De sezon

Reclame

Mă mîncă

Acum, că mi-am golit balconul ( aproape) de pietre, mă cam mîncă pielea să merg pe teren.E drept că fiecare pietricică pe care am luat-o în mînă mi-a amintit unde am găsit-o, cu cine eram, cum era vremea,cum arăta împrejurul, cum mă simţeam.Si parcă mai cere.Nu neaparat să mai colectez pietre, dar mă mîncă pielea să mai merg.Să revăd unele locuri unde n-am mai fost de cîţiva ani.Sper să reuşesc în această vară.

Sau o fi de vină primăvara şi o să-mi treacă?

Poza 236

Poza 235

Poza 232

Înfrățiți

fag și brad

La Chei

Zeci de mașini parcate civilizat.

Salvamontul își face simțită prezența.

Cățărători,

Traversări,

Cunoștințe noi,

Si gata cu frumosul.

Zeci de turiști cu copii mici, o grămadă de gravide, de parcă a fost concurs sau întîlnire.Din păcate faptul că sînt mai accesibile, nu înseamnă că nu e periculos în Cheile Turzii.Cărarea de pe versanți are pietrele atît de șlefuite încît oricînd poți aluneca și cazi.Nu mult, doi trei,  cinci metri, dar suficient să-ți rupi mîinile sau picioarele sau să te julești rău.

Unul din poduri este stricat.Unii trec oricum pe el ( lipsă scînduri ), iar alții prin apă.

Copiii nesupravegheați sînt în pericol.

În urmă cu cîțiva ani era taxată intrarea în Chei, iar banii erau folosiți pentru întreținere.

De cel puțin doi ani nu se mai taxează intrarea și se vede.

E multă mizerie, podurile sînt stricate, și ce e mai rău și urît, nu este  WC.Turiștii, excursioniștii, alpiniștii își fac nevoile pe malul pîrîului.Dacă te apropii de maluri riști să calci într-o grămadă de rahați.

Nu-i bine, nu-i frumos.

Degeaba are Salvamontul un sediu frumos și este și un refugiu, dacă toți cei care vin aici ( se vorbesc toate limbile pămîntului ) nu sînt în siguranță și trebuie să pășească printre mizerii.

Sînt dezamăgit.