O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Ispita

Pe vremuri ( prin tinereţe ) nu prea le aveam cu religia.Exceptînd faptul că imi plăceau bisericile, în special cînd erau goale, nu frecventam.Pe preoţi sau călugări îi tratam ca şi pe orice alt om obişnuit.

Mă flenduream ( umblam brambura ) prin Bucegi şi la o pauză de masă s-au oprit lîngă mine pentru ceva lămuriri doi preoţi sau călugări.Unul bătrîn şi unul cam de vîrsta mea.

I-am poftit la masă.Si-au scos şi ei ce aveau şi am mîncat împreună.Normal că le-am dat indicaţiile pe care le ştiam şi după ce am strîns mi-am aprins o ţigară.

Cel tînăr a sărit ca ars spunînd să sting ţigara, că îl ispitesc.

Măi băiatule, ispita e în tine.

Si i-am dat un exemplu, cum am văzut prin filme, că n-aveam de unde să ştiu.Călugăriţele care îngrijesc bolnavi, care trebuie să le schimbe bandajele sau să-i spele pe tot corpul nu par a fi ispitite de ce văd sau ating.Işi fac treaba şi trec la următorul.

Rezolvă-ţi tu problemele cu sine şi  nu vei mai fi ispitit la vederea unui fumător sau a unei femei mai puţin îmbrăcate ( era moda mini ).

Dacă mi-e foame şi am ce, mănînc.Dacă nu mi-e foame sau din diverse motive nu vreau , poţi să stai în freză că nu-mi faci poftă.

Au plecat.Bătrînul zimbind m-a binecuvîntat ( cred) , dar tînărul  a plecat fără să salute, vorbind în barbă încruntat, nervos.

 

 

Generaţii

 Un tânăr stilat, student, sărbătorea într-un bar sfârșitul sesiunii.
El a privit în jur și a văzut un bătrân. Studentul s-a apropiat de el și a început să-i povestească de ce oamenii vârstnici nu-i  înțeleg pe cei din generația lui. „Pur și simplu voi ați crescut într-o lume complet diferită, aproape primitivă, — a spus el tare, ca să fie auzit de toți clienții barului.
  — Generația mea a crescut cu televizoare, avioane cu reactie, călătorii în cosmos, Internet, energie  atomică și…”
El s-a oprit ca să bea o gură de bere, iar bătrânul a   profitat de această pauză și a spus: „Fiule, să știi, chiar ai dreptate. Noi nu aveam  toate aceste lucruri. De aceea, noi le-am creat.
Iar acum gândește-te ce faci TU pentru următoarea generație?”
Barul a răsunat de aplauze!
Primit pe mail.

De-ale gurii.

Cum afli dacă un pisoi este mascul sau femelă?

Ii dai pe la nas cu un pic de cărniţă şi dacă e bucuros este mascul, iar dacă e bucuroasă e femelă.

 

M-a distrat şi mă gîndeam că vă ca distra şi pe voi.

De-ale mele

La diverse articole de-ale mele îmi apar tot felul de comentarii de prin lumea larga.

Baiu e că nu ştiu atîta engleză încît să descifrez un text complex.

Am pus pe   traduceri şi uite ce mi-a ieşit la unul din comentarii :

Neat pe blog! Ιs tema ta de nebun ᥱ 
sau ai descărca de la somewheгe іt?
Un ʏours de design likme cu câteva simplu ա ould 
ajustări face rewlly blog-ul meu să iasă în evidență.
Te rugăm să-mi knoow ѡhеre ai уour de design. 
TҺank ʏou

Nu prea am priceput ce vrea să zică omul, mai ales că şi mulţumeşte la sfîrşit, dar îmi vine să-i răspund cam tot aşa.Adică ceva alambicat în româneşte, la care să se chinuie să-i găsească o traducere.Noroc că chestiile astea intră la spam şi le cam sterg.

De-ale mele.Busuiocul.

Nu știu ce naiba pun ăia de la florării în pămîntul florilor sau cei de la supermarcheturi, de-s florile frumoase și după o lună de stat intr-un spațiu fără pic de lumină naturală, dar cum le iei acasă, oricîtă apă, îngrășămînt, iubire, muzică și tot ce îți închipui că le-ar fi de folos le-ai pune, se ofilesc și mor.

Nu știu unde am citit la începutul verii, că busuiocul ține țînțarii  la distanță așa că, cum am găsit un busuioc la ghiveci, l-am luat.

Încă am ales, să fie unul autohton, că avea și de pe alte meleaguri.

Nu prea îmi plăcea cum arătau frunzele, că parcă le știam altfel, dar avea miros puternic de busuioc și l-am luat.

Oriunde l-am pus, să se aclimatizeze, nu i-a plăcut.

După o vreme l-am scos afară, la lumină.Nu i-a plăcut.

I-am dat tot ce am citit, mi-am amintit, am visat.Nu i-a plăcut.

Si pînă la urmă s-a uscat.

Mai am un trandafir pitic, care de șase luni stă să moară, un crin care la magazin avea cinci flori, dar de cînd e la noi, de vreo doi ani, n-a mai dat nici o floare.Scoate numai frunze lungi și blege.

Chiar mă gîndeam, oare chiar atîta energie negativă este la noi în casă, că ne omoară florile?…

Noroc cu un bambus care trei ani a stat pe loc și care după aceea s-a hotărît să crească.Adică se se lungească cu un moț de frunzulițe în vîrf.

Intr-o vreme am avut urzicuțe din alea colorate.Așa s-au înmulțit că nu mai vedeam soarele din casă.

Din puțul gîndirii

Nu lua niciodată un somnifer și un laxativ în aceiași seară.

Nu testa niciodată adîncimea apei cu  ambele picioare.

Si-un fruct de buruiană,

https://fosile.wordpress.com/