Răcituri

Răcituri sau aituri, cum se mai zice pe aici ( de la ai-usturoi).

Tot atunci, la începutul căsniciei drăguței mele soții i-a venit ideea de a face răcituri.

Ea mergea la muncă după masă, iar eu dimineața.

A pregătit totul într-o oală pe care a lăsat-o pe aragaz și mi-a lăsat un bilet  sa las să fiarbă la foc foarte mic.

Ajuns acasă am aprins focul și m-am apucat de înregistrări.

După cîteva ore mi-am amintit de oala de pe aragaz.Am fugit acolo și am constatat că a scăzut pînă aproape la jumătate.

Au!

Nu erau atunci, prin 84, telefoane să ne sunăm din cinci în cinci minute, să ne amintim cît ne iubim și cît ne lipsim și să primesc indicii cu privire la oala de pe aragaz.

Așa că, să n-am povești că n-am fost atent, am umplut oala cu apă și am lăsat-o să fiarbă liniștit.

Cînd a venit acasă și a văzut rezultatul am rîs amîndoi, am aruncat lichidul, iar ingredientele le-am dat cățeilor de pe-afară.

Data viitoare.

De-ale mele

Ce-și face omul…

Că, na, cînd n-ai ce face, trebuie să faci ceva, nu?

Să-mi asigur ceva activități, căci peste trei zile deveneam pensionar.

Deci, în urmă cu trei zile m-am trezit dimineața ca de obicei, am făcut cafele și ce mai trebuie și am așteptat să sune ceasul să o trezesc și pe nevastă-mea.Că ea încă mai merge la muncă.

Si stînd așa, în liniște, mă apucă pofta să mă scociorăsc în urechi.

Stiu.Stiu tot ce trebuie și ce nu trebuie făcut în legătură cu urechile.Stiu și cum, știu și unde. știu și de cîte ori.

Si? Stînd în liniște să nu deranjez mi-am adus cîteva bețe de chibrit, vată și m-am apucat de treabă.Cu  grijă mare să nu fac vreun bai.

Bag samă că în urechea stîngă, cea cu care încă mai aud, s-a cam adunat ceară așa că atăta cît am putut scoate am scos, iar restul…se pare că am împins-o cît s-a putut că n-am mai auzit nimic.

De trei zile ascult într-o veselie  liniștea.

Mașinile alunecă la fel ca bărcile pe apă, nu suflă vîntul, nu se ceartă nimeni, nu cîntă nimeni, tv-ul parcă e pe mute, nu tună, nu latră cățelul…

M-am programat la o ORL-istă, am mers la cabinet, am explicat că degeaba îmi vorbesc că tot atîta.Noroc că a venit și nevastă-mea și au povestit cu ea.

Mi-a dat niște picuri să-mi pun în ureche și peste o săptămînă să merg la control.

Nevastă-mea cînd vrea să-mi spună ceva, întîi vorbește, apoi strigă  după care , resemnată, îmi scrie bilețele.

Am mers la fabrică să-mi iau încheierea activității, în liniște.

Am mers la Of. de pensii să le duc actele, căci decizia mi-a venit deja, în liniște.

M-am plimbat prin parc, am privit lebedele și rațele cu o grămadă de boboci. în liniște.

Toate drumurile le-am făcut pe jos că n-am curajul să mă dau cu mașina dacă nu aud nimic.

Hopa! M-am prins că cu telefonul lipit de ureche aud ceva.

Deci, săptămîna asta voi vorbi cu oricine doar la telefon.

… mi-e dor de vocea lui nevastă-mea, de lătratul cățelușei, de ciripit de păsări.

Trebuie să încep să mă obișnuiesc să merg în oraș, să stau pe bancă și să mă uit la trecători.Eventual să-i sun  pe foștii colegi, cam cînd știu eu că le e lumea mai dragă și să le povestesc cine trece pe stradă și cîte altele.

Ba mai pot să-i sun pe la 14 să le spun că mă culc de amiaz, să…

Autosugestia

Mi-a zis, zilele trecute , un prieten că abia se mișcă de dureri de picioare. Are gută și din cînd în cînd îl ia tare.

Mi-am amintit că am primit un unguent făcut într-un laborator de fermacie, care pentru durerile mele de spate a fost foarte bun și l-am chemat, cît poate veni, să îi dau să se ungă și el.

