Refugiul

Era pe vremea cînd mă fleduream prin Bucegi.Aveam un cunoscut, OJT-ist din Predeal, pe care l-am cunoscut la Cluj şi căruia i-am arătat Trascăul.Crişan Alexandru,la vreo 45 de ani pe atunci, necăsătorit, era cel mai indicat pentru munca la OJT,căci iubea muntele .Mai trăgeam de timp împreună prin Predeal, pe la Pîrîul Rece sau la Sanatoriu cînd era vreme rea nu se ştie pentru cît timp.Nu odată ne-am dus la Sanatoriu să jucăm biliard.Era acolo un biliard de tip carambol, cu trei bile la care ne chinuiam să-l învingem pe doctorul Ulici, un doctor care a ajutat nenumăraţi să redevină…aproape normali.Vorbesc aici în special despre cei care au suferit la cutremur.Că nu poţi rămîne sănătos după ce ţi-ai pierdut întreaga familie sau ai stat ore sau zile sub dărîmături.Si pe mine m-a ajutat să-mi recapăt o parte din somn.După ce m-a învăţat cîteva proceduri am ajuns să dorm, cu timpul, chiar şi 4 ore la 24.Chestie de autosugestie.

M-a întrebat dl.Crişan dacă îl ajut să repare nişte refugii.Avea în plan pe cel de pe Coştila, dar urma să găsească ceva modalităţi mecanice pentru a duce materialele de construcţii necesare pînă sus.Aşa că, a zis că a tras un chef straşnic la un refugiu din Baiului şi a constatat că necesită reparaţii.

Ne-am pornit la drum, urmînd să ne aducă omul tocmit scînduri, cîlţi, bitum, cuie , cazan şi sculele necesare.

Ne-am distrat o săptămînă înlocuind scînduri, umplînd cu cîlti înmuiaţi în bitum toate crăpăturile, reparînd.A adus şi faşe, atele, spirt, rivanol, aspirine şi piramidoane,vată.Ce mai, o întreagă trusă sanitară specifică diverselor traumatisme pe care le poţi avea pe munte şi a mai adus şi 10 conserve chinezeşti de şuncă şi pîine uscată  pe care dacă o uzi bine si o bagi în cuptor devine moale şi proaspătă de parcă atunci a fost făcută, să fie că vine iarna şi…Era la refugiu şi un frigider Fram.Oare cum naiba l-or fi adus că era extraordinar de greu.Nu era curent la refugiu, dar Framul se închidea ermetic şi avea clanţă, aşa că se puteau pune în el o grămadă de chestii la care nu era bine să ajungă umezeala.

De-a lungul săptămînii ne-au mai ajutat şi alti drumari în trecere pe acolo ba la tăiat lemne şi depozitat, ba la vopsit sau lăcuit, şi la tot ce mai trebuia făcut.Fără figuri, fără discuţii, toţi puneau mîna la lucru ştiind ce înseamnă un refugiu uscat, cu ceva hrană şi medicamente şi, mai ales, cu posibilitatea de a te încălzi, a-ţi usca hainele şi  echipamentul şi a te odihni.

Oricum, cu toate că  era pe vremea comunismului era mult mai mulţi cei care aveau grijă ca turismul să fie de calitate, indiferent că erau din domeniu sau nu.

Dl Crişan a fost primul om pe care l-am văzut folosind hamacul pe munte.

Pe banii şi timpul lui dl.Crişan a reparat şi întreţinut multe refugii din Bucegi.

Cred că acum se  leagănă în hamac pe piscuri  de lumină.

 

 

Pănuşă.TriP

Cînd drumeţeşti la supărare nici nu ştii ce faci, unde eşti, unde şi pe unde mergi.Doar pui un picior înaintea celuilalt.

Aveam o supărare mare şi am pornit spre munte.

Mergeam.

Doar mergeam, fără să văd, fără să aud, fără să-mi dau seama dacă sînt ud sau uscat, dacă plouă sau e soare.Constatam doar că  e zi şi că sînt prin pădure.

La un moment dat mi s-a părut că aud nişte cuvinte, dar n-am dat importanţă.Mergeam, încă încruntat, încă încrîncenat.

Aud-Ni nu-i bine a vorovi cu omu măreţ, că el le ştie pă tăte.

Măreţ- regionalism- încrezut, egoist, răutăcios.

Alături de mine mergea un pădurar mai special.Adică era imbrăcat în verde, ca toţi pădurarii, dar avea plete şi barbă.

Mi-a revenit zîmbetul pe chip şi i-am dat bună ziua.Mi-a răspuns la salut şi m-a întrebat ce năcazuri am, că a umblat toată ziua pe lîngă mine fără să-l bag în seamă.

Ei, necazuri.

Eram tare curios, dar nu ştiam cum să-l abordez.

