Apus

29,09,2019

08,10,2019

09,10,2019

11,10,2019

13,10,2019

Reclame

Brînza Năsal

Ne-am lenevit.

Sîntem mai comozi și orice scuză e bună.

Păi da.Aveam de ales între a merge la tîrgul de la Negreni sau la Porțile deschise de la fabrica de brînză de la Țaga.

Cu mașina nu-i de mers la Negreni, căci ultima dată cînd am mers acolo am parcurs cei 85 de km în 8 ore.

Cu trenul? Păi CFR-ul are două trenuri.Unul care pleacă din Cluj cu noaptea în cap, adică pe la 5 dimineața și unul care pleacă după masă, adică pe la 16.Iar la întoarcere doar spre noapte.

Primul e aberant, căci trebuie scos cățelul afară pentru necesități ( la ce oră?) și-abia apoi mers la gară,iar al doilea ajungi la destinație seara de n-ai timp să vezi ce-i de văzut și  trebuie să te întorci.

Zic unii care circulă mai des cu trenul că sînt o grămadă de trenuri particulare, dar neștiind cînd sînt, cum se procedează cu biletele și…am ales să mergem la  Țaga.Nu-i departe, plus am putut lua și cățelul cu noi.

Despre ce e vorba.Despre brînza de Năsal.Mai nou fabrica este  deținută de un conglomerat de firme, dar încă mai produc.Se pare că localitatea Năsal e unită cu localitatea Țaga.

De fapt, această brînză specială se maturează în niște tuneluri săpate în gresie, unde sînt niște condiții speciale, nemaiîntîlnite nicăieri în lume.

Ne-au dat mămăligă cu brînză și slanină, balmoș și niște țepe ( frigărui) cu bucătaie mari de brînză și am vizitat unul din tunelurile de maturare, insoțiți de un ghid.Normal, cu cipici pe încălțăminte, cu halat și cu acoperitoare pentru păr.

Am și cîteva poze, mai mult sau mai puțin reușite, căci pe întuneric și fără ochelari pe nas n-am prea văzut ce să selectez la aparatul foto pentru poze în astfel de condiții.

Am remarcat că bucățile dreptunghiulare, parcă ar fi săpun cheia, pentru cine își mai amintește cum arăta.

Mai e ceva pe-acolo.Pescarii știu de ce.Începînd de la Sîntioana pînă dincolo de Geaca e o salbă de lacuri și crescătorii  de pești.

Ne-am dat cu mașina, am mîncat cîte ceva și ne-am cumpărat brînză de Năsal.

Odihnă

Reflexii

Apă pentru toți

Apă pentru toți.Si de sus și de jos.

Oameni,păsărele,căței,pisici,