Ultima poveste

Ar mai fi multe de spus, dar nu mai pot.

Am găsit recent în telefonul lui Tundi ultimul mesaj pe care l-a trimis unei prietene..,

Mariana, ajută-mă! Nu vreau să-l părăsesc. M-a abandonat pînă și sora mea. El nu. M-a scos din spital și mă îngrijește cum numai mama m-a îngrijit cînd eram copil. Suferă mai mult decît mine. A slăbit mult, îl văd că se uscă. Am auzit-o pe sora lui, vorbea la telefon, că plînge pe stradă. In casă nu se manifestă, e tare pentru mine. Nu cred că a dormit vreo oră întreagă de cînd… Mariana, nu vreau să-l las așa. Fiecare clipă a vieții mele a fost frumoasă datorită lui. Il iubesc și vreau să mai fim împreună încă un pic, încă  un pic

Blogul meu se încheie aici.

Dacă nu mai este Tundi să ne comentăm unul la celălalt, să ne jucăm împreună…

Vă doresc tuturor sănătate și să vă bucurați cît mai mult de cei pe care-i aveți alături!

Vă mulțumesc tuturor că mi-ați fost colegi și prieteni de-a lungul anilor !

Mirosul

Intotdeauna cînd mergeam cu mașina Cola stătea în brațele Ei.

Sub nici o formă nu voia să stea în spate. Făcea scandal ( lătra), se agita, încerca să vină în față.

Ca să nu fie zgîriată sau cînd Cola era udă, soția își punea în brațe un prosop mare, de baie și pe el stătea cățelușa.

După ce am rămas numai noi doi, aș fi vrut să o duc cu mine pe deal, dar nu stătea în spate, se agita…

Mult timp prosopul a fost în portbagaj, dar nu știu de ce , la un moment dat, l-am pus pe bancheta din spate.

Intr-una din zile am mai încercat o dată, poate reușesc să o duc în Făget, într-un loc unde am fost toți trei de nenumărate ori.

Am pus-o în spate și cînd a găsit prosopul și-a lipit nasul de el și s-a așezat acolo. A stat cuminte. In Făget am coborît, dar… se uita  des în urmă și după cîțiva metri n-a mai vrut să meargă și s-a întors la mașină.

Se uita să vadă de ce nu vine și mirosul cunoscut, mirosul drag, să fim din nou împreună, toți trei.

Ne-am întors.

Acasă a căutat-o în bucătărie, în baie, pe balcon.

Incă o căutăm amîndoi, încă o așteptăm.

Azi este ziua ei

Poza este din 1983 cînd a împlinit 20 de ani.

De călătorie

Dacă vă duc pașii prin zona Zarandului, la doi km de Brad, în mica localitate  minieră ( minele s-au închis) Criscior, dl. Toda a deschis un muzeu în care își expune colecția de pietre culese și prelucrate de el.

Muzeul Mineral Toda.

Odihnă pentru ochi și suflet.

Intrarea este liberă și se pot face și unele achiziții.

Pun și cîteva poze, cam nereușite.

La poale de Retezat

La poale de Retezat așteaptă un înger.

Al 39-lea

Astăzi s-ar fi împlinit al 39-lea an al căsniciei noastre.

La începutul anului trecut

A rămas cuibul gol

Buchetul de mireasă a fost din frezii și în fiecare an, de 19 februarie a primit un buchet, mai mare sau mai mic, de frezii.

In fiecare clipă, în fiecare zi mă bat de cîte ceva numai al ei. Unele lucruri le dau, pe altele le țin că mi-s dragi, nu se știe cît, iar altele…

Nimic nu mai este valabil.Nici buletinul, nici certificatul de naștere, nici pașaportul, nici diplome sau contracte.

Este pur și simplu ștearsă din existență.De la Evidența populației, de la pensii, de la Administrația Financiară.

Singurul act valabil este Certificatul de Deces.

Rămîn doar niște poze, amintiri, un mare gol și o durere a cărei margini nu se întrevede.Si nici n-aș vrea să-mi treacă vreodată, pentru că îmi lipsește și nimeni și nimic n-o va putea înlocui.

O vreme n-o să mai trec pe aici.

Mulțumesc că m-ați suportat, dar cum se zice, viața merge mai departe și fiecare trebuie să și-o trăiască pe a lui, nu să se întristeze pentru a mea.

Să fiți sănătoși!

Să fiți fericiți!

Amintiri

Cum zice Tom Hanks într-un film, dimineața mă dau jos din pat și respir toată ziua.

Noroc cu amintirile.

Fără cuvinte

Prieteni

Un bun și vechi prieten, care mi-a fost alături și pînă acum, m-a luat de acasă cu cățel cu tot și m-a dus într-un loc  unde știa că am fost împreună cu soția mea.

Stie să tacă și am tăcut împreună ascultînd glasul vîntului și al pădurii.

Incercam să deslușesc un glas, o șoaptă, din alte lumi, din alte dimensiuni.

De data asta n-a fost să fie.

Poate ar fi trebuit să fiu singur.

Mai caut, mai aștept.

Amîndouă mă privesc de dincolo.

Un cățărător?