Abordări

Instituţie mare, producţie pentru intern şi internaţional, dar la sectorul de vînzări a ajuns director un tip cult, frumos de-ţi vine să-i faci poză şi să-l pui pe perete, dar care n-are nici în clin nici în mînecă cu ce se produce şi ce şi cum se vinde.Dar cu pretenţii, omul.Deşi i s-a demonstrat că habar nu are de nimic şi să-şi lase subalternii în pace că îşi fac ei treaba şi fără să se amestece el, tot nu-şi încăpea în piele şi-şi băga nasul de trebuia muncit dublu pentru a repara tîmpeniile lui.In plus avea treabă, în special, cu unul din subalterni şi-i căuta nod în papură.Pînă s-a săturat omul şi i-a spus, de faţă cu toată lumea tot ce era de spus, la modul civilizat , iar la sfîrşit: şi dacă te mai legi de mine îţi fut un cap în gură de te caci pe tine şi-apoi te dau în judecată că te-ai căcat în public!

A rămas cu gura căscată.

Dar şi-a găsit de lucru prin alte părţi pînă s-a prins şi conducerea ce-i poate capul şi l-au lăsat să plece.

Următorul, un interimar, tot fără să ştie nimic despre vînzări,i-a lăsat în pace să-şi facă munca, dar un prostalău incult, vulgar care îşi închipuia că dacă e director poate face ce vrea cu oamenii din subordinea lui.Normal că tot cu omul nostru avea şi el treabă.Ba de una, ba de alta.Pînă iar s-a săturat omul şi i-a spus:- se vede că locuieşti în ţigănie, cu  vilă şi BMW-u, căci te comporţi ca atare.Mă mir că nu ţi-a reconfigurat nimeni fizionomia, dar încă nu-i tîrziu.

A rămas cu gura căscată.

Să vedem ce va urma.Oricum, omul nu-şi face probleme căci poate să se pensioneze oricînd, de-acum.

Reclame

De-ale mele.Dacă nu dai…

Este o vorbă care zice că dacă nu dai, nu primeşti.

La mine s-a cam infirmat chestia asta, că eu am primit.Cu doi sau trei anui în urmă, cînd mă îndreptam spre casă de la muncă am primit.Am primit un picior în cap de am zburat în gardul viu.Era un tînăr care se distra lovind pe la spate, preferabil, persoane mai în vîrstă.Bag samă că mă încadram deja în categoria asta.

Pe vremea cînd aveam Dacia, de cîte ori treceam Feleacul primeam de la miliţianul de la postul de control de acolo cîte o amendă.Că nu-i plăcea părul meu, sau cum mi-a spus, dacă circuli regulamentar înseamnă că ceva nu-i în regulă.Deci trebuie verificat şi ceva, ceva tot se găseşte.Căuta, verifica de parcă eram la RAR şi dacă totul era în regulă, zicea că nu-i spălată maşina.Si dacă nu m-ar fi amendat, tot mă enervam că mă oprea.Parcă avea cameră video şi îşi aranja să fie de servici cînd trebuia să trec eu prin zonă.Incă nu se construise varianta autostradă, iar pe varianta  prin Valea Ierii se putea circula numai cu helicopter, atîtea gropi erau.

Cu toate astea mi-am zis că nu degeaba a ieşit vorba asta şi cînd şlefuiam pietre dădeam şi eu.Pînă cînd aveam deja abonaţi la primit, ba mai aveau şi pretenţii.

Ei, acum cînd m-am hotărît să dau pietrele, primul la care i-am trimis a fost un băiat din Suceava care n-a cerut nimic.Voiam doar să-i demonstrez că şi la noi în ţară sînt pietre care pot fi transformate în bijuterii.Căci omul, care faţetează pietre, adevărate minuni, îşi cumpără materia primă de pe siteurile internaţionale şi normal, în dolari sau euroi.I-am trimis cu convingerea că se va bucura şi va şti ce să facă cu ele.