Buun! I l-am dat și ziua următoare îmi zice nevastă-mea- măi copile, tu n-ai citit ce scrie pe unguentul ăla, că i l-ai dat pe al meu, pentru tuse.

Așa că l-am sunat pe om să-l întreb dacă mai tușește.

– Nu, că n-am tușit, dar de ce întrebi?

-Țti-am dat alt unguent, unul pentru tuse.

-Ha,ha,ha! Culmea, că m-a lăsat durerea  pentru o perioadă destul de lungă.

-Na, hai să ți-l dau pe celălalt, că mă bate nevasta.

De-ale mele. Degetul

Cîndva, în urmă cu vreun an m-am întîlnit cu un prieten din tinereţe şi i-am spus că am scanat filmele şi dacă vine într-o zi pe la mine cu un stick i le dau.Tare s-a bucurat omul şi a promis că.

O fi uitat, s-o fi luat cu altele.Am uitat şi eu şi gata.

Cum, prin februarie am fost un pic în concediu medical- că aşa-i la mine, la fiecare început de an trebuie să am o problemă de sănătate, uneori mai gravă alteori mai puţin- am avut timp să iau filmele scanate în rînd şi să-i caut la om pozele.Că am făcut o grămadă, student la arte, i-am fotat schiţe, lucrări , încercări şi cu el şi prieteni prin cartier şi prin oraş.Poze de pe vremea cînd  avea părul mare şi pantaloni largi ( anii 70), căci acum e… o chestie rotundă şi cheală.

Buun, i le-am selectat, le-am pus pe un stick şi luîndu-mi şi un aparat foto  am pornit prin cartier.

Am sunat la interfon, dar n-a răspuns.Nu-i bai.N-o fi omul acasă, că circulă mult pe la tot felul de expoziţii.

M-am plimbat prin cartier, am făcut cîteva poze şi la întoarcere trecînd pe lîngă blocul lui, îl văd pe balcon.

L-am strigat, i-am arătat stick-ul şi…

-N-am timp.Sînt ocupat.

-Măi băiatule, durează mai mult să urc eu la etajul patru, decît pînă descarc pozele şi nu stau să te reţin.

-N-am timp, sînt ocupat.

I-am arătat un deget şi am plecat, fără să mă mai  uit înapoi.

Încă mai am pozele pe stick, căci sîntem prieteni şi poate, totuşi, le vrea.

De-ale mele

Dau lecţii!

Dau lecţii de contorsionism, că yoga e floare la ureche.

Da s-o iau cu începutul.

Plouă una-ntruna şi non stop de azi-noapte, ca iarna, că dacă ar fi nins ar fi fost de un metru.Plus că suflă şi vîntul şi normal că numai din faţă de trebuie să te uiţi subţire.Ce să mai vorbim de fumat, că după două mişcări atîrnă ca o cîrpă şi tragi degeaba.

Bag samă că planetele…

Zicea nevastă-mea că de-aia ne merge aşa de bine că s-au aliniat planetele şi avem probleme casnice.

Eu cred că s-au aliniat în zig zag, că…

Deci, prima chestie a fost cu uşa de la intrare.S-a rezolvat.

Apoi, a început să curgă vana.Adică apa din vană.Din păcate pe lîngă scurgere.Am bănuit şi sperat că este garnitura sau garniturile, căci au 40 de ani, deşi cred eu că ar mai fi putut aştepta.

Buun! Am vorbit cu un prieten şi împreună am încercat să desfacem şi apoi să montăm la loc.Problema e că vana fiind zidită şi doar o gaură,cît să încapă mîna, nu vezi, nu ştii, nu-i lumină şi alte nenumărate chestii cum ar fi, să fii nevoit să lucrezi cu mîna stîngă, pe pipăite,cu gîtul sucit şi capul lipit , întins pe burtă sau pe o parte.

Spre exemplu, cum să înşurubezi sau desşurubezi o piuliţă cu un cleşte reglabil, care se desface, alunecă,etc, că n-ai cheie specializată, fără să vezi, doar cu o mînă şi aia stînga?

Ajută mult repertoriul.

După cîteva serii de verificare a cunoştinţelor legate de sfinţi, organe şi alte chestii am zis că soluţia este să spargem  ce e de spart şi să montăm.

Prietenul meu a zis  că mai încercăm o dată.

