De-ale mele

Eu cu Poşta Română n-am nici un fel de relaţie din cauză că, au programul de lucru la fel ca mine, deci ca să trimit sau să iau ceva de acolo trebuie să-mi iau liber de la muncă, în plus angajatele de la oficiul de cartier de care aparţin se mişcă ca ochiul mortului, încît cu cinci persoane inaintea mea am stat o oră să plătesc taxele pentru schimbarea permisului de conducere.Dacă sînt mai mulţi…

In plus nu aduce coletul la destinatar, iar Prioripostul il aduce doar la adresa din buletin şi dacă nu te-a găsit acasă trebuie să mergi la depozitul de la gară pentru a intra în posesia lui.

Din această cauză cînd l-am rugat pe Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/ să-mi trimită şi mie una din cărţile scrise de el i-am indicat un curier rapid.Vin unde vrei, te sună la telefon etc.

Incă o dată, mulţumesc Adrian!

Buun.

Imi scrie Adrian că a pus cartea şi că mă costă 25 de lei transportul.

Ieri a sosit cartea, dar mi-a luat 37 lei pentru transport.

Să-mi fie învăţătura de minte să-mi iau ochelarii cînd am de citit ceva, de verificat.

Ajuns la birou, cu ochelarii pe nas văd că pe colet scrie că transportul este 25 lei.

Il sun pe curier şi-i cer să-mi restituie diferenţa.

Imi răspunde că s-a recîntărit şi de acolo taxa crescută şi n-am decît să fac reclamaţie la firma  Urgent Cargus.

Deci la expediere coletul a avut 2 kg, iar transportul era de 25 lei, iar la destinaţie, după recîntărire coletul avea 2 kg, iar transportul era de 37 lei, fără să fi înştiinţat expeditorul şi destinatarul de schimbare.

Sun la nr. de telefon ( un singur nr. de fix pentru toată ţara) de la Urgent Cargus, dar îmi răspunde un robot şi-mi zice să aştept.După 10 minute de aşteptare am renunţat.

Am scris un email pe adresa lor şi o să merg şi la ANPC.

Nu mi-e de 12 lei, căci mi-am dorit cartea, dar nu-mi place să fiu înşelat şi-apoi plimbat de colo colo.

Acum, la 11,30, am primit răspuns de la Cargus.

Ei spun că 12 lei reprezintă taxa pentru ramburs.

Am mai primit colete prin Urgent sau prin alti curieri, dar niciodată n-am fost taxat în plus pentru ramburs.

Deci e o tîmpenie inventată de ei în acest caz.Mai ales că n-au înştiinţat nici expeditorul nici destinatarul de aceste taxe.

Normal, trebuia să fiu eu cel care o păţesc.

Anunțuri

De-ale mele

Trebuie să mă obişnuiesc cu o nouă stare.

Fraţilor, sînt invizibil!

Din ce în ce mai des se lovesc oamenii de mine, pe stradă.Cîte unii mai zic- scuzaţi, nu v-am văzut!

E drept că sănt slab, dar cu haine pe mine mai arăt şi eu a om.

Azi dimineaţă m-am oprit la geamul unei bănci să văd dacă mă văd.Eu mă vedeam.

După aceea m-am gîndit că poate fi în funcţie de lumină, aşa că m-am fîţîit prin faţa geamului respectiv, să prind şi altă lumină, pînă a ieşit unul maare rău, de la securitate şi m-a întrebat ( culmea, amabil) ce fac.I-am explicat că vreau să văd dacă mă văd, că se bat oamenii de mine şi a zis omul să mai încerc şi la alt geam că se sperie clienţii băncii .

Na, am ajuns şi de speriat?

Săptămîna trecută la lucru a venit un coleg de la alt departament, a dat mîna cu toată lumea şi…a trecut pe lîngă mine.

Altă dată a intrat cineva în birou, s-a uitat la mine, apoi roată şi a întrebat- nu-i nimeni aici?

N-am răspuns, că dacă nu mă vede să nu se sperie de vocea mea…

Trebuie să mai fac nişte încercări.Să mă dau cu taxiul,dacă nu mă vede şoferul…E drept, că cine ştie pe unde mă duce…Sau prin mijloacele de transport în comun, poate nu mă văd controlorii.

Ooooo şi cîte aş mai putea faceee…

Dar întîi trebuie să mă obişnuiesc.

De-ale mele

De-o vreme, cam de 10 ani, sînt mai tăcut, mai puţin comunicativ la locul de muncă- şi asta se vede şi în afara- datorită colectivului.

