Festivalul silvoiței

Silvoiță- dulceață de prune la ceaun.

Am numai cuvinte de laudă.

Au făcut multă publicitate și deși intrarea era pe plată ( n-am mai întîlnit așa ceva pînă acum), explicația a fost că este pentru susținerea comunității locale.

Prin toate mijloacele au făcut publicitate, cu hărți amănunțite, indicatoare de circulație.

In concluzie azi am fost și noi acolo.

Tine de comuna Vulturești.

Drumul e bun,iar odată ajunși acolo am fost dirijați  spre locul de parcare.Mare că încăpea jumate de județ.

Ce mai, tot felul de mîncăruri la ceaun, normal silvoiț, spațiu larg, o grămadă de locuri de joacă pentru copii și nenumărate activități pentru cei mici.

Am luat și noi cîte ceva și am mers acasă cu gîndul că și la anul vom merge.

https://fosile.wordpress.com/

Tocăniță de ciuperci ( hribi) cu mămăligă și varză acră și sarmale cu ciuperci.

https://fosile.wordpress.com/

Gulyas ( guiaș) din carne de oaie.

https://fosile.wordpress.com/Instalația pentru silvoiț.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Cucuruz la grătar.

https://fosile.wordpress.com/

Fasole cu cîrnaț.

https://fosile.wordpress.com/Fasole frecată.

https://fosile.wordpress.com/Gomboți cu prune.

https://fosile.wordpress.com/Perini și țoluri.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Tot felul de sucuri naturale, gemuri și dulcețuri, clătite și plăcinte și culmea, nu s-a comercializat nici un fel de alcool.Nici măcar bere.

Reclame

De-ale vîrstei

Nepotul îl întrabă pe bunic,

Bunicule, am observat că-i spui bunicii iubito, frumoaso, dulceaţă.E vreo şmecherie?

Este, nepoate, căci pentru mine e la fel ca în tinereţe şi o iubesc  la fel de mult.Atîta doar că în urmă cu vreo cinci ani am uitat cum o cheamă şi mi-e ruşine să o întreb…

De pe la noi

A început repararea străzii Regele Ferdinand, fostă Doja.

Termen de finalizare…un an.

Aştia nu-s normali.Strada asta n-are un km lungime şi face legătura între gară şi toate direcţiile.

Ce naiba fac timp de un an, că nu o supraetajează, nici subetajează.Zic că repară partea pietonală.Si trebuie închisă toată strada?

Nu reuşesc să-mi dau seama cum acceptă primăria asemenea termene.Cînd s-a reparat Titulescu- 2 km , au făcut-o în două rate a cîte patru luni.Erau zile cînd nu muncea nimeni acolo.Toată circulaţia era dată peste cap, atîta doar că erau mai multe alternative.

Incep şcolile.Circulaţia  auto se triplează şi cum la Cluj marea majoritate a rutelor trec prin centru, va fi o demenţie.Oricum este, căci oricît se laudă Boc-ul primar, n-a reuşit să rezolve traficul infernal şi normal poluarea de toate felurile.

Cred că mă pot angaja la Ziar de Cluj sau Gazeta , căci văd numai relele din oraş.Dar cum să nu le vezi, căci sînt ,multe şi se înmulţesc pe zi ce trece.

Acuma ştiu ce voi putea face cînd voi fi pensionar…

De pe la noi

Zic unii că ne invidiază că sîntem clujeni.Incerc să le explic că noi aflăm că au fost tot felul de întîmplări culturale şi nu numai după cîteva zile după ce s-au întîmplat.Că programul de muncă este de opt ore şi patruşcinci, iar cînd ajungem acasă, luăm prînzul în familie pe la opt seara după care-i gata ziua.

Deci, am aflat din timp de data asta că va fi o manifestare stradală a deschiderii stagiunii Operei. Aşa că sîmbătă seara ne-am înfiinţat şi noi acolo cu căţel cu tot.