Am mai încercat şi el a reuşit.E drept că după aceea a mers în formă de echer o vreme şi tot mesteca cuvinte.

Buun! S-a rezolvat şi asta.

După ce a constatat nevastă-mea chestia cu planetele, ieri, după ce am fost cu căţelul la plimbare,ajuns acasă am constatat că-s ud la un picior.

Si…, talpa pantofului e crăpată.

Cum naiba, că au  trei luni.

Pantofi buni, din piele, nu ieftini, comozi…

Nu-i bai am zis, că au garanţie.

Am găsit cutia, dar factura nu.

Maamăă, cîte hîrtii şi hîrtiuţe am cernut  şi cîte am aruncat, că sînt de zeci de ani, dar factura de la pantofi n-am găsit-o.

Ale naibii planete.

Oare ce mai urmează?

O nouă săptămînă bună, vă doresc!

Atenţie la planete!

Diverse

Că mi s-au adunat.

In India patru violatori au fost condamnaţi la moarte prin spînzurare.La noi, tocmai le-au dat drumul-pînă la proces- unor indivizi care au răpit şi violat o fetiţă.

Păi e normal aşa?

Măi fraţilor, castraţi şi trimişi la muncă. Să-şi cîştige dreptul de a mînca mîncarea şi de a dormi civilizat.În plus, muncind n-ai vreme să ai idei.Că aşa era şi pe vremea di-nainte.Doar cei care nu munceau făceau tîmpenii, dar erau prinşi şi trimişi la Canal, Hidrocentrale,etc.

Zicea şi Florin  că după 89 ar fi trebuit judecaţi cei care…

Cine să-i judece? Cei care judecau şi înainte, aceiaşi judecători care?…Ei pe ei?

Buun!

Imi zice nevastă-mea , duminică, La mulţi ani soţule! că e ziua soţului.

Nu sună nici cum.Nu iubitule, nu …numele, ci soţule.

Mă omoară ăştia cu zilele lor.Păi fiecare zi este un motiv să sărbătorim, n-avem nevoie ca cineva să hotărască cînd zîmbim, cînd mulţumim, cînd îmbrăţişăm.Sau chiar atît de rău a ajuns lumea că nu mai ştiu să facă ceva decît dacă li se spune?

Mai nou, pe reader nu mă lasă să pun like.Normal, intru pe articol, îl citesc şi dacă îmi place vreau să pun like.Dar nu mi-l ia.Ies şi încerc să pun like-ul de pe reader, dar nici acolo nu mi-l ia.

S-a stricat wordpress-ul?

Apropo de WP, sînt o grămadă de blogeri străini care mă lăicăiesc.La poze înţeleg, dar la texte?

Eu nu mă pricep la limbi şi nici nu mă încurc cu traducerile pe care le face calculatorul, că mă enervează.Pierd timp încercînd să înţeleg ce scrie ăla, să nu mai vorbesc de a înţelege ce a vrut să spună, idei, etc. De aceea mă mir că alţii înţeleg ce scriu eu, cînd scriu şi culmea, le place.

O altă aberaţie este cu pensionarea la 70 de ani.

Aştia s-au dat cu pluta pe cascada cailor.

Adică la cei tineri cu putere de muncă le dă şomaj cum ies din şcoală şi-apoi  asistenţă socială, săracii, iar bătrînii n-au decît să muncească pînă mor.Că e clar că nu vor beneficia de pensie.De la lucru vor ajunge direct în cimitir.

N-au decît să-i oblige pe patroni să-şi plătească decent angajaţii, cam cum sînt plăţile la buget, şi-atunci nu vor mai pleca cei care pleacă din motive financiare.

Ziceau într-un sondaj că la Cluj sînt cele mai mari salarii.

Serios?

Păi da, că dacă unul cîştigă 99 de lei, iar altul 1 leu, media este 50 nu?

Baiul e că marea majoritate a angajaţilor la patroni, la Cluj, au minimum pe economie.Ori în condiţiile astea e clar  că nu sînt mulţi atraşi să rămînă la muncă în ţară.

Cam  atît, deocamdată.

Mi-am amintit.

Oare de ce nu se fac şi spitale, să aibă loc de muncă toţi medicii care ies din facuiltăţi pe bandă rulantă? Măcar cît au studiat pe banii contribuabililor să-i şi îngrijească?

N-ar face decît să procedeze ca BOR, care scoate biserici zi de zi.

