secundă, fiecare metru parcurs merită toată atenția și veți descoperi altceva, mereu altceva frumos, mai frumos, minunat.

Spectacolul naturii merită văzut de aproape, merită trăit în mijlocul ei, iar muntele e un vis trăit cu ochii deschiși.

Bucurați-vă de călătorie, de drumeția în sine!

 

Ei pot

https://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comNoi de ce nu reușim?

Calutul

Era pe la inceputul anilor ’80, tot  in perioada cind eram suparat pe lume si pe viata.

La locul de munca se lucra 12 cu 24, dar ne plateau numai 8 ore, asa ca aveam o gramada de libere de luat in afara de concediu si m-am gindit eu ca n-ar fi rau sa ma pierd  un pic de lume  pe munte.

Cu ranita in spate am pornit spre muntii din apropiere.Fara o tinta anume, doar plimbare, ratacire, pierdere prin paduri, pe linga piriuri, aproape de cer.

Ajuns undeva, pe la Muntele Rece intr-un fel de sat cu citeva case rasfirate pe un intreg versant.

M-a oprit un bade si mi-a zis ca, daca tot haladui pe-acolo si vad un calut mic, negru cu un lant lung dupa el, daca-i agatat de ceva sa-l descat si sa-l las ca vine singur acasa.

S-a speriat de ceva si a luat-o la fuga.Cine stie pe unde o fi, ca-i dus de dimineata.

Ii un calut bun, cuminte.Batrinca ea, dar isi face treaba orice i-ai cere, nu-i pretentioasa si-i place s-o cersali si s-o mingii si, mai ales sa-i iei capul in brate, sa-l lipesti de al tau si sa stai asa, o vreme.Am luat-o de la un vaduv batrin care-o fost insurat c-o unguroaica. Ii zice Bertha, la cal.Asa o fi chemat-o pe nevasta-sa…

Omul avea lacrimi in ochi cind vorbea despre calutul lui.

Am mers mai departe si dupa ce mi-am facut un fluier din rachita, in care suflam din cind in cind.Asa atentionez animalele din zona prin care circul si se dau la o parte.Nu ca ar fi periculoase, dar un cerb surprins te poate lua in coarne sau calca in picioare, un lup sau o vulpe te poate musca, dar asa isi vede fiecare de treaba.

Frumos poate sa fie muntele in linistea lui.Fiecare goanga sau lighioana isi stie drumul si il urmeaza fara sa deranjeze pe altcineva.Fire de iarba unduite de pale de vint, raze rasletite printre crengi si frunze, fluturi zburind nu stie nimeni in ce directie, flori, nenumarate flori de toate culorile, zgomotul surd facut de miliardele de gize, miros parca de miere, pasari  glasuind fiecare in felul ei, piriuri curgind linistit sau sarind printre pietre, cu broscutele aferente si pestisori, freamatul padurii sau linistea ei maiestuoasa tulburata din cind in cind de cite un cuc sau un uliu din inalt .Asta-i linistea muntelui.Ce iti poti dori mai mult.Poti sa stai in mijlocul ierbii urmarind o furnica, sau zbaterea unui fir de iarba, sa te scalzi in albastrul cerului, mingiiat de raze sau de vint.Sa mergi povestind in gind cu copacii, mingiindu-i ascultindu-le povestile.

Dupa doua zile, dimineata cind am iesit din adapostul in care am innoptat, am auzit un fornait.Era clar ca e calutul omului.Am mers incet spre marginea padurii si am gasit calutul cu lantul agatat de o radacina.Era tare speriata, leoarca de sudoare la cit o fi incercat sa se desprinda si clar lesinata de sete.M-am apropiat incetisor de ea vorbindu-i, am mingiiat-o si cu niste iarba smulsa am sters-o bine pe tot corpul, apoi am acoperit-o cu patura sa nu raceasca.Venea dupa mine ca un puiut , iar cind am ajuns la un piriu a baut multa apa dupa care s-a culcat.Am stat cu ea pina pe la amiaz, dupa care i-am zis sa mearga acasa.Dar nu se indeparta de mine.Oriunde mergeam venea si ea fornaind si-si punea botul pe umarul meu.

Asa ca ne-am indreptat spre casa ei.

Omul a plins cind  a vazut-o, a mingiiat-o si a pupat-o, apoi a dus-o in grajd unde avea pregatita iarba in amestec cu mere maruntite, porumb  si ovas.

Voiam sa plec, dar omul nu m-a lasat.Unu, ca vrea sa-mi multumeasca intr-un fel si doi, daca plec imediat, Bertha va veni dupa mine.Nu-mi venea sa cred, dar cind m-a vazut ca vreau sa plec, a fornait si a venit dupa mine.

Am mai stat doua zile acolo.L-am ajutat pe om la treburile casei, am mers cu Bertha la pascut si la adapat, m-am plimbat sau am dormit in fin.

Inainte sa plec am povestit cu Bertha, am mingiiat-o, am pupat-o, am strins-o in brate.A nechezat o data dupa mine, dar desi era poarta deschisa, n-a mai venit.Stateau amindoi lacrimind in poarta si se uitau in urma mea.

Nu i-am mai vazut niciodata, dar mi-au ramas in suflet si omul si calutul lui.

Blindete

https://fosile.wordpress.com/

Poza 168

https://fosile.wordpress.com/

Poza 157

https://fosile.wordpress.com/

A inceput

Sfirsitul

Sfirsitul

Semn pe un copac

https://fosile.wordpress.com/

E natural.

Oare inseamna ceva?