Am tot trimis colete prin toată ţara, că mi s-au lungit mîinile să duc coletele la muncă cale de 8 km pe care îi parcurg zilnic pînă la  şi de la serviciu.Chiar constata nevastă-mea că pietrele astea cu efort au venit şi cu efort pleacă.

Si…surpriză, drăguţul de băiat din Suceava s-a simţit atît de obligat- căci zicea că niciodată nu a primit nimic de la nimeni şi a fost exploatat cît s-a putut, încît mi-a trimis şi el un set de bijuterii ( cercei şi  pandantiv ) din rubin pentru nevastă-mea, că tot vine 8 martie.

Deci, poţi primi şi dacă nu dai, dar nu întotdeauna e benefic, dar poţi primi şi dacă dai, cu avantajul că poate fi o mare şi plăcută surpriză.

De-ale mele.

Na, am început să rezolv problema cu pietrele.Am făcut un ununţ pe internet că le donez şi s-au arătat interesaţi vreo 8 de prin toată ţara.Pînă acum am trimis în trei locuri.Singurul efort pe care trebuie să-l fac e să fac coletul în care să pun din toate cîte ceva, să-l duc cu mine la muncă şi să fac comanda pe curierat.Plata transportului la destinaţie.Fără alţi bani.

Cu modificările datorate fotoliului, a trebuit să renunţăm la o parte de mobilier.Normal că n-au mai încăput o grămadă de lucruri şi cărţi.Aşa că am făcut un anunţ pe internet că donez cărţi.S-a arătat interesată o doamnă sau domnişoară din Turda.Mi-a dat şi explicaţii, dar n-aveam nevoie de ele.A găsit pe cineva care să vină să le ia de la mine, iar cînd , din nu ştiu ce motive a rămas fără cont, a găsit ceva rudă să mă contacteze .Buun.A venit un tînăr a luat cărţile şi…gata.

Recunosc că eu sînt de modă veche şi mi-ar fi plăcut să-şi amintească nr.meu de telefon şi să-mi spună dacă  a primit cărţile.Nu l-a mai găsit, nici adresa de internet, nici rudele care m-au contactat, nici nimic.Ce să mai am pretenţii de un „mulţumesc” .E clar că sînt învechit.

A venit cineva la noi şi normal că a urmat şedinţa de cumpărături.Si tot normal că la un mall.

Soţia mea ştie că nu mă dau în vînt după…inventar pe la magazine, dar mai las şi eu, mai lasă şi ea şi ne descurcăm, însă alături de două femei chiar că n-am avut nici o şansă.Aşa că, odată intrate într-unul din magazine eu am rămas afară să contemplu demenţia.Era în apropiere de zona cu liniile cu mîncare.O grămadă de lume ocupau mesele şi normal că făceau conversaţie.Din ced în ce mai tare, căci pe lîngă tot felul de muzici de pe la magazinele alăturate, tot felul de anunţuri mai erau în zonă şi scule pentru distrat copiii.Adică nişte instalaţii care scutură, şuieră, fluieră, miaună, etc.Plus circulaţia persoanelor care mişună pe acolo.Era un adevărat vacarm.Cred că cei care stau o zi întreagă acolo sînt zombi cînd ajung  acasă.Si tot uitîndu-mă de jur împrejur dau de un stand cu produse turceşti.Aveau şi prăjituri şi tot felul de dulciuri, o grămadă de recipienţi pentru cafea, ceai foarte frumos ornamentaţi şi…cafea la nisip.Normal că am vrut şi eu cafea, că-mi era dor de nişte facea fiartă, să mai simt zaţul să-mi mai amintesc.N-a vrut să mi-o facă scurtă şi a durat mult pînă a terminat-o căci aparatul de încălzit nisipul atunci a fost pornit.Le-am anunţat pe fete că merg afară să-mi beau cafeaua şi să fumez- nici n-ar merge o cafea turcească fără ţigară.

Noroc că fulguia afară şi am lăsat să mai cadă cîte un fulg în recipientul cu cafea.Si asta pentru că un prieten mi-a spus că cafeaua foarte fierbinte, în pahare de plastic sau hîrtie, e periculoasă pentru bărbaţi.Că afectează potenţa de două ori.Te frigi şi la degete şi la limbă.