O colegă s-a reîntors din maternitate şi avînd senzaţia că şeful de birou a ajutat-o ( nu-i adevărat) sare  în sus la orice mişcare sau dorinţă a lui.

Normal că enervează cînd …A, vrei ceiuc?,ţi-e frig? să-ţi fac? Işi face munca şi o face şi pe alui şi nenumărate alte  manevre .Dar na, dacă aşa vrea ea ce să-i spui.

Tu cum faci cutare, să ştiu să fac şi eu.A ajuns să-l întrebe ce să facă de mîncare, în loc să-şi sune soţul.

Eventual va avea omul probleme acasă, căci nevasta lui nu se manifestă la fel.Deci, nu mă bag şi tac.

Bineînţeles că omul, văzîndu-se mereu în centrul atenţiei a ajuns să ştie totul şi să aibă dreptate în tot ce zice sau face.

El, care n-a băgat în viaţa lui degetul în pămînt, dă lecţii  celor care  fac  agricultură ( de grădină, e drept) cu rezultate notabile.

El care n-a făcut în viaţa lui nici măcar cartofi prăjiţi ( a spus-o el) dă lecţii de gătit şi nenumărate alte chestii.

Pînă n-are treabă cu mine, nu mă amestec şi tac.

Pînă într-una din zilele trecute cînd îi zice la o colegă care se pregătea să mănînce o  ridiche să o spele bine, să-i taie capetele şi să-i cureţe coaja.

Mă pune dracul să întreb de ce- avînd în vedere că ridichile astea noi sînt crude şi bune întregi.

Răspuns-Nu eşti normal, păi tot  creşte în pămînt conţine tetanos.Pămîntul are tetanos şi te înbolnăveşti…

 

 

 

O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Ispita

Pe vremuri ( prin tinereţe ) nu prea le aveam cu religia.Exceptînd faptul că imi plăceau bisericile, în special cînd erau goale, nu frecventam.Pe preoţi sau călugări îi tratam ca şi pe orice alt om obişnuit.

Mă flenduream ( umblam brambura ) prin Bucegi şi la o pauză de masă s-au oprit lîngă mine pentru ceva lămuriri doi preoţi sau călugări.Unul bătrîn şi unul cam de vîrsta mea.

I-am poftit la masă.Si-au scos şi ei ce aveau şi am mîncat împreună.Normal că le-am dat indicaţiile pe care le ştiam şi după ce am strîns mi-am aprins o ţigară.

Cel tînăr a sărit ca ars spunînd să sting ţigara, că îl ispitesc.

Măi băiatule, ispita e în tine.

Si i-am dat un exemplu, cum am văzut prin filme, că n-aveam de unde să ştiu.Călugăriţele care îngrijesc bolnavi, care trebuie să le schimbe bandajele sau să-i spele pe tot corpul nu par a fi ispitite de ce văd sau ating.Işi fac treaba şi trec la următorul.

Rezolvă-ţi tu problemele cu sine şi  nu vei mai fi ispitit la vederea unui fumător sau a unei femei mai puţin îmbrăcate ( era moda mini ).

Dacă mi-e foame şi am ce, mănînc.Dacă nu mi-e foame sau din diverse motive nu vreau , poţi să stai în freză că nu-mi faci poftă.

Au plecat.Bătrînul zimbind m-a binecuvîntat ( cred) , dar tînărul  a plecat fără să salute, vorbind în barbă încruntat, nervos.

 

 

Generaţii

 Un tânăr stilat, student, sărbătorea într-un bar sfârșitul sesiunii.
El a privit în jur și a văzut un bătrân. Studentul s-a apropiat de el și a început să-i povestească de ce oamenii vârstnici nu-i  înțeleg pe cei din generația lui. „Pur și simplu voi ați crescut într-o lume complet diferită, aproape primitivă, — a spus el tare, ca să fie auzit de toți clienții barului.
  — Generația mea a crescut cu televizoare, avioane cu reactie, călătorii în cosmos, Internet, energie  atomică și…”
El s-a oprit ca să bea o gură de bere, iar bătrânul a   profitat de această pauză și a spus: „Fiule, să știi, chiar ai dreptate. Noi nu aveam  toate aceste lucruri. De aceea, noi le-am creat.
Iar acum gândește-te ce faci TU pentru următoarea generație?”
Barul a răsunat de aplauze!
Primit pe mail.

De-ale gurii.

Cum afli dacă un pisoi este mascul sau femelă?

Ii dai pe la nas cu un pic de cărniţă şi dacă e bucuros este mascul, iar dacă e bucuroasă e femelă.

 

M-a distrat şi mă gîndeam că vă ca distra şi pe voi.