De-ale mele.

Na, am început să rezolv problema cu pietrele.Am făcut un ununţ pe internet că le donez şi s-au arătat interesaţi vreo 8 de prin toată ţara.Pînă acum am trimis în trei locuri.Singurul efort pe care trebuie să-l fac e să fac coletul în care să pun din toate cîte ceva, să-l duc cu mine la muncă şi să fac comanda pe curierat.Plata transportului la destinaţie.Fără alţi bani.

Cu modificările datorate fotoliului, a trebuit să renunţăm la o parte de mobilier.Normal că n-au mai încăput o grămadă de lucruri şi cărţi.Aşa că am făcut un anunţ pe internet că donez cărţi.S-a arătat interesată o doamnă sau domnişoară din Turda.Mi-a dat şi explicaţii, dar n-aveam nevoie de ele.A găsit pe cineva care să vină să le ia de la mine, iar cînd , din nu ştiu ce motive a rămas fără cont, a găsit ceva rudă să mă contacteze .Buun.A venit un tînăr a luat cărţile şi…gata.

Recunosc că eu sînt de modă veche şi mi-ar fi plăcut să-şi amintească nr.meu de telefon şi să-mi spună dacă  a primit cărţile.Nu l-a mai găsit, nici adresa de internet, nici rudele care m-au contactat, nici nimic.Ce să mai am pretenţii de un „mulţumesc” .E clar că sînt învechit.

A venit cineva la noi şi normal că a urmat şedinţa de cumpărături.Si tot normal că la un mall.

Soţia mea ştie că nu mă dau în vînt după…inventar pe la magazine, dar mai las şi eu, mai lasă şi ea şi ne descurcăm, însă alături de două femei chiar că n-am avut nici o şansă.Aşa că, odată intrate într-unul din magazine eu am rămas afară să contemplu demenţia.Era în apropiere de zona cu liniile cu mîncare.O grămadă de lume ocupau mesele şi normal că făceau conversaţie.Din ced în ce mai tare, căci pe lîngă tot felul de muzici de pe la magazinele alăturate, tot felul de anunţuri mai erau în zonă şi scule pentru distrat copiii.Adică nişte instalaţii care scutură, şuieră, fluieră, miaună, etc.Plus circulaţia persoanelor care mişună pe acolo.Era un adevărat vacarm.Cred că cei care stau o zi întreagă acolo sînt zombi cînd ajung  acasă.Si tot uitîndu-mă de jur împrejur dau de un stand cu produse turceşti.Aveau şi prăjituri şi tot felul de dulciuri, o grămadă de recipienţi pentru cafea, ceai foarte frumos ornamentaţi şi…cafea la nisip.Normal că am vrut şi eu cafea, că-mi era dor de nişte facea fiartă, să mai simt zaţul să-mi mai amintesc.N-a vrut să mi-o facă scurtă şi a durat mult pînă a terminat-o căci aparatul de încălzit nisipul atunci a fost pornit.Le-am anunţat pe fete că merg afară să-mi beau cafeaua şi să fumez- nici n-ar merge o cafea turcească fără ţigară.

Noroc că fulguia afară şi am lăsat să mai cadă cîte un fulg în recipientul cu cafea.Si asta pentru că un prieten mi-a spus că cafeaua foarte fierbinte, în pahare de plastic sau hîrtie, e periculoasă pentru bărbaţi.Că afectează potenţa de două ori.Te frigi şi la degete şi la limbă.

Bună cafeaua.Tare, cu gust de zaţ, dar avînd în vedere că foloseşte numai cafea arabică este abrazivă cumva, seacă.Chestia e că o astfel de cafea  nu se bea în picioare, la o ţigară.Trebuie savurată, la o poveste cu prieteni, sorbită cu încetul, iar la sfîrşit întoarsă ceaşca pe farfurie şi…ghicit în zaţ.

Oare fabrica de ciocolată Poiana nu mai funcţionează, căci de mai mult de o lună n-am mai găsit Poiana Aerată ( aiurită).

La cum se manifestă vremea, n-am avut nici un chef de fotografii anul ăsta.

Anunțuri

De-ale mele

Mi-e greu să pricep.

Mulți s-au arătat interesat de pietre.De cele brute.Pe site-urile de specialitate un gheizerit de 100g se dă cu 5 dolari plus 35 dolari transportul.Eu le ofer cu 50 lei kg și…

Mulți s-au arătat interesați de cărți de specialitate.Cînd le ofer primesc likeuri.

Am o singură pretenție.Să vină după ele, indiferent că sînt pietre sau cărți.Am trimis o piatră în jud.Neamț prin curierat rapid și a ajuns în 28 de zile, iar  liber de la lucru nu-mi iau pentru a merge la poștă.Măcar atît să facă, dacă nu merg pe teren după ele.Dacă nu-și consumă benzina, dacă nu-și udă picioarele și nu-și rup spatele cu greutatea lor.

