Viață

Pentru un om extrem de activ, să nu mai poată să se deplaseze e groaznic.

Pentru un om cu abilități în folosirea mîinilor-croșetat, bijuterii, tastatura,faptul că nu-și mai poate folosi mîna dreaptă e cumplit.

Pentru un om vesel, comunicativ, să nu mai poată vorbi, comunica e…

Ea a renunțat.

Nu mai dorește decît să mai fim împreună, conștienți, cît se mai poate.

Sf. Nectarie

Medicul din Miercurea Ciuc ne-a spus că e o boală fără dureri, gîndindu-se, probabil, că cei cu astfel de boală sînt în mare parte sedați și…mor în somn.

Mîna dreaptă, neutilizată a început să fie dureroasă, apoi… convulsii, dureri atroce de cap, pierderea abilității de a vorbi  și cine mai știe.

Am trecut prin toate, dar cel mai greu de suportat este preavizul și frica de trecere.

Doar diazepam și  sfîșierea că nu o pot ajuta cu nimic.

N-a mai mîncat, n-a mai putut suporta nici lichide și deși s-a împotrivit, dorind să moară acasă, lîngă mine, am internat-o la Centrul de Ingrijiri Paliative Sfîntul Nectarie.

Sub patronajul Bisericii Ortodoxe, se ocupă cu ușurarea vieții celor care-și așteaptă moartea.

Este de o săptămînă acolo.

Mi-a spus medicul că în jurul tumorii se face un edem care creează presiune intracraniană și asta doare.Ei incearcă să reducă sau să elimine acest edem, dar nu pot vindeca tumora.

Si-a revenit, vorbește, are poftă de mîncare, dar datorită faptului că ăștia au prelungit Starea de Alertă, nu poți sta cu bolnavul decît cîte 15 minute , de trei ori pe săptămînă.

Din cauza asta și soția mea, imobilizată la pat, suferă cumplit că nu sîntem împreună și eu, la fel, stînd pe la garduri și ferestre.

Astăzi mi-a spus dl doctor că poate să mi-o dea acasă pentru o săptămînă, două.Cît să se bucure că sintem împreună acasă, iar cînd apar problemele o internează, imediat, din nou.

In 7 iunie a împlinit 58 de ani și șase luni de pensie.

Acum arată de 80 de ani și are cîteva kilograme.

Azi, la vizită am pus-o într-un cărucior și am mers afară.

Mai erau acolo cîțiva pacienți, cîteva asistente și un medic.

Cafeluță, țigări și a spus plîngînd

Degeaba o să fiu cu Doamne Doamne, dacă n-o să fiu cu tine.

Te iubesc, iubitule! Mulțumesc pentru viața frumoasă pe care mi-ai oferit-o!

Am plîns cu toții

Sper să ajungă acasă, căci e plină casa de ea, dar e atît de goală fără ea.

Neurochirurgii

Avînd în familie două cazuri și un cunoscut operați la Cluj și care după operație s-au chnuit între 6 luni și un an, după care au murit, nu aveam încredere în neurochirurgia  de la noi, dar în acest caz sînt singurii care pot da soluții și sau alternative.

Deja se deplasa foarte greu și a început să-i fie afectată și mîna dreaptă.

Ne-a preluat o d-nă doctor , a vizionat RMN-ul și… ne-a spus că în caz de operație poate se va recupera mîna, dar piciorul nu și să facem următoarele analize și următorul tratament pregătitor. Iar mie mi-a transmis prin cea care ne-a trimis la dînsa că nu-i recomandată operația căci urmările pot fi imprevizibile și rele.

Am început să căutăm prin țară și am găsit ceva neurochirurgi la București, Brașov și Iași care operează neinvaziv cu raze gama, dar ne-au răspuns că operează doar tumori sub 3 cm.

Apoi am găsit Institutul Creierului, la București cu un neurochirurg care a practicat în Franța și Spania și și-a adus în țară aparatură extrem de performantă. Am trimis RMN-ul și… ne-au spus că operația costă 7500 Euro, la care se adaugă taxe pentru anestezist, analize plus două zile la Lido, pînă ies rezultatele de covid și că ne sună mîine. Ne-a sunat după o săptămînă și a dat din colț în colț c-o fi, c-o păți și gata.

De unde am dedus că operează doar tumorile benigne, cu șanse de insănătoșire, să nu-și facă reclamă negativă.

In mai am găsit un neurochirurg la Miercurea Ciuc, dispus să stea de vorbă cu noi în timp ce vizionează RMN-ul.

Ne-am dus acolo, ne-a primit și întîi în ungurește apoi, cerîndu-și scuze, în românește ne-a zis că ( cu documentare) pe plan mondial, nu în România, Ungaria, Austria etc., nu știe nimeni de ce se face această tumoră și că nu există tratament. Poate fi operată, dar neputîndu-se elimina în totalitate, din cauză că se extinde pe tot creierul, iar în cazul soției mele fiind plasat pe un snop de nervi,nu se poate ști decît după ce iese din anestezie dacă n-a rămas paralizată, surdă, mută, oarbă etc.

După operație ( deschidere de la o ureche la alta) aștepți pînă se vindecă apoi urmează un an jumate de radioterapie și supă aceea ani de chimioterapie.

Media de viață a celor operați este pe plan mondial de doi ani din care 80% din timp sub tratamente și chinuri.

Fără operație, sînt șanse să trăiască două-trei luni, dar fără dureri și moare în somn.