1.Pentru tot felul de manifestări, Boc-ul primar închide circulaţia, redirijează mijloacele de transport în comun.De data asta n-a închis nimic aşa că am ascultat  printre fîşîit  de cauciucuri, motoare turate la semafor, motociclete şi de pe sus nelipsitele avioane care, nu-i aşa, la decolare sună tare.

No, dar tot era ceva amenajat.Scaune în faţa teatrului,iar restul în picioare pînă pe la catedrală.

Am remarcat că au venit mulţi părinţi cu copiii din dotare.Da, măcar un pic de culturalizare.Din păcate, doar că să-şi dea în petec.

2.  Cei mici lăsaţi liberi de părinţi, care în mare majoritate vorbeau la telefon tare, alergau prin faţa scenei, strigau cît puteau de tare  şi dădeau din mîini ca şi dirijorul.

3. Organizatorii au montat şi două ecrane care-i înfăţişau pe cei de pe scenă, dar şi unul mare deasupra corului care rula uragane, şi alte manifestări ale naturii.N-am înţeles de ce, dar…

Chiar mă gîndeam că în loc să mă bucur de prestaţie văd tot felul de chestii care n-au nimic în comun cu .

Ce să-i faci, am îmbătrînit şi nu ţin pasul cu trendul.

Noroc că-s clujean.

 

Bere

Citindu-l pe Vasile Gogea m-am hotărît, după ce am mai făcut ceva verificări, să iau măsuri.

Si cum, săpămîna recută au fost zilele maghiarilor la Cluj, duminică ne-am înfiinţat , toată  familia pe str. Kogălniceanu la cumpărături şi protest.

După un prim tur şi după ce am localizat standul cu bere Ursus,m-am oprit lîngă standul lor cu un pahar de Staropramen în mînă- nu de alta dar berea artizanală care se găsea era cu 14 lei paharul.Mult, zic eu, care nu sînt băutor de bere.

Aproximativ o oră i-am alungat pe toţi  posibilii doritori de bere de acolo, explicîndu-le cu lux de amănunte, multe din imaginaţia mea, ce fac cei care ne-au luat Ursus-ul de la Cluj.

Au chemat şi un poliţist local să mă determine să plec de acolo, c-aş fi beat, dar după ce i-am explicat şi lui despre ce e vorba m-a lăsat în pace, ba mai mult şi-a informat şi colegii prin staţie, ca să se ştie.

După ce şi-a făcut nevastă-mea cumpărăturile şi ne-am mai înreţinut cu prieteni întîlniţi sau cei de pe la standuri, ne-am pornit spre casă, pe jos, cînd era căldura mai mare.Am ajuns rupţi acasă.

Oare ce naiba îi trage  pe oamenii în vîrstă să circule pe străzi cînd e căldura mai mare…

Cert este că mulţi clujeni nu vor mai consuma bere ursus.Si sînt convins că vor fi din ce în ce mai mulţi.

Ar fi o precizare.E vorba de clujeni, nu de cei în trecere sau aclimatizaţi.

Predeal

Citindu-l pe Adrian, https://buceginatura2000.com/2019/08/21/busteni-cea-mai-potrivita-destinatie-montana-din-judetul-prahova/, normal că m-au năpădit amintirile.Dar nu de pe la Buşteni ci de pe la Predeal, locul de unde am început şi sfîrşit aproape toate raidurile mele prin Bucegi.

Veneam dintr-o lungă şi grea drumeţie, rupt de oboseală pe o căldură demnă de Bărăgan.Am intrat pe o străduţă nepavată şi  cu atît de mult praf că mă vedeam prin filmele americane din acea perioadă, unde într-o linişte desăvîrşită, nimic nu mişca în afară de praful ridicat de cîte o adiere de vînt şi unde un cîine cu limba atîrnîndu-i de un cot se ridica cu greu să se mute la umbra care şi-a schimbat poziţia.

