De-ale mele

Mi-am luat.

Era necesar un fotoliu şi ne-am gîndit că n-ar fi rău să fie extensibil şi să aibă şi ladă , că na, să fie cît mai util în spaţiile mici de bloc.

Cu toate că sînt o grămadă de fabrici şi făbricuţe de mobilă şi în Cluj şi prin toată ţara, n-am găsit fotoliu extensibil.A, să nu uit, am prins o ofertă a unei fabrici de mobilă din Moldova de dincolo şi care avea şi fotolii extensibile.Dar, presupun că ăştia îşi închipuie că sînt multi milionar, căci deşi nu-s ludovici, costă 2000 lei, cel mai ieftin.

Buun!Am găsit la Dedeman.Nu prea scump, extensibil, cu ladă, dar ni se părea nouă că lăţimea e mai mare decît ştiam noi că ar trebui să fie un fotoliu.Adică 95 cm.Pe site, zicea că se fac numai la comandă, deci ne-am dus sîmbătă la Dedeman să facem comandă.Un tînăr amabil ne-a spus că site-ul n-a mai fost actualizat de foarte mult timp, dar că au fotoliul dorit de noi.L-am luat, urmînd ca în două trei zile lucrătoare să-l aducă acasă.Adică, la un moment dat mă anunţă ei că urmează să vină acasă, eu să-mi iau liber de la lucru, să fug cu un taxi acasă şi să preiau fotoliul la scara blocului, căci pe camion e numai şoferul şi el nu duce mobila pînă în casă, să  găsesc pe cineva de prin vecini sau de pe stradă dispus să mă ajute să-l duc sus,să-i plătesc cît vor ei şi…

Ne-a abordat un tînăr  cînd plăteam şi ne-am înţeles că ne asigură el transportul şi ne ajută să ducem fotoliul în casă.

Cu greu  şi cu ajutorul a doi tineri vecini am ajuns în faţa uşii, dar… nu intră.Să mor, nu alta.

Eu ştiu că uşile de la intrare sînt standard, în România.Deci şi mobilierul trebuie făcut în aşa fel încît să intre pe uşă.L-am întors pe o parte şi cu grijă şi atenţie am reuşit.Am plătit transportul, pe copiii care ne-au ajutat şi la care le-am dat şi o sticlă de şampanie pe care n-o vedeam consumată de noi şi ne-am aşezat liniştiţi.

O clipă am fost liniştiţi, căci am constatat că trebuie să facem modificări.Adică să mutăm toată mobila pentru a putea aşeza fotoliul şi a fi funcţional, căci, într-adevăr e mai lat decît normal.

Deci, scoate cărţile, schimbă, mută, împinge, apoi pune la loc…Un vis.

Parcă nu ne-am gîndit la aşa o distracţie.

Dacă am fi ştiut de la început, ar fi meritat să şi zugrăvim înainte.

Ne-au rămas şi nişte corpuri  de mobilă în plus .

Am demontat corpurile şi le-am dus la goz şi mai urmează să demontez şi fotoliul vechi, să-l duc jos şi-apoi să punem lucrurile la loc, în speranţa că mai încap în spaţiul rămas.

În concluzie, cine n-are de lucru îşi face.Noi ne-am făcut.

Pe lîngă faptul că sîntem rupţi, în rest sîntem bine.

Încă n-am terminat de pus la loc,dar după ce eliberăm spaţiile împortante ocupate de cărţi, avem vreme să le punem la loc tot anul.

Anunțuri

Apropo de chiloţi

Aici ,https://bloguluneitipeoarecare.wordpress.com/2018/02/02/nu-sunati-ies-eu-din-cand-in-cand/comment-page-1/#comment-8080 tocmai fu vorba şi despre chiloţi şi normal că m-a umflat rîsul cînd mi-am amintit de un scandal între vecini.

Blocul nostru are partea din spate înspre grădinile unor case.

O doamnă îşi întindea chiloţii pe sîrmă,la uscat, cînd vecinul de la parter cu geamul spre ea i-a strigat- I-aţi, doamnă, deltaplanu de-acolo că nu mai ajunge soarele la mine!

Ce a urmat nu mai este important, deşi a durat cam o oră.

 

 

De-ale gurii

Omu beat  sună la mai multe interfoane şi întreabă dacă-i acasă soţul.

La unul i se răspunde că nu-i acasă.