Bună cafeaua.Tare, cu gust de zaţ, dar avînd în vedere că foloseşte numai cafea arabică este abrazivă cumva, seacă.Chestia e că o astfel de cafea  nu se bea în picioare, la o ţigară.Trebuie savurată, la o poveste cu prieteni, sorbită cu încetul, iar la sfîrşit întoarsă ceaşca pe farfurie şi…ghicit în zaţ.

Oare fabrica de ciocolată Poiana nu mai funcţionează, căci de mai mult de o lună n-am mai găsit Poiana Aerată ( aiurită).

La cum se manifestă vremea, n-am avut nici un chef de fotografii anul ăsta.

De-ale mele

Mi-am luat.

Era necesar un fotoliu şi ne-am gîndit că n-ar fi rău să fie extensibil şi să aibă şi ladă , că na, să fie cît mai util în spaţiile mici de bloc.

Cu toate că sînt o grămadă de fabrici şi făbricuţe de mobilă şi în Cluj şi prin toată ţara, n-am găsit fotoliu extensibil.A, să nu uit, am prins o ofertă a unei fabrici de mobilă din Moldova de dincolo şi care avea şi fotolii extensibile.Dar, presupun că ăştia îşi închipuie că sînt multi milionar, căci deşi nu-s ludovici, costă 2000 lei, cel mai ieftin.

Buun!Am găsit la Dedeman.Nu prea scump, extensibil, cu ladă, dar ni se părea nouă că lăţimea e mai mare decît ştiam noi că ar trebui să fie un fotoliu.Adică 95 cm.Pe site, zicea că se fac numai la comandă, deci ne-am dus sîmbătă la Dedeman să facem comandă.Un tînăr amabil ne-a spus că site-ul n-a mai fost actualizat de foarte mult timp, dar că au fotoliul dorit de noi.L-am luat, urmînd ca în două trei zile lucrătoare să-l aducă acasă.Adică, la un moment dat mă anunţă ei că urmează să vină acasă, eu să-mi iau liber de la lucru, să fug cu un taxi acasă şi să preiau fotoliul la scara blocului, căci pe camion e numai şoferul şi el nu duce mobila pînă în casă, să  găsesc pe cineva de prin vecini sau de pe stradă dispus să mă ajute să-l duc sus,să-i plătesc cît vor ei şi…

Ne-a abordat un tînăr  cînd plăteam şi ne-am înţeles că ne asigură el transportul şi ne ajută să ducem fotoliul în casă.

Cu greu  şi cu ajutorul a doi tineri vecini am ajuns în faţa uşii, dar… nu intră.Să mor, nu alta.

Eu ştiu că uşile de la intrare sînt standard, în România.Deci şi mobilierul trebuie făcut în aşa fel încît să intre pe uşă.L-am întors pe o parte şi cu grijă şi atenţie am reuşit.Am plătit transportul, pe copiii care ne-au ajutat şi la care le-am dat şi o sticlă de şampanie pe care n-o vedeam consumată de noi şi ne-am aşezat liniştiţi.

O clipă am fost liniştiţi, căci am constatat că trebuie să facem modificări.Adică să mutăm toată mobila pentru a putea aşeza fotoliul şi a fi funcţional, căci, într-adevăr e mai lat decît normal.

Deci, scoate cărţile, schimbă, mută, împinge, apoi pune la loc…Un vis.

Parcă nu ne-am gîndit la aşa o distracţie.

Dacă am fi ştiut de la început, ar fi meritat să şi zugrăvim înainte.

Ne-au rămas şi nişte corpuri  de mobilă în plus .

Am demontat corpurile şi le-am dus la goz şi mai urmează să demontez şi fotoliul vechi, să-l duc jos şi-apoi să punem lucrurile la loc, în speranţa că mai încap în spaţiul rămas.

În concluzie, cine n-are de lucru îşi face.Noi ne-am făcut.

Pe lîngă faptul că sîntem rupţi, în rest sîntem bine.

