Amintiri

Citind-o pe Potecuţa  mi-am amintit.Că da, de la o vreme ne tot amintim.Noroc că eu am ce să-mi amintesc.Mai ales că e iarnă, frig, iar noi -eu şi soţia- eram tare hotărîţi să ne luăm în primire şi ne-am căsătorit în februarie.Erau minus 28 de grade afară şi trebuia să mergem pe jos pînă la gară să-i preluam pe invitaţi şi-apoi cu un taxi să-i ducem la hotel, după care, tot pe jos spre casă.

Eram tînăr, proaspăt îndrăgostit şi normal că era cazul să-i fac iubitei mele o vizită acasă.Aşa că, m-am urcat în acceleratul de Bucureşti şi am mers la Lupeni ( Valea Jiului).Din piaţă am cumpărat flori şi m-am prezentat la uşa ” Julietei.”

Sun la sonerie, se aude mişcare şi cineva se uită pe vizor.

Cu florile ascunse la spate, tot numai zîmbet, mă dau mai în spate să mă vadă cît mai întreg. Si aud o voce de dincolo de uşă:-Nu avem haine vechi.Nu ne trebuie oale.

O precizare- aveam plete, cioc şi mustaţă, deci… pentru vremurile alea ( 1982) arătam cum trebe.

M-am desumflat şi am pus florile în faţa vizorului.

Restul e tot amintire.

De-ale părinţilor

Azi-dimineaţă în drum spre lucru m-am întîlnit cu un prieten.

Normal ne-am salutat cu bucurie şi l-am întrebat ce face acolo.

Stau, zice şi mă uit cum merg alţii la muncă.

Că eu m-am lăsat.Da nu-i bai, că am din ce trăi.

Da de ce te-ai lăsat? l-am întrebat.

Păi, de cănd s-a mărit  mimimum pe economie, aştia ne-au tăiat sporul de vechime şi cîştigam mai puţin decît înainte.

Da, zic fetiţa ta ce mai face?

La naiba! A plecat de acasă.E cu unul şi stau în chirie.

Bine mă, da ce-ai vrut? Să stea cu voi şi să crească nutrii?

Coabitează, zic.

Să se căsătorească, să facă unu, doi, trei copii şi-apoi n-au decît să muncească şi să coabiteze cît vor , că la 31 de ani ai lor doar muncesc – să facă carieră.Si cînd s-or trezi că vor familie o să fie nişte legume zbîrcite şi îmbătrînite înainte de vreme şi or umbla  la medici  să le facă aspirări şi să-i invitro-eze şi alte manevre nu numai costisitoare, dar care le pune şi viaţa în pericol.

Adică, vrei să fii bunic?

Da, vrem să fim bunici.Pînă sîntem încă tineri, nu cînd om fi mumii.

Da cu ei aţi stat de vorbă?

Pînă acum am tot încercat, dar nu prea au ascultat, dar o să mergem toţi bătrînii- şi noi, şi ai lui- la ei să-i luăm la întrebări.

Merg că eu nu m-am lăsat de servici.

Servus!

Servus!

Al 31-lea

https://fosile.wordpress.com/

LA MULTI ANI, IUBITO !

Citi or mai fi.

Neamurile

Cind te casatoresti nu-ti iei pur si simplu sotia si plecati impreuna .

Sa-ti fie mereu secunda vietii,universul pe care tu , cercetator pasionat sa-l descoperi cu grija, cu pasiune, cu iubire putin cite putin.Nu-ti iei pur si simplu partenera  cu care sa dansezi de-atunci inainte ,  doar voi si nimic altceva decit soarele luminii voastre, bucuria, palpitatia, zborul- doua pasari zburind imbratisate.

Navalesc atunci in viata ta o gramada de oameni pe care nu-i cunosti si nici n-ai vrea sa-i cunosti.Parinti, frati, surori cu sotii si copii lor, unchi, matusi, si inca atitia care nu te intereseaza, dar pe care trebuie sa-i respecti.