– Atunci coboară să vezi dacă-s eu…

……..

Sună omul la interfon şi zice :

-Aici stau?

I se răspunde:

-Acolo stai, nenorocitule, dacă te-ai îmbătat şi ţi-ai pierdut cheile.

-Nu le-am pierdut, da n-am simţ…

2018

An nou fericit!

Sănătate!

La multi ani!

In rînd cu lumea

Am intrat şi eu în rîndul oamenilor.Nu că aş fi vrut, dar n-am avut ce face.

Adică, telefonul vechi- de vreo patru ani- era bun şi deşi  trebuia să-l încarc, deja, de două ori pe săptămînă, l-aş mai fi păstrat dacă nu începea să dea rateuri.Deci trebuia unul nou.Baiul e că nu mai sînt telefoane cu rol de telefon, ci tot felul de chestii care …

Buun, îl caut pe, aproape, cel mai  ieftin şi…

Măi oameni buni, păi ce evoluţie este asta, cînd în loc să apăs un buton şi să raspund la telefon sau să apăs pe redial  şi să vorbesc, acumtrebuie să-l pornesc, apoi să glisez, apoi să caut ce îmi trebuie şi să clicuiesc, abia după acee să vorbesc.Cu mare atenţie, că dacă ating ecranul cu urechea cine ştie ce contacte mai face şi ori mi se întrerupe convorbirea ori…

Da na, am internet permanent.Ce dacă nu-l folosesc? Si dacă vreau să-l folosesc cînd pun degetul se deschide orice altceva decît am vrut eu să văd şi după trei încercări, bătînd din buze şi dorindu-le cîte un incest mic tuturor celor care l-au inventat, să renunţ.

Pe lăngă faptul că, după ce îl deschid de două  ori, trebuie să-l pun la  încărcat.

Că are foto care poate să mă foteze şi din faţă şi din spate?

Am aparate foto şi am mai mare încredere în lentile decît în senzori.

Ce demenţie!

Si doi, mi-am făcut şi eu FB.Se pare că e o modalitate de a da o mînă de ajutor.

Buun.Si dacă mi-am făcut, m-au asaltat tot felul de grupuri.Normal că m-am simţit atras de foto.M-au înscris, am citit regulamentul şi am pus o poză.N-a apărut.După cîteva zile am mai pus o poză şi…n-a apărut.Am întrebat administratorul care-i problema, ce trebuie să fac sau să nu fac, dar nu mi-a răspuns.I-am dorit ceva, în gînd, că deşi e la mare modă să-şi scrie, cu lux de amănunte, tot felul de chestii, eu nu-mi permit.Si am ieşit din grup.

M-a găsit alt grup despre natură.Fain! O grămadă de poze superbe, dar marea majoritate preluate de pe internet.Măi fraţilor, acum cînd cu orice aparat sau sculă poţi face poze, tu iei de pe internet?Si am pus o poză, apoi încă una, dar fără să apară.Normal, că iar am întrebat care-i problema, iar nu mi-a răspuns nimeni şi  am renunţat şi la acest grup.

M-a înscris un bloger într-un grup al pasionaţilor de pietre.Pe cîţiva dintre membri îi cunosc de pe bloguri, iar pe unii de pe la expoziţiile la care am participat şi eu.

Grupul zice că este pentru schimb de informaţii, de experienţe, fotografii.

Pun poză, culmea, apare, e lăicuită de unii.

Pun altă poză, cu explicaţii.Iar e lăicuită de unii şi vine unul- am văzut la celelalte postări că e tartorul, cel cu unicul diagnostic-şi diagnostichează.Altceva decît, în cunoştinţă de cauză, am spus eu.

Argumentez, dar el îmi dă peste degete, cu argumente şi terminologie de manual, dar fără legătură cu exemplul dat.N-am continuat, căci nu vreau să-l pun într-o situaţie penibilă, dar dacă se mai leagă de mine, dau cu el de pămînt şi ies şi din grupul ăsta.Chiar nu vreau să mă enervez şi nici să supăr pe alţii. Deci e clar, n-am nimic în comun cu FB, decît în cazul pentru care l-am deschis.Ori, poate sînt eu un neadaptat, neadaptabil şi prea conservator.

E clar că sînt greu de înregimentat.

Nu-i bai, mă simt bine în pielea mea aşa cum sînt.