Mi-a luat-o înainte şi mi-a spus că a fost călugăr, dar i-au desfiinţat ateii, aşa că s-a făcut pădurar şi umblă tot prin păduri, poartă plete şi barbă.Azi-mîine va ieşi la pensie şi nu va mai trebui să dea raportul pentru ce face sau unde merge.

Mă cheamă Pănuşă Petru, iar ca călugăr mă chema Panuftie.Adică tri ( trei) de P.

L-am întrebat ce a vrut să zică cu omul măreţ şi mi-a zis că va veni o vreme cînd, după ce am adunat voi vrea să dau şi la alţii.Poţi să împărtăşeşti tuturor ce ştii, dar nu vorovi ( vorbi) cu omul măreţ, că el le ştie pe toate, el se laudă, se laudă şi cu ce au făcut alţii, ca şi cum le-ar fi făcut el şi ce-i mai rău nu-i pasă dacă face rău cu voroavele lui.

Sînt unii care, după ce cred ei că au aflat tot de la tine, nu te mai caută.

Sînt unii care , ţi-s pretini (prieteni), dar după ce nu mai au nevoie, rămîn tot pretini,dar nu-i mai găseşti.

Şi ce-i mai important, nu tot ce ţi-i bun ţie, îi bun şi la altul.

Am drumeţit atunci o săptămînă cu nenea TriP prin Vlădeasa şi am învăţat multe de la el.Si despre pădure şi despre munte şi despre locuri mai speciale din pădure sau de pe munte.

Imi zicea- încă de pe vremea cînd bărbaţii purtau părul lung, aşa  ca mine şi ca tine, se transmite ştiinţa  pădurii şi a muntelui.Incă de pe atunci se ştia şi se transmitea mai departe că în unele locuri n-are voie oricine şi dacă nu ţine seama de semne o păţeşte.Iar cine are voie trebuie să ţină pentru el şi să dea mai departe numai cînd găseşte omul potrivit.( cum îi voroava-omul potrivit la locul potrivit).

La despărţire i-am mulţumit spunîndu-i că este pentru mine ca pănuşa pentru ştiulete.

Cu lacrimi în ochi mi-a zis că este cea mai frumoasă laudă pe care a primit-o de la cineva în ultimii douăzeci de ani.

Si în anul următor am drumeţit împreună aproape toată vara, iar după o vreme, cam doi ani, i-am găsit numai mormîntul.

Acum, cînd mă apropii şi eu de vîrsta lui de atunci aş împărtăşi ce am acumulat de-a lungul timpului.In special pentru cei atraşi de natură, de munte.Si chiar am avut senzaţia că am găsit omul căruia să-i transmit unele pe care nu toat lumea trebuie să le ştie.

M-am înşelat.

E măreţ.

Mai caut.

Al nimănui

Noi

Noi

Lumina, caldură, iubire.

Cind esti bucuros, se bucura pentru tine.

Cînd esti supărat, sufera mai mult decît tine pentru suferinţa ta.

Are, mereu, incredere in tine şi daca se întîmplă sa cazi se repede să te ridice, te mîngîie, îţi curăţă rănile, te ajută să te ridici şi te împinge cu delicateţe să mergi mai departe.

S-a inchis o uşă.

Caut crăpături să mai văd lumina ei.Mă uit pe margini, pe sub uşă, caut gaura cheii.

Dar nu exista crăpături, nici pe sub uşă, nici cheie.

In bezna care s-a lăsat pîlpîie doar o lumînare.

Ma simt al nimănui.

Mămicoooo!

Orice vîrsta ar avea, e tot mama mea.

Oricît aş fi de bătrîn, sînt tot copilul ei.

Mămicoooo!

Am un vid in inimă şi oricît ar strînge-o nişte gheare,nu pot acoperi vidul şi răceala.

Soţia mea ştie cum e.

Are şi ea acel vid, dar inima ei bate acum tare tare, s-o incălzească pe a mea.

Să-mi fie mîngîiere, lacrimă.

Mămicoooo!

………

Sa ne bucuram?

la 17 ani

la 17 ani

la 19 ani,dupa un chef

la 19 ani,dupa un chef

Ne-am regasit, anul trecut dupa 40 de ani,

la 19 si la 59

la 19 si la 59

Din pacate bucuria a fost scurta.S-a chinuit mult.Nici morfina nu mai avea efect.

Pe 15 august a „adormit”.

Ne bucuram pentru ea, ca a scapat.

De-acum ne plingem dorul.

Sint sanatos, daca fac comparatie…

Vecin.

Sportiv, a lucrat in sport si era pensionar de vreo 5 ani.

Intr-o duminica ( cam de o luna) a iesit la plimbare, a cazut si…

Vecina.

E in ultima faza.A zis ca lasa geamul deschis sa nu fie miros si sa poata intra pompierii…

Anul trecut am regasit dupa 40 de ani, o prietena din tinerete.

Mare bucurie, ne-am vizitat dar din toamna e din ce in ce mai rau.