Soția mea a ales alternativa, fără operație, doar cu dorința de a fi cu mine și cu sora ei, la sora ei acasă pentru că e singură și locuiește la parter, deci putem să mai ieșim afară din cînd în cînd.

După o săptămînă de figuri și mofturi am hotărît să venim acasă.Se pare că sînt surori doar dinspre partea soției mele, nu și invers.

Om? Femeie? Medic?

In decembrie a căzut vrînd să urce pe un scaun.

I se poate întîmpla oricui.

In ianuarie, cam trăgea într-o parte.

Am întrebat dacă are o roată dezumflată.

In februarie i se agăța piciorul de trepte , la urcare.

In martie putea merge doar însoțită și ne-am dus la o  medic neurolog, recomandat.

Intîi m-a supărat că nu m-a primit și pe mine în cabinet.

A recomandat un CT și după ce l-a văzut, un RMN. Si a plecat spunîndu-ne că i se va transmite RMN-ul acasă și o să ne contacteze la telefon.

Nu ne-a contactat. Am sunat la recepția centrului medical după trei zile în care ne-au tot pasat și amînat și după ce am spus că merg acolo și îi demolez ne-au spus că neurologa ne-a lăsat vorbă să mergem la ea la spital că a vorbit cu un neurochirurg.

Ce? Că nouă nu ne-a spus nimic. Nici ce este acea bilă de 4 cm  de pe creier, nici care sînt opțiunile, nimic.

Așa a început, la 30 martie, coșmarul nostru.

 

 

24 ianuarie

De-ale gurii

Într-un sat de pe lîngă Cluj.

Badea Vasile îl întreabă pe badea Gheorghe  ce-i ăla prin care se tot uită.

E un binoclu.

Bine, bine, da ce-i ăla, la ce folosește?

Păi, uite, cu el vezi departe de parcă ar fi lîngă tine.

De exemplu, aseară m-am uitat la tine și te-am văzut cum faci dragoste cu nevastă-ta.

Ha, ha, nu-i bun de nimic.

Aseară n-am fost acasă, am fost în Cluj…

La mulți ani!

Un nou an cu sănătate și bucurii, vă doresc tuturor.

La mulți ani!

Pămîntul se învîrte

A trecut și al 31-lea an. Am mers în unul din locurile unde au murit oameni doar pentru ca noi să avem unde să mergem.

Viața merge mai departe, soarele răsare și apune, pămîntul se învîrte.

Cei morți sînt oale și ulcele, iar nouă nu ne mai pasă.

În anii trecuți se mai adunau edile,șefi de ziare, diverși să-și dea în petec, să-și țină discursuri , să promită.

Acum nu era nimeni acolo.Doar coroane, două drapele și cîteva lumînări demult stinse.

Mașini bară la bară, cîte un trecător își ridică privirea  spre coloanele împușcate, la terasele de alături oamenii  își trăiesc viața.

Păi nu, dacă unul cu mare cultură și educație a propus să se scoată geografia și istoria din școli, de ce să mai medităm la cei care au murit pentru noi?

Prin centru sînt cîte doi polițiști din 10 în 10m.

Mă întreb de ce le este frică, căci nu dă nimeni semne că ar ieși în frig să comenteze, să protesteze, să ceară.

Nu tu o stradă cu numele celor de atunci.Noroc că s-a hotărît ca numele Doinei Cornea să fie dat străzii pe care a locuit.Încă nu s-a schimbat nimic, după un an.

E trist la Cluj.

Pămîntul își vede de treabă.

Gingăl bel

Dacă în anii trecuți îmi ieșea pe nas Hrușcă, uite că am ajuns să-mi fie dor de el.

N-am treabă cu conspirații sau altele de acest fel, dar constat că dacă în anii trecuți de la începutul lui decembrie se auzeau colinde peste tot și pe străzi, și în stațiile mijloacelor de transport și prin toate magazinele și românești și străineze, anul ăsta…nimic.

Nici o colindă prin centrul orașului, nici în stații, nici în magazine sau mall-uri- doar într-o papetărie am auzit un gingăl bel-nici la televizor.

Nu cred că este o întîmplare.Probabil așa se cere, că altfel nu înțeleg cum s-a nimerit să nu de-a nimeni.

No, la Cluj n-au făcut tîrg în centru.Au pus un brad falnic care este frumos numai noaptea, datorită luminițelor.Ziua este o…chestie cu ramurile lăsate, gol și stingher într-un colț de piată.

La Iulius Mall este un brad frumos-nu la fel de frumos ca anul trecut-, dar anul ăsta nu mai este la baza lui Familia Sfîntă.

Păi, Crăciunul este o tradiție creștină.Nu-s eu cel mai mare credincios, dar ce se întîmplă acum n-are nici cap nici coadă și nici sens.

Pe vremea tovarășilor cînd numărul de atei era mult mai mare și au fost perioade cînd era interzis a merge la biserică sau a păstra tradițiile,îmi amintesc că tot orașul vuia de colinde.Mergeam pe stradă, grupuri grupuri de oameni de toate vîrstele și colindam în gura mare.Chiar dacă nu știam nici o colindă de la început pînă la sfîrșit, cîntam atît cît știam.

Acum?

Mă bucur că ce am avut de trăit am trăit, căci ce se întîmplă acum în țară și în lumea întreagă mă umple de scîrbă.

Pentru mama, de ziua mea.