Ar mai fi multe de spus, dar nu mai pot.
Am găsit recent în telefonul lui Tundi ultimul mesaj pe care l-a trimis unei prietene..,
Mariana, ajută-mă! Nu vreau să-l părăsesc. M-a abandonat pînă și sora mea. El nu. M-a scos din spital și mă îngrijește cum numai mama m-a îngrijit cînd eram copil. Suferă mai mult decît mine. A slăbit mult, îl văd că se uscă. Am auzit-o pe sora lui, vorbea la telefon, că plînge pe stradă. In casă nu se manifestă, e tare pentru mine. Nu cred că a dormit vreo oră întreagă de cînd… Mariana, nu vreau să-l las așa. Fiecare clipă a vieții mele a fost frumoasă datorită lui. Il iubesc și vreau să mai fim împreună încă un pic, încă un pic
Blogul meu se încheie aici.
Dacă nu mai este Tundi să ne comentăm unul la celălalt, să ne jucăm împreună…
Vă doresc tuturor sănătate și să vă bucurați cît mai mult de cei pe care-i aveți alături!
Vă mulțumesc tuturor că mi-ați fost colegi și prieteni de-a lungul anilor !
Filed under: Oameni | Tagged: Blogul lui Fosile |
Fosile şi pietre 
Nu știu ce să spun, iar sfaturi… nu pot și nici nu pot fi date într-o asemenea situație.
Dar vreau să știi că, dacă vei reveni la blog, voi fi aici în așteptarea ta.
Muțumesc,Mugur!
Mulţumesc pentru povestea împărţită cu noi! Pentru emoţie şi pentru ce am primit citind. Nu doar acum, în tot acest timp.
Sper şi eu la o revenire printre rânduri. Numai bine vă doresc!
Mulțumesc, Potecuțo!