De-ale mele

Eu cu Poşta Română n-am nici un fel de relaţie din cauză că, au programul de lucru la fel ca mine, deci ca să trimit sau să iau ceva de acolo trebuie să-mi iau liber de la muncă, în plus angajatele de la oficiul de cartier de care aparţin se mişcă ca ochiul mortului, încît cu cinci persoane inaintea mea am stat o oră să plătesc taxele pentru schimbarea permisului de conducere.Dacă sînt mai mulţi…

In plus nu aduce coletul la destinatar, iar Prioripostul il aduce doar la adresa din buletin şi dacă nu te-a găsit acasă trebuie să mergi la depozitul de la gară pentru a intra în posesia lui.

Din această cauză cînd l-am rugat pe Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/ să-mi trimită şi mie una din cărţile scrise de el i-am indicat un curier rapid.Vin unde vrei, te sună la telefon etc.

Incă o dată, mulţumesc Adrian!

Buun.

Imi scrie Adrian că a pus cartea şi că mă costă 25 de lei transportul.

Ieri a sosit cartea, dar mi-a luat 37 lei pentru transport.

Să-mi fie învăţătura de minte să-mi iau ochelarii cînd am de citit ceva, de verificat.

Ajuns la birou, cu ochelarii pe nas văd că pe colet scrie că transportul este 25 lei.

Il sun pe curier şi-i cer să-mi restituie diferenţa.

Imi răspunde că s-a recîntărit şi de acolo taxa crescută şi n-am decît să fac reclamaţie la firma  Urgent Cargus.

Deci la expediere coletul a avut 2 kg, iar transportul era de 25 lei, iar la destinaţie, după recîntărire coletul avea 2 kg, iar transportul era de 37 lei, fără să fi înştiinţat expeditorul şi destinatarul de schimbare.

Sun la nr. de telefon ( un singur nr. de fix pentru toată ţara) de la Urgent Cargus, dar îmi răspunde un robot şi-mi zice să aştept.După 10 minute de aşteptare am renunţat.

Am scris un email pe adresa lor şi o să merg şi la ANPC.

Nu mi-e de 12 lei, căci mi-am dorit cartea, dar nu-mi place să fiu înşelat şi-apoi plimbat de colo colo.

Acum, la 11,30, am primit răspuns de la Cargus.

Ei spun că 12 lei reprezintă taxa pentru ramburs.

Am mai primit colete prin Urgent sau prin alti curieri, dar niciodată n-am fost taxat în plus pentru ramburs.

Deci e o tîmpenie inventată de ei în acest caz.Mai ales că n-au înştiinţat nici expeditorul nici destinatarul de aceste taxe.

Normal, trebuia să fiu eu cel care o păţesc.

De-ale mele

Trebuie să mă obişnuiesc cu o nouă stare.

Fraţilor, sînt invizibil!

Din ce în ce mai des se lovesc oamenii de mine, pe stradă.Cîte unii mai zic- scuzaţi, nu v-am văzut!

E drept că sănt slab, dar cu haine pe mine mai arăt şi eu a om.

Azi dimineaţă m-am oprit la geamul unei bănci să văd dacă mă văd.Eu mă vedeam.

După aceea m-am gîndit că poate fi în funcţie de lumină, aşa că m-am fîţîit prin faţa geamului respectiv, să prind şi altă lumină, pînă a ieşit unul maare rău, de la securitate şi m-a întrebat ( culmea, amabil) ce fac.I-am explicat că vreau să văd dacă mă văd, că se bat oamenii de mine şi a zis omul să mai încerc şi la alt geam că se sperie clienţii băncii .

Na, am ajuns şi de speriat?

Săptămîna trecută la lucru a venit un coleg de la alt departament, a dat mîna cu toată lumea şi…a trecut pe lîngă mine.

Altă dată a intrat cineva în birou, s-a uitat la mine, apoi roată şi a întrebat- nu-i nimeni aici?

N-am răspuns, că dacă nu mă vede să nu se sperie de vocea mea…

Trebuie să mai fac nişte încercări.Să mă dau cu taxiul,dacă nu mă vede şoferul…E drept, că cine ştie pe unde mă duce…Sau prin mijloacele de transport în comun, poate nu mă văd controlorii.

Ooooo şi cîte aş mai putea faceee…

Dar întîi trebuie să mă obişnuiesc.