Noroc  cu Boc, care cînd a fost la cîrmă a închis spitalele, iar acum statul ar  avea motiv de costrucţii.
De şcoli şi grădiniţe nu mai vorbesc, că-mi vin nervii.Adică vreţi copii, natalitate, dar nu asiguraţi nimic pentru pitici?

 

De-ale mele

Am un prieten din Călăraşi, pasionat şi el de pietre şi fosile şi îndrăgostit de mîncarea şi ţuica din Ardeal şi a cărui zi de naştere este prin iunie.Baiul e că, în fiecare an, eu îmi amintesc doar prin septembrie, octombrie. Il sun oricum, cînd îmi amintesc şi-l întreb cîţi îi mai fac urări, că de ziua lui e clar, sînt mulţi.Iar el îmi răspunde că numai eu.

Mă ruşinez destul aşa că am hotărît să-l felicit de acum, de la începutul anului.

L-am sunat şi i-am spus că după ce au ars păduri prin Amazonia, prin Siberia şi Australia, n-ar fi rău să sărbătorim anul ăsta pădurile care n-au ars.

Nu-i vorbă, că noi am avut noroc cu austriecii care ne-au ras munţii de păduri şi nu prea mai are ce arde.Pe vremuri, cînd veneai cu trenul printre munţii Harghita, Gurghiu şi Călimani, nu se vedea cerul de atîta pădure.Acum se vede.Vezi cu ochiul liber sonda Voyager 2  cum se îndepărtează spre vest, ieşită deja din sistemul nostru solar.

Chiar mă gîndeam, că doamne feri de ceva ploi mai mari, că dacă sînt viituri s-ar putea să alunece versanţii şi să blocheze Mureşul.S-ar forma un nou Lac Rosu.De Mureş.

Bine, bine zice omul, dar ce legătură am eu cu pădurile?

Păi ai, că în latină la pădure îi zice Silva.

Neaparat trebuie să existe şi un masculin pentru Silva, Iar acesta este, în mod clar, Silviu.

Deci, dacă sărbătorim pădurile, te sărbătorim şi pe tine. La mulţi ani, Silviu!

Quod erat demontrandum!

Asta am zis-o ca să mă dau cult în birou, căci avem colegi noi care nu ştiu ce bătaie era, în care echipă să intru, în anii trecuţi, cînd colegii jucau ceva joc cu întrebări de cultură generală.

De-ale mele

Cum zice Vax-Albina  Aha!

Fac o paranteză şi mă întreb , o fi albină pentru vax ( cremă de papuci)?

Cam asta-i exclamaţia descoperirii mele în legătură cu FB.

Pe FB eşti ca şi într-o gară la coadă la bilete.Inghesuială, toţi grăbiţi, zgomot, printre ele mai auzi cîte un „Ia cucuruzu fiert”, „Castane prăjite”, oriunde te uiţi vezi tot felul de reclame care aproape că te obligă să cumperi, că au reducere de un ban, vorbesc toţi cu toţi şi fiecare singur.Se bagă în vorbă fără să fie întrebaţi, comentează fără nici o legătură cu subiectul, înjură sau se înjură.

Am organizat o strîngere de fonduri pentru un adăpost canin. Din cei 5800 de membri din grup s-au prezentat 5, dintre care 2 am fost eu cu nevastă-mea, participînd independent, dar aproape toţi au lăicăit, s-au mirat şi s-au lamentat, au avut păreri, idei, propuneri.Un fel de casă de nebuni în perioadă de delir.

Prin comparaţie, pe bloguri eşti ca într-o plimbare prin parc în timpul săptămînii, cînd pe acolo sînt doar cei care caută liniştea, frumosul şi clar toţi cei care se întîlnesc sînt prieteni care îşi tac tăcerile împreună sau conversează fără patos, cu plăcere.

Cum zice Vax-Albina, Aha!

Mulţumesc Vax-Albina!

De-ale mele

Am văzut dimineaţă o ştire.La fotbal, Spania/ Romania 5 la 0. Mă tot gîndesc de atunci cum naiba au reuşit.Spaniolii au fost singuri pe teren şi s-au jucat de-a trasul la poartă?

