De-ale mele

Era vorba că vor suna sirenele şi la Cluj şi în unele publicaţii locale erau explicaţii despre cum trebuie înţeleasă sonorizarea respectivă.

Păi, pot suna pînă sar de pe postamentele respective, că la Cluj n-am văzut nici un indicator care să direcţioneze populaţia spre vreun adăpost antiaerian.Adică, nu sînt adăposturi.Si-atunci?

De altfel, ieri n-a sunat nici o sirenă.Eu n-am auzit.

 

Pe vremuri, cînd echipele sportive ale ţării evoluau pe undeva, toată suflarea ţării era cu ochii în televizoare.Si trăiam cu toţii la cele mai înalte cote evoluţia alor noştri.

Acum, la Cluj, sînt campionatele europene de gimnastică.Si gata.Păi, ar trebui ca fiecare televiziune să-şi înceapă ştirile cu asta, nu cu Ghiţă sau cu Champs Elisee.

Sînt eu prea răutăcios? Nu cred, căci nu toţi clujenii pot merge la faţa locului, iar restul populaţiei nici aşa.

 

Primăria a somat asociaţiile de proprietari sau locatari să dea jos zăpada de pe copaci.

Serios? Si cum ar trebui procedat?

De-ale mele

Domnului primar Boc.

Mă întreb de ce n-aţi dat curs posibilităţii de a merge mai departe pe calea justiţiei?

Să hătărască judecătorii  dacă trebuie sau nu să punem la intrările din oraş plăcuţe multilingve.

Inclin să cred că v-aţi lăsat şantajat.Oricum, nu cred că sînt atîţia alţi etnici, încît să puteţi fi ales din nou.

Pe de altă parte nu-i de mirare că au astfel de pretenţii, dacă pe clădirile din Cluj societăţile, indiferent ce fac, ce produc, sînt scrise în limba engleză, de parcă n-am fi în Romania.

De altfel şi la televiziuni limba engleză este mai des şi mai corect folosită decît limba română.

Dar dacă tot le scrieţi, de ce nu în traducere corectă?

Cluj Napoca, Kolosvar Napoca, Klausemburg Napoca.

Iar explicaţia pe care vreţi să fie scrisă în limba latină nu are sens.

Să fie scrisă în română, maghiară şi germană.Să priceapă tot omul, etnicul sau turistul că în urmă cu 2134 de ani, cînd Napoca a devenit municipiu, aici erau doar Daci şi Romani.Nu saşi, nu secui, nu unguri.

Oare ce ar zice răchiţenii dacă şi localitatea lor s-ar numi

Răchiţele-Vörösáfonya?

De-ale mele

De-o vreme, cam de 10 ani, sînt mai tăcut, mai puţin comunicativ la locul de muncă- şi asta se vede şi în afara- datorită colectivului.

O colegă s-a reîntors din maternitate şi avînd senzaţia că şeful de birou a ajutat-o ( nu-i adevărat) sare  în sus la orice mişcare sau dorinţă a lui.

Normal că enervează cînd …A, vrei ceiuc?,ţi-e frig? să-ţi fac? Işi face munca şi o face şi pe alui şi nenumărate alte  manevre .Dar na, dacă aşa vrea ea ce să-i spui.

Tu cum faci cutare, să ştiu să fac şi eu.A ajuns să-l întrebe ce să facă de mîncare, în loc să-şi sune soţul.

Eventual va avea omul probleme acasă, căci nevasta lui nu se manifestă la fel.Deci, nu mă bag şi tac.

Bineînţeles că omul, văzîndu-se mereu în centrul atenţiei a ajuns să ştie totul şi să aibă dreptate în tot ce zice sau face.

El, care n-a băgat în viaţa lui degetul în pămînt, dă lecţii  celor care  fac  agricultură ( de grădină, e drept) cu rezultate notabile.

El care n-a făcut în viaţa lui nici măcar cartofi prăjiţi ( a spus-o el) dă lecţii de gătit şi nenumărate alte chestii.

Pînă n-are treabă cu mine, nu mă amestec şi tac.

Pînă într-una din zilele trecute cînd îi zice la o colegă care se pregătea să mănînce o  ridiche să o spele bine, să-i taie capetele şi să-i cureţe coaja.

Mă pune dracul să întreb de ce- avînd în vedere că ridichile astea noi sînt crude şi bune întregi.

Răspuns-Nu eşti normal, păi tot  creşte în pămînt conţine tetanos.Pămîntul are tetanos şi te înbolnăveşti…

 

 

 

De-ale mele

La început de an, ca în fiecare an, am primit o înştiinţare de la primărie în care erau explicate o grămadă de chestii.Printre ele ziceau de impozit pe parcare.

Păi, dacă plătesc impozit pe parcare, de ce îmi iau în fiecare an şi abonament?

Baiul e că am aruncat înştiinţarea aceea, dar  am zis că întreb cînd merg să-mi  fac abonament pe anul ăsta.

Primăria de cartier, cîteva doamne de-a cuiva- că nu-mi închipui că angajează pe oricine- care să facă puţin pentru salarii mari.

Am întrebat şi mi-a răspuns

Ăăăă, noi nu ştim aşa ceva, dar avem un birou de Relaţii cu publicul.

Si unde-i birou acela, am întrebat eu?

Aici, dar nu-i nimeni.