Unii ajung sa-ti fie dragi, altii prieteni, pe altii nu poti sa-i suferi, dar pe toti trebuie sa-i respecti pentru ca sint neamurile ( rudele) sotiei tale.Si la fel se intimpla si in cazul sotiei cu cei care ii invadeaza viata din partea ta.

 

Cit de mult am dorit sa inverzeasca totul, sa vina caldura, sa iesim , sa ne scufundam in verde.

Nu prea ne-a iesit pina acum uneori din motive financiare, alteori din alte motive.Dar macar in una din cele doua zile ale sfirsitului de saptamina am reusit sa atingem cite un pic de Trascau, sa ne limpezim ochii cu verdele padurii, cu cerul reflectat in apele reci care curgeau jucause printre pietre.Si cam la asta speram si pentru duminica, dar…

 

Eu am senzatia ca sint destul de elastic in relatiile cu altii, dar nu-mi place , ba chiar ma enerveaza, atunci cind sint pus in fata faptului implinit.Daca ne hotarim sa facem ceva si brusc aflu ca trebuie sa facem altceva,din motive care nu tin de dispozitia noastra.

Pe la jumatatea saptaminii am aflat ca o matusa a sotiei este internata intr-un spital din Cluj.Normal , sotia s-a dus pe la ea, i-a dus ce avea nevoie si ne gindeam ca duminica dimineata vom trece pe-acolo apoi vom fugi din oras si spre seara vom mai trece pe la spital.

Simbata am aflat ca vin niste rude sa o vada la spital.Rude care nu sint din Cluj si ca vin toata gasca.

Adica, adio iesire, adio timp numai pentru noi…

Sa stai in pozitie de drepti, sa le stai la dispozitie, sa-i intretii, sa-i duci, sa-i aduci,sa…

Simteam ca-s bun de pus pe lant, cu botnita !

Dar ce poti sa spui ? Nu se intimpla in fiecare zi.

Mare mi-a fost surpriza si bucuria cind au venit , sa constat ca sint cei dragi.Cei cu care ma inteleg bine,  pe care ma bucur sa-i am in preajma, cu care am ce sa povestesc, sa glumesc, sa ridem…

Ne-am simtit bine impreuna, am fost la spital unde marea surpriza a inlacrimat pe toata lumea, ne-am plimbat dupa aceea si ne-a parut rau ca trebuie sa plece.

Iar peste citeva ore i-am sunat sa vedem daca au ajuns cu bine acasa.

Nu, n-a fost o duminica pierduta si  am fi vrut sa mai putem sta impreuna, sa lungim clipele…

 

 

 

 

Al 29-lea

Azi mi-au venit niste calcule si-am constatat ca virsta ei de atunci insumata plus virsta mea de atunci,insumata dau data casatoriei.Si am mai facut si alte diverse calcule care dau o gramada de rezultate poate surprinzatoare,poate nu,dar n-am mai vrut.

Venim pe lume fara sa stim ce urmeaza in fiecare clipa si ne place asa.Asa sintem croiti sa traim.Desi uneori,am vrea sa stim ce urmeaza si cind.

Dar nu e bine sa stim pentru ca ,la cum sintem croiti,n-am mai trai efectiv ci am numara clipele care n-am vrea sa treaca,am astepta momentele care n-am vrea sa mai vina .

De cite ori,la culcare ,i-am spus :”noapte buna”,mi-a raspuns cu un mormait,dar dupa ce cautindu-ma cu mina m-a simtit alaturi a oftat usurata si a adormit. Si cite alte nenumarate obisnuinte care numai in timp se pot aduna,ne-au luminat alaturi calea.

De 29 de ani.

De 29 de ani privim rasaritul si apusul impreuna,ne bucuram de luna-sa o cuprinzi cu bratele sau in diversele faze de semiluna-impreuna.

Si mai vrem.

La multi ani,iubito!

 

…citi or mai fi…