Cam de o lună, odată cu fluctuaţiile mari de temperatură am mari probleme cu spatele.Dureri cumplite de la coloană, care mai trec şi în bazin şi pe picioare în jos, pe care le mai atenuez cu cîte un algocalmin fiolă şi mai nou mă ung cu  o chestie.Nici nu pot sta mult în picioare, iar mersul şi venitul de la lucru, pe jos, e un chin.Si tot gîndindu-mă eu ( mă mir că pot gîndi atît) m-am întrebat, oare n-o fi de la încălţăminte? Că foarte multe ni se întîmplă de la picioare.

Si mi s-a aprins beculeţul.Toate firmele de încălţăminte de sport subliniază să-ţi iei cu un număr mai mare pentru că, avînd căptuşeală, înăuntru sînt mai mici.

Eu de vreo zece ani mă dau cu încălţăminte de la Decatlon  .Nu-s scumpi, pot fi horjiţi un an întreg şi vara şi iarna.E drept că cam intră apă în ei.Sînt şi din cei în care nu intră apa, dar sînt mult mai scumpi.In plus merg la orice fel de îmbrăcăminte.In cazul meu blugii, care nu cad de pe mine indiferent ce fac şi unde mă duc.

Baiu e că în loc să fie nr.44, mă dau cu 45.Un fel de şalupe şi de o vreme a început să mă doară partea de deasupra a labei piciorului.Mi-am zis să leg sireturile cu o gaură mai jos şi…am rezolvat problema.Am crezut eu.

Buun.De duminică mă dau cu pantofi normali, numărul meu.Si surpriză! A început să mă lase durerea de spate.

Acuma,ori că m-am obişnuit cu schimbările de temperatură, ca fiind ceva normal  în perioada asta a anului, ori într-adevăr  de vină erau papucii.

Sau, în ideea că mă dau cu altceva, subconştientul s-a hotătrît să mă lase puţin în pace şi eventual, să revină pe la iarnă, ca să nu mă plictisesc.

Din nou mi s-a demonstrat că nimic nu este întîmplător.Oameni cu care ne-am întersectat în viaţă ne vom reîntîlni într-un fel sau altul.

Ieri l-am cunoscut, ca adult, pe unul din băieţii lui Sam      .Ca şi copil m-a ţinut o oră în teroarea întrebărilor la care m-am străduit să-i dau răspunsuri pe înţelesul lui.Intr-un tîrziu am zis pui joaca şi l-am chemat pe Sam să-l ia, că mă sinucid.

Ieri mergeam în  aceiaşi direcţie şi cînd m-am uitat  la el l-am abordat.Da el e şi locuieşte în Cluj.

La Cluj s-au trasat pe străzile principale rute selectate special pentru mijloacele de transport în comun, tocmai pentru a nu sta în trafic cu orele, bară la bară, cum e normal pe la noi.

Buun! N-ar fi fost rău dacă poliţia ar fi pus cîte un poliţist pe străzile respective să avertizeze sau să-i amendeze pe cei care se cred mai deşetepţi decît restul şi merg pe banda aceea, că doar aici este şi Academie de Poliţie şi ies pe bandă rulantă poliţişti, deci au de unde.Mai nou, le-au dat şi taximetriştilor dreptul de a folosi banda aceea.Asta înseamnă, din nou, un trafic de tot rahatul şi pentru mijloacele de transport în comun.

Era vorba că Untoldul se mută în altă parte de la anul.

Se pare că nu.Ce tîmpenie.

De-ale mele

S-au mai strîns nişte mîini, s-au îmbrăţişat şi-au plecat, continuînd discuţia de unde au lăsat-o.Meciuri,cumpărături, trafic.., lăsînd în urmă sfîşierea, golul.

Da, viaţa merge mai departe cu griji, cu glume,cu probleme, chiar dacă într-un loc s-a oprit.

S-a mai dus un om.

Un om, un tată, un prieten.

O parte din noi merge cu el.O parte din el rămîne cu noi.Si amintirile.Serenade, chefuri, căsătorii, copii şi cîte şi cîte.

S-a spart gaşca.Primul din trupă a plecat.A vrut iasă în evidenţă.E primul care s-a însurat şi acum e primul care s-a dus.

Culmea, au trecut 36 de ani de cînd am fost,ultima data, toţi împreună.La nunta mea.

Sper că va face un pic de educaţie muzicală pe acolo şi ne va aştepta cu rock sau pop cînd vom merge şi noi.

Cale lină, prietene, în pas de slow blues!

Si hodini, că bag sama ţi-a ajuns!