Da unde-i persoana?

Pe teren.

Cum naiba sînt relaţiile alea cu publicul, pe teren?

Ăăăă, păi, mai are şi alte treburi.

Si publicul?

Ăăăă…

Mi-am făcut abonamentul şi am plecat.

O să-l întreb pe primar.

De-ale mele.Busuiocul.

Nu știu ce naiba pun ăia de la florării în pămîntul florilor sau cei de la supermarcheturi, de-s florile frumoase și după o lună de stat intr-un spațiu fără pic de lumină naturală, dar cum le iei acasă, oricîtă apă, îngrășămînt, iubire, muzică și tot ce îți închipui că le-ar fi de folos le-ai pune, se ofilesc și mor.

Nu știu unde am citit la începutul verii, că busuiocul ține țînțarii  la distanță așa că, cum am găsit un busuioc la ghiveci, l-am luat.

Încă am ales, să fie unul autohton, că avea și de pe alte meleaguri.

Nu prea îmi plăcea cum arătau frunzele, că parcă le știam altfel, dar avea miros puternic de busuioc și l-am luat.

Oriunde l-am pus, să se aclimatizeze, nu i-a plăcut.

După o vreme l-am scos afară, la lumină.Nu i-a plăcut.

I-am dat tot ce am citit, mi-am amintit, am visat.Nu i-a plăcut.

Si pînă la urmă s-a uscat.

Mai am un trandafir pitic, care de șase luni stă să moară, un crin care la magazin avea cinci flori, dar de cînd e la noi, de vreo doi ani, n-a mai dat nici o floare.Scoate numai frunze lungi și blege.

Chiar mă gîndeam, oare chiar atîta energie negativă este la noi în casă, că ne omoară florile?…

Noroc cu un bambus care trei ani a stat pe loc și care după aceea s-a hotărît să crească.Adică se se lungească cu un moț de frunzulițe în vîrf.

Intr-o vreme am avut urzicuțe din alea colorate.Așa s-au înmulțit că nu mai vedeam soarele din casă.

Vocea României.De-ale mele

Aseară, printre  lacrimi, muci, dureri de cap și alte manifestări ale răcelii, mă uitam și la Vocea României.

Calitate , profesionalism…, dar,

Domnul Tudor Chirilă s-a repezit ca un zmeu la o candidată , dezamăgită, la care nu s-a întors nimeni cu întrebarea:- Cum te simți cînd interpretezi Bono? Cum te simți cînd interpretezi piesele altora?

Mă întreb și eu, oare pînă acum, ceilalți candidați n-au fost apreciați pentru modul în care au reușit să personalizeze  piesele altora?

Cîți dintre actori joacă roluri din piesele proprii? Si nici măcar cum vor ei, ci cum vrea regizorul?

Oare cîți dintre interpreții de muzica simfonică, interpretează creațiile proprii?

Si sînt mai puțin apreciați pentru asta?

Domnule Tudor Chirilă, ai lovit un om căzut la pămînt.Asta nu te onorează.

Ar trebui să-ți ceri scuze public și tot ar fi prea puțin.

Apropo, domnule Tudor Chirilă, la Vocea României pare că interpretezi rolul lui Horia Brenciu.

Cum te simți?

De-ale mele dulci

Întîi trebuie să fac nişte precizări.

Mi-au plăcut întotdeauna dulciurile.În copilărie mîncam 1 kil de caramele pe zi, pe lîngă alte ciocolate sau îngheţate.

Mai aproape, după ce am dat de gustul ciocolatei Primola cu lapte, mîncam cîte trei patru pe zi.

Asta pînă ce am avut ceva baiuri cu ficatul şi a zis dl.doctor s-o las mai moale.

Noroc că tocmai atunci au schimbat ăştia de la Primola reţeta, care nu mi-a mai plăcut.

Dar tot noroc, că au scos cei de la Poiana ciocolata cu lapte aerată care îmi place la nebunie.

În urma cu vreo 6 ani îmi luam doar o Poiana aerată pe zi- unu, că trebuia să reduc şi doi, că le-au scumpit tare.

In drumul meu spre locul de muncă tocmai s-a deschis un nou magazin aşa că am intrat să-mi iau ciocolata.

Erau trei vînzătoare.Două fete şi o doamnă de  vreo mie de kile care stătea pe un scaun şi abia respira.

Vrînd eu să fiu glumeţ cer: o Poiana aiurită, vă rog!

Zice cea de pe scaun- ce-i mă sclebţi ( scheletule), mă faci aiurită?

Si de unde ştii că mă cheamă Ana, muce ( mucosule)?

Respiră adînc şi rar, mama, zic.

Amu mă faci şi bătrînă?

Păi, dacă la 55 de ani îmi zici  muce, înseamnă că eşti mama.

Fetele se prăpădeau de rîs şi una i-a adus ciocolata să vadă că am glumit.

Adică, io mor că abia suflu şi tu faci bancuri?

Ia-ţi ciocolata şi să nu mai vii p-aici, că-ţi rup picioarele cu cîrja asta, că şi-aşa nu cred că mă   tine!

Acum am lăsat-o mai încet cu ciocolata.Cam una două pe săptămînă.

Eventual dacă aş mînca din aia neagră.

Nu-mi place, neagra, dar am găsit neagră cu caramel şi parcă, parcă…