Incurajări

Eram tînăr, cu o grămadă de preocupări şi îndrăgostit pînă peste cap.Era un vis, un zbor, un vîrtej.

La un moment dat iubita mea a hotărît că vrea un copil.

Normal că eu n-aveam astfel de gînduri.Imi plăcea prea mult să nu-mi pese de nimic, să mă joc, să mă distrez.

I-am spus că sîntem prea tineri, că încă mai trebuie să ne jucăm, că …,nenumărate şi eram liniştit că nu m-a contrazis.

Intr-o după masă, făceam înregistrări, cînd a sunat la uşa, n-a intrat la invitaţia mamei şi cînd m-a văzut mi-a zis: Nu mi-a venit!

Si a plecat.Oricît am căutat-o şi acasă şi prin alte părţi, n-am găsit-o.

Nu vreau să vorbesc aici  de sentimentele, senzaţiile care m-au încercat atunci.Că eram cînd nervos şi supărat, cînd vesel şi mîndru de parcă salvarea planetei stătea pe umerii mei.

Cu tata nu mă înţelegeam de loc.Dar cînd a aflat vestea m-a invitat la o bere.

Mă întrebam de ce naiba e aşa de mîndru, că el n-a avut nici un aport la, dar am acceptat.

Cînd am ajuns la restaurant, la intrarea pe terasă  tata a zis tare:Voi fi bunic!

Au sărit toţi de pe la mese să-l felicite.Ne-am aşezat lîngă doi vecini şi după ce s-au mai felicitat între ei şi-au amintit şi de mine.

De-acum să nu-mi mai spui nene, că sîntem egali.

Si a început.

Măi băiete, s-a terminat cu părul mare, s-a terminat cu muzicile.De-acum eşti tată şi trebuie să ai alte gînduri, alte priorităţi.Starea civilă, nunta-pînă nu se vede sarcina, că n-o să se îmbrace mireasă cu burta la gură-te înscrii la locuinţă din timp să poţi alege cartierul în care vrei să stai, mobilă, maşină de spălat, aragaz,frigider, televizor, rate, rate…

De-acuma ai responsabilităţi.

Participau toţi de pe terasă la incurajări.

Zicea unul, proaspăt căsătorit, să-ţi iei gîndul de la „păsărică” cel puţin doi ani de-acum înainte.Pînă naşte are tot felul de probleme.Cînd ţi-e lumea mai dragă o ia la fugă şi vomează-îţi dai seama că în condiţiile alea n-are chef- şi după ce se naşte copilul…

Să te pregăteşti de alergat,că pînă-i gravidă are tot felul de pofte care se manifestă numai seara şi noaptea, cînd sînt închise alimentarele.Si va trebui să iei restaurantele în rînd, să te baţi cu portarii, ospătarii, bucătarii pentru o felie de nu ştie nimeni ce.

La cum te ştiu, norocos, sigur copilul tău nu va dormi noaptea.În schimb va plînge.Va urla ca din gură de şarpe una-ntr-una şi n-o să ştiţi de ce.Orice veţi încerca va fi degeaba.Si o să-l iei în braţe, o să pui Deep Purple şi o să-l scuturi, legeni pînă o să se liniştească sau o să adoarmă.Că după ce va creşte o să arunci discurile cu Deep Purple, o să ştergi înregistrările.Să nu mai auzi de Deep Purple.

Si o să cace.Nici o maşină de spălat nu poate face faţă la cît poate căca şi pişa un copil mic.O să-ţi fie plină casa de scutece puse la uscat.Si bucătăria şi caloriferele, şi balconul, iar baia va fi plină de scutece care-şi aşteaptă rîndul la spălat.

Încă nu apăruseră pamperşii.

Totul în jurul tău va fi numai caca de copil mic.Va mirosi casa a pişu şi caca.Hainele, blocul, peste tot vei simţi numai miros de caca.Poţi să te dai şi cu rexona, că tot a căcat va mirosi totul.

Si au continuat pe aceiaşi temă, dezvoltînd şi rîzînd.

Mi-am băut berea, am plătit-o şi la plecare i-am multumit tatei pentru încurajări şi i-am spus unuia din vecini, că dacă este atît de rău, de ce are el patru copii.Înseamnă că ori este prost, ori este nebun.S-a rîs în continuare, fără supărare.

Un alt vecin m-a luat pe după umeri şi mi-a zis -Bine ai venit în lumea, plină de surprize, a femeilor.Vei mai avea şi alte surprize.

Si am avut.După două săptămîni în care m-am perpelit la foc mic, mi-a venit iubita la uşă şi cu un zîmbet dulce mi-a zis : Alarmă falsă!Mi-a venit….

17 răspunsuri

  1. Ah, tocmai când cineva era gata să înfrunte toate greutăţile 😀

    • Păi tocmai că nu eram gata.N-aveam chef.
      De avort nici nu putea fi vorba.Era în perioada cu decreţeii.Făceam puşcărie.In plus, fata voia neaparat să fie mamă.
      Da dacă trebuia…
      Noroc că n-a fost.
      Vorba mamei mele- T”i-ai pierdut inocenţa pe o alarmă falsă.De-acum nu mai eşti copil.”

      • La asta m-am gândit când am scris. Că în zilele alea ar fi fost timp de o… maturizare forţată.

      • Eram supărat pentru că mi se părea normal ca o astfel de hotărîre să fie luată de ambii.Impreună să treacă prin toate fazele şi-atunci altfel se pune problema.Dar aşa, pus în faţa faptului împlinit…
        Iubirea era mare, deci nu se punea nici o problema, că urma să fim părinţi, dar mi se părea că ar trebui să fim doi, să visăm sau să ne chinuim împreună.
        Da, a fost maturizare forţată şi un fel de şoc psihic.
        Ar fi existat riscul de a degenera în ” obligaţie” şi-atunci s-ar fi rătăcit iubirea pe drum, s-ar fi pierdut farmecul.

  2. Hahaa, foarte tare povestirea 😀

  3. Înțeleg perfect. Aceleași temeri le am, poate câteva în plus, deși sunt femeie și am deja o vârstă … îngrijoratoare 😆 . Nimeni nu m-a putut convinge până acum de binecuvântarea de a avea un copil. Iar instinctul nu l-am avut niciodată 🙂 .

  4. Totuși, cred ți-a prins bine să afli din timp cum reacționează cei din jur… 🙂

    • Părinţii au primit bine vestea şi m-au încurajat să merg mai departe.
      Deşi au glumit pe seama mea, vecinii m-au încurajat şi ei.

  5. Viata ar fi fost cu totul altfel… Poate mai frumoasa sau poate nu. Eu sunt de parere ca Dumnezeu stie mai bine ce si cand sa primim, decat stim noi.
    Este o cimilitura: cine-i are sa si-i creasca, cine nu, sa nu-i doreasca. O fi ceva adevar…

    • Nu i-am avut şi nici nu le-am simţit lipsa.
      Poate că n-am meritat să am copii sau poate că posibilii copii n-au meritat să poată fi crescuţi de mine şi soţia mea.
      Dumnezeu ştie şi e suficient.

  6. Meseria de părinte se învață la locul de muncă. Nimeni nu e pregătit dinainte.

  7. Mi-ai inveselit ziua. Sa aveti zile frumoase.

  8. legat de comentarii-multi au copii si n-ar trebui sa aiba ,alti n-au si ar merita. Raspunsul la mister nu e la noi.

Lasă un comentariu