Cam aşa şi eu.Mă tîram prin praf, prin mijlocul străzii.Nici nu mai căutam umbrele pomilor.Ici colo mă mai lătra, în scîrbă, cîte un cîine şi nu părea că se va termina vreodată strada sau că voi ajunge la Hotel Orizont.Căci acolo cunoşteam cîţiva receptioneri  şi nu odată am primit o cameră sau m-au lăsat să fac o baie caldă după care mi-au aşternut o saltea prin vreo debara să dorm, să dorm, să mă scufund.

Mai dădeam cîte un şut  prin praf de se ridica o perdea alba pe toată strada,iar eu puteam să par o fantomă albă, doar ca să am impresia că mă mişc, că nu mă preling definitiv , cînd de  la o poartă , la nr.38, o pereche mai în vîrstă m-au chemat la ei.Să mă spăl cu apă rece din fîntînă, să mănînc o zamă caldă şi să mă culc într-un pat, ca oamenii, că m-a duce raniţa pe mine, nu eu pe ea.

Deşi apa din fîntînă era foarte  rece, după ce m-am spălat şi schimbat am adormit la masă, cu lingura în farfurie.

Am mai fost pe la ei şi cu alte ocazii după aceea şi i-am găsit întotdeauna bucuroşi să mă vadă sau să mă găzduiască .

Să nu uităm că pe vremurile acelea ( anii 70 ), cei care aveau părul mare erau consideraţi bagabonţi care trebuie predaţi miliţiei.

Oameni buni şi frumoşi.Nu aveau copii şi s-au dus, pe rînd, la un an diferenţă în 1979 şi 1980.

 

Interesant.Ceva nu se leagă.Cînd îmi amintesc ceva  e ca şi cum aş fi atunci, acolo şi văd aceleaşi culori, umbre, lumini, simt mirosuri aud sunetele şi retrăiesc senzaţiile, dar cînd mă apuc de scris o iau pe scurtătură.

 

 

 

Uliul

Seara, cînd încă n-a apus soarele, dar s-a mai lăsat căldura ieşim cu căţeluşa la plimbare.Mai întîlnim alţi căţei, mai povestim cu însoţitorii lor şi încet încet mergem pe la umbră.Incet, căci căţeluşa noastră e bătrînică ( 11 ani) şi nu mai are chef de alergat.Mai merge, mai miroase toate firele de iarbă din zonă, mai stă şi se uită împrejur.Noi nu prea avem răbdare, dar nu ţine cont.Se opreşte şi gata.

Aşa că, nu ajungem departe.Cel mult pînă la capătul străzii unde sînt nişte bănci şi-atunci ne oprim, fumăm şi noi o ţigară, bem cafeaua pe care ne-am pus-o cu noi şi comentăm trecătorii, sau reclamele ori ştirile ori…

Dumunică seara stăteam pe bancă cu căţeluşa alături uitîndu-ne la un stol de vrăbiuţe  şi cîţiva porumbei veniţi să ciugulească nişte grîu pus de cineva pentru ele.

Mai ales vrăbiuţele dădeau spectacol, căci povesteau, se certau, se dăseau în spectacol, iar pui care deja zburau făceau mare scandal să fie hrăniţi, chiar dacă ar fi putut să ciugulească singuri.

Brusc au dispărut toate zburătoarele, mai puţin una, care n-a fost în grup.

Era un frumos uliu gri, iar în gheare avea o vrăbiuţă.

Uliu păsărar.

S-a dus.Mult timp după aceea păsărelele n-au venit să mai ciugulească grîul.

N-am ştiut că este şi uliu urban.

S-a dus soarele, ciorile se întorceau valuri, valuri de la groapa de gunoi a oraşului spre zonele de înnoptare ,prin cimitir sau prin parcul central,cîţiva pescăruşi zburau printre ciori-pentru contrast, probabil-iar noi, cu stomacul în gît ne-am pornit spre casă.

-Hai căţel, hai acasă!

E drept că şi uliul trebuie să-şi hrănească puişorii, dar de ce trebuia să vedem  şi noi…