De-ale mele

Nu dau sfaturi.

Mă refer la a sfătui pe tineri ce să facă sau să nu facă pentru ţară, pentru viitor.

Si am să explic de ce, după ce fac un scur pomelnic.

Bunicii şi o parte din părinţii noştri au reconstruit ţara după război.Că le-a convenit politica ori nu.

Cealaltă parte a părinţilor noştri au industrializat ţara, au  construit  fabrici, uzine, hidrocentrale, şesele, căi ferate şi nenumărate altele.Că le-a convenit politica sau nu.

Noi şi cîteva generaţii după noi, am continuat cu construirea, am dat de lucru şi locuinţe tuturor, dar am şi plătit datoria ţării.Am plătit-o cu frig, mizerie, întuneric, şi foamete de parcă noi am ieşit din război.Că ne-a plăcut politica ţării ori nu.

Tot noi am făcut şi Revoluţia.Să nu-mi vorbiţi de aranjamente naţionale şi internaţionale.Cei care au ieşit în stradă, cei care au murit atunci nu ştiau de nici un aranjament, doar că TREBUIE să fie atunci acolo.

De ce nu dau sfaturi?

Pentru că noi ne-am asumat revoluţia, dar nu şi ce a urmat.Cu toate că am fost, toţi ( sau aproape) de acord cu  Proclamaţia de la Timişoara, nu am aplicat-o.

Iar rezultatul se vede acum.

Deci, lăsîndu-le o astfel de moştenire, cum să mai pot să  dau sfaturi?

Sper doar să-şi dea seama singuri că cu ieşitul în stradă, la noi în ţară, nu se rezolvă nimic.

 

De la drum

Am fost un pic plecat si normal,am facut citeva poze,

La prima oprire

La prima oprire,unde s-a plimbat si catelul si am mincat un pic toti.

Un loc frumos,dupa poarta inchisa

A doua oprire la un loc deosebit de frumos,dar lasat in paragina de mostenitor-statul roman.

Printre crengi

Si ascunsa si la vedere,o frumoasa biserica veche.

Munte

Muntele  te lasa fara grai.

La destinatie

Lumina difuza de dimineata,un pic de zapada,brazi si culori.