A facut radioterapie si-a revenit si i-a revenit zimbetul pe buze.Chiar planuiam cu sotia sa o luam la noi acasa, sa mai schimbe „peisajul” salonului.Sa ascultam muzica, sa rasfoim poze si amintiri vechi, sa ridem.

Nu se mai poate.E din ce in ce mai rau.

Simbata  am mers la ea.

Sa o determin sa vorbeasca, sa-si aminteasca , sa rida, sa uite o secunda de dureri.

Si si-a amintit:Eram, in urma cu 41 de ani, la Cheile Turzii.Am organizat un concurs de dans si era plin de tineret dansator acolo.

Un tinar maghiar ii dadea tircoale, dar nu stia ce e cu mine.Si a intrebat-o cine-i pletosul.

Ea a raspuns scurt, in ungureste:”hazi barat”

Asta s-ar traduce „prieten de familie” dar si „amant”.

Un zimbet chinuit a inflorit timid pe chipul desfigurat de durere.

Am tinut-o un pic in brate, ca pe vremuri  cind dansam pe …Lady in Black, sau cum ne ditram traducind in ungureste „Fekete Neni”a lui Uriah Heep.

Epuizata  s-a intins, iar eu am iesit in ploaie, urlindu-mi neputinta de a o ajuta, de a-i alina durerile.

Urmeaza sa treaca pe morfina…

Militieni

Un militian.

Eram in Apuseni la o stina, la popasul de noapte, cind sotiei unui cioban i-a venit vremea sa nasca.

Am tras o alergare de citiva kilometri, apoi cu o bicicleta de la o casa am pedalat pina in comuna sa anunt postasul sa mearga cu brisca (trasura pe doua roti) la stina dupa gravida si la primarie, unde era singurul telefon din zona sa anuntam salvarea.

Dupa ce am terminat am iesit in drum sa ma plimb, sa respir, sa fumez o tigara, cind de la postul de militie a iesit un tinar „plotoner” care, vazind bicicleta m-a intrebat: de ce-ai furat bicicleta, ma pletosule? si mi-a dat un baston peste spate de mi s-au inmuiat picioarele.

Degeaba i-am spus ca n-am furat-o si am incercat sa-i spun ce se intimpla, ca mi-a mai dat un baston peste spate si m-a bagat in arestul militiei.

Dupa ce au ajuns ciobanul si gravida lui si salvarea care i-a preluat, m-a eliberat comentind ca oricum sint un „bandit” daca am parul mare.

L-au batut rau ciobanii si si-a cerut transferul, iar un copil ( nu al meu) imi poarta numele.

Alt militian.

Eram cu Feri soferul intr-o delegatie de aprovizionare, la Tg.Mures.

Am incarcat atit de tare dubita, ca la balansuri se ridica de fata si nu aveam directie.Si a hotarit Feri sa mergem pe cai ocolite spre Cluj, ca daca ne opreste militia il amendeaza si-i ia carnetul.Asa ca am luat-o spre Reghin si de acolo spre Cluj.Era asa o ceata ca de citeva ori am mers pe jos in fata masinii ca sa vedem drumul.

La un moment dat in loc s-o luam la stinga, am mers drept inainte.Adica un  drum care ocoleste pe la Gherla.In zona este un lant de lacuri, crescatorii de pesti si era si mai deasa ceata.Nu-i nici un bai, mergem mai departe.

Feri a adormit la volan si masina luind viteza pe deal in jos a intrat intr-un copac, care s-a rasturnat peste noi.

Am reusit sa ies cu greu dintre crengi si tablarie, dar Feri a ramas incarcerat.Si-atunci, in loc sa stam pina trece cineva pe-acolo sau pina se face dimineata, ne-am hotarit sa merg eu sa caut ajutoare.

Si am mers toata noaptea, pe dealuri, fara sa vad unde merg sau unde sint.Ma durea tot corpul, eram rupt de oboseala, mort de foame.

M-a gasit dimineata un taran haladuind brambura pe dealuri si culegind boabe de porumb din aratura, pe care le mincam cu pofta.

M-a dus cu caruta pina in comuna, la postul de militie.

Eram in comuna Unguras, la aproximativ 20 de km de locul accidentului.

Militianul , un zdrahon mustacios m-a ascultat, mi-a verificat actele si delegatia, apoi mi-a pus apa la incalzit sa ma spal, m-a asezat la masa sa maninc si mi-a asternut patul sa dorm, dupa care a sunat  la militie la Cluj, la mine la intreprindere si cind au venit dupa mine, m-a insotit impreuna cu sotia lui pina la Cluj la spital.

Doctorii au spus ca am umblat asa, brambura pe dealuri, noaptea si pe ceata in urma unui soc posttraumatic.

Cu prima ocazie, impreuna cu Feri , am mers la Unguras sa-l vedem, sa-i multumesc inca o data.

Doliu mondial

Joe Cocker