Încă n-am terminat de pus la loc,dar după ce eliberăm spaţiile împortante ocupate de cărţi, avem vreme să le punem la loc tot anul.

De-ale mele.Discriminare.

Anul trecut o tînără înternată în unul din spitalele clujene a dat spitalul în judecată, simţindu-se discriminată de faptul că medicii şi asistentele spitalului nu ştiau limba maghiară.

Pe multe din instituţiile de la noi din ţară, deci şi de la Cluj, explicaţiile specifice sînt în limba engleză.

Sîmbătă am fost să-mi fac rovignetă la benzinăria Mol de pe strada Dorobanţilor.Mai nou acolo se comercializează şi mîncare.Nu-i bai, că e mai uşor să-ţi iei ceva de mîncare cînd opreşti să iei benzină, decît să mergi la un restaurant.

Problema e că meniul afişat pe un monitor  e numai în ungureşte.

Fraţilor, sînt discriminat!

Ne aflăm, că ne place sau nu ne place, în România.În această ţară limba oficială este româna.Si-atunci de ce  permitem utilizarea limbii engleze sau maghiare?De ce orice etnic, cetăţean al acestei ţări, se simte discriminat dacă eu sau oricine altcineva nu vorbeşte limba lui maternă?

Si mai am o problemă.

Stiu că moneda ţării noastre este Leul.Atunci de ce, naiba, peste tot scrie RON?

De-ale mele

Semne bune anul are.

Azi-dimineață, în drum spre muncă am sunat-o pe nevastă-mea să-i spun care-i pulsul stradal și dacă plouă.Am auzit atunci un zgomot puternic în telefon și-am întrebat-o ce demolează acolo.Printre o grămadă de cuvinte greu de tradus în altă limbă am aflat că a căzut din șpaiț  ceva greu care a lovit o sticlă de țuică și una de șampanie și care s-au spart.Și alte nenumărate cuvinte.

Buun! Eram curios și cînd am ajuns acasă am aflat.Miroase la noi în casă ca la cazanul de fiert  tuica.A spălat, a mea dimineață, am aspirat cînd am ajuns să nu fi rămas cioburi, să ne tăiem noi sau cățelușa și…

Ce mai, un vis.S-a spart și ghinionul și l-a și udat să-i pice bine.Sper.

Na, dacă de la Crăciun pînă după Revelion, n-am băut decît un pic de bere…

Imi închipui ce o să le placă la colegi, mîine dimineață…

De-ale mele

La lucru merge, printre alte nenumărate zgomote, rock fm.

Aştia nu-s normali! De trei săptămîni dau pe post aceiaşi muzică.E drept, e faină, dar te mai şi saturi.Ce naiba, la cît de bogată este paleta rock, ei au ales cîteva formaţii şi cîteva din piesele lor şi le repetă zi de zi?

Buun!

Avînd în vedere experienţa din anul ăsta cu Cargus ( curier rapid), pentru a expedia un colet am ales alt curier.Bag samă că l-am ales pe cel mai rău ,Fan courier, căci mi-au preluat coletul în data de 11.12 şi nici pînă azi n-a ajuns  la destinaţie.

Degeaba am sunat la numelele de telefon afişate, căci nu răspunde nimeni sau la unele răspunde o roboată care zice cum să apeşi pe diferite taste, după care se întrerupe legătura.Am scris mailuri la toate adresele afişate şi în afară de unul de la Bucureşti care îmi răspunde, de fiecare dată, la fel- în cel mai scurt timp veţi primi lămuriri de la dispeceratul local.Nu mi-a dat nimeni nici o lămurire.Si dacă ar fi mers pe jos, ar fi ajuns la destinaţie cu coletul în opt zile.

Inainte am pus gînd rău poştei  apoi Urgenţilor şi acum Fan-ului.Soluţia, cred eu că în această ţară sugrumată de infracţionalitate, este să le  faci pagube tuturor celor care te fură, care îţi consumă timpul şi nervii, care îşi bat joc.Numai aşa vor putea înţelege.