Bag sama că nici așa nu e bine.

Nu-i bai! Nu merg cu ele înapoi de unde le-am luat, dar le pot băga într-o fundație, în beton.

De dat

De dat

Revista Sport și tehnică.
14 buc.legate.Din 1969,1970

Revista Stiință și tehnică.
20 de bucăți, legate.Din 1969,pînă în 1978

Revista Auto turism
14 buc.din 1970-1973 legate

De-ale mele

Mi-am luat.

Era necesar un fotoliu şi ne-am gîndit că n-ar fi rău să fie extensibil şi să aibă şi ladă , că na, să fie cît mai util în spaţiile mici de bloc.

Cu toate că sînt o grămadă de fabrici şi făbricuţe de mobilă şi în Cluj şi prin toată ţara, n-am găsit fotoliu extensibil.A, să nu uit, am prins o ofertă a unei fabrici de mobilă din Moldova de dincolo şi care avea şi fotolii extensibile.Dar, presupun că ăştia îşi închipuie că sînt multi milionar, căci deşi nu-s ludovici, costă 2000 lei, cel mai ieftin.

Buun!Am găsit la Dedeman.Nu prea scump, extensibil, cu ladă, dar ni se părea nouă că lăţimea e mai mare decît ştiam noi că ar trebui să fie un fotoliu.Adică 95 cm.Pe site, zicea că se fac numai la comandă, deci ne-am dus sîmbătă la Dedeman să facem comandă.Un tînăr amabil ne-a spus că site-ul n-a mai fost actualizat de foarte mult timp, dar că au fotoliul dorit de noi.L-am luat, urmînd ca în două trei zile lucrătoare să-l aducă acasă.Adică, la un moment dat mă anunţă ei că urmează să vină acasă, eu să-mi iau liber de la lucru, să fug cu un taxi acasă şi să preiau fotoliul la scara blocului, căci pe camion e numai şoferul şi el nu duce mobila pînă în casă, să  găsesc pe cineva de prin vecini sau de pe stradă dispus să mă ajute să-l duc sus,să-i plătesc cît vor ei şi…

Ne-a abordat un tînăr  cînd plăteam şi ne-am înţeles că ne asigură el transportul şi ne ajută să ducem fotoliul în casă.

Cu greu  şi cu ajutorul a doi tineri vecini am ajuns în faţa uşii, dar… nu intră.Să mor, nu alta.

Eu ştiu că uşile de la intrare sînt standard, în România.Deci şi mobilierul trebuie făcut în aşa fel încît să intre pe uşă.L-am întors pe o parte şi cu grijă şi atenţie am reuşit.Am plătit transportul, pe copiii care ne-au ajutat şi la care le-am dat şi o sticlă de şampanie pe care n-o vedeam consumată de noi şi ne-am aşezat liniştiţi.

O clipă am fost liniştiţi, căci am constatat că trebuie să facem modificări.Adică să mutăm toată mobila pentru a putea aşeza fotoliul şi a fi funcţional, căci, într-adevăr e mai lat decît normal.

Deci, scoate cărţile, schimbă, mută, împinge, apoi pune la loc…Un vis.

Parcă nu ne-am gîndit la aşa o distracţie.

Dacă am fi ştiut de la început, ar fi meritat să şi zugrăvim înainte.

Ne-au rămas şi nişte corpuri  de mobilă în plus .

Am demontat corpurile şi le-am dus la goz şi mai urmează să demontez şi fotoliul vechi, să-l duc jos şi-apoi să punem lucrurile la loc, în speranţa că mai încap în spaţiul rămas.

În concluzie, cine n-are de lucru îşi face.Noi ne-am făcut.

Pe lîngă faptul că sîntem rupţi, în rest sîntem bine.

Încă n-am terminat de pus la loc,dar după ce eliberăm spaţiile împortante ocupate de cărţi, avem vreme să le punem la loc tot anul.

Apropo de chiloţi

Aici ,https://bloguluneitipeoarecare.wordpress.com/2018/02/02/nu-sunati-ies-eu-din-cand-in-cand/comment-page-1/#comment-8080 tocmai fu vorba şi despre chiloţi şi normal că m-a umflat rîsul cînd mi-am amintit de un scandal între vecini.

Blocul nostru are partea din spate înspre grădinile unor case.

O doamnă îşi întindea chiloţii pe sîrmă,la uscat, cînd vecinul de la parter cu geamul spre ea i-a strigat- I-aţi, doamnă, deltaplanu de-acolo că nu mai ajunge soarele la mine!

Ce a urmat nu mai este important, deşi a durat cam o oră.

 

 

Amintiri

In urmă cu 35 de ani