Gard

https://fosile.wordpress.com/

Cristos A Inviat!

Peşti şapte

Mergeam într-o vară cu maşina spre munte şi în parcarea de lîngă lacul de la Vîlcele era o masină de Arad, pe care scria că are peşti.

Eu nu sînt mare mîncător de peşte, dar nevastă-mea ar mai mînca din cînd în cînd , aşa că i-am promis că voi opri şi vom lua unul dacă mai este aici cînd ne întoarcem.

La întoarcere am oprit lîngă maşină şi l-am întrebat pe omul plictisit şi adormit ce fel de peşti sînt ăştia, Peşti şapte?

Omul, luat prin surprindere, a făcut ochii mari a neînţelegere şi-atunci i-am arătat că pe maşină scrie Peşti VII.

Hă, hă, hăăă…, a rîs omul, ce m-ai speriat!

Da, cum de ţi-a venit ideea să vinzi peşte lîngă un lac unde sînt 10 pescari pe mp şi este şi peşte?Sau vrei să-i duci înapoi şi să-i laşi să moară de bătrîneţe?Mergi mai încolo, iar celor care trec pe-aci  li se face poftă şi cînd dau cu ochii de tine opresc şi iau  şi ei.

De crescătorie? întreb.

De crescătorie, zice.

Graşi?

Da.

Da, unul mai perit, aşa , cam ca mine, n-ai?

Perit- slab, amărît, pierit

A căutat şi a găsit unul cam de un kil jumate, mi l-a pus într-o pungă, după care s-a pregătit să plece de-acolo.

Ajunşi acasă i-am zis soţiei să-l facă cum vrea şi dacă mai rămîne o bucăţică fără piele, fără oase, şi fără grăsime să mi-o lase mie.

Păi e viu!

Da, aşa scria şi pe maşină.

Da, cum să-l omor?

Iei cuţitul în mînă şi îi tai capul.

Nu eşti sănătos? Nu vezi că se mişcă şi deschide gura? Taie-l tu!

Eu? Din partea mea poate să stea cu noi cît vrea.Întîi îl punem în vană şi după ce cumpărăm un acvariu o să mai avem un animal de companie pe lîngă cătel.

A doua zi l-am dus la mama care l-a rezolvat, prăjit în tot felul de chestii , aşa că, a mea s-a lins pe degete după ce a terminat.

De atunci n-am mai cumpărat peşti şapte ( VII).

Flori

https://fosile.wordpress.com/

Ultima livadă

Pe dealurile din jurul Clujului erau livezi.O compensație verde la poluarea industrială,plămînii orașului și zonei.

Da, erau, pentru că acum mai este numai o parte din ultima livadă.

Cea dintre Valea Chintăului și Popești nu mai există decît sub formă de mici insule rămase printre case și vile.

De fapt, ce s-a întîmplat?

Păi, dragii nostri tărani din satele din apropierea orașului și-au redobîndit proprietățile.

Pe vremuri erau țărani numai pe jumătate.Adică, locuind la cel mult 20 de minute de oraș, munceau în fabrici și uzine, dar figurau ca țărani în localitățile lor.Nu pentru a munci cîmpul, pentru că tractoarele arau, semănătoarele semănau, iar elevii, studenții și armata culegeau recoltele.Normal că ei figurînd ca țărani, primeau niște drepturi de recoltă.

Dealurile din jurul Clujului erau pustii, căci proprietarii nu creșteau atîtea animale, încît să exploateze finețele care erau productive.Pentru că unele din ele nu prea erau.Si-atunci soluția a fost să se facă livezi.Nu știu dacă au fost despăgubiți sau dacă au primit cote pentru exproprieri, dar s-a depus multă muncă pentru aceste livezi, iar dealurile au devenit productive.

După Revoluție, normal că s-au înghesuit toți să-si redobîndească proprietățile.Nu pentru a munci, pentru a întreține livezile, ci pentru a le parcela  și vinde .N-are importanță ce și cît s-a investit acolo, că doar nu din banii lor s-au făcut investițiile.

A mai rămas o parte din livada de pe Feleac care , încă  mai arată așa:

https://fosile.wordpress.com/Meri înfloriți, cam neîngrijiți, cu multe crengi  uscate, iarbă grasă și  încă curată,izvoare nepoluate

https://fosile.wordpress.com/susurînd lin .O oază de liniste, de culoare, de miros de flori.

Dar,

https://fosile.wordpress.com/se defrișează pentru încă o cabană sau vilă.

Parcele mici, de 500 de metri patrați.Cit să-ți faci o casă ( dacă o vrei mai mare, n-ai decît să construiești pe verticală) și loc să-ți parchezi mașina, dacă nu ți-ai făcut parcare subterană.

Are și vedere la oraș,

https://fosile.wordpress.com/Dispare incet și această ultimă livadă.

Interesant că, deși zic edilii că populația orasului n-a crescut deloc, s-au construit cinci sau șase  cartiere noi și se construiește în continuare și în jur și prin oraș, prin vechile cartiere  de case.

Mai rămîne ceva pentru urmași?

https://fosile.wordpress.com/

De-ale mele

Fosile şi pietre

Era de mult.Nu-mi amintesc prin ce an, dar eram tînar, cu pletele în vînt, cu nişte pantaloni trapezi largi la bază cît pantofii de mă împiedecam în ei. Am şi tras o trintă odată cînd fugeam după autobus.

Eram cu un prieten, tocmai cumparasem un făraş să facem o glumă unui alt prieten.

Mergeam pe stradă şi ne încîntam privirile cu oferta feminină şi normal, comentam ( în surdină).

La un moment dat, în faţa noastră mergea o tînără la moda, fusta- pantalon de sylon bej, saboţi  pe platformă de 10 cm, că ne şi miram că-şi poate ţine echilibrul.

Era plăcut ochiului ce vedeam din spate şi abia aşteptam să o depăşim să vedem şi restul.

Normal, fiind o „liberă” in exprimare ca şi noi, şi-a aprins o ţigară ( Carpaţi fără filtru) şi şi-a aruncat chibritul pe pantaloni care  s-au aprins imediat.

Instant, am luat cu făraşul apă…

View original post 111 more words

Senin

https://fosile.wordpress.com/

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 446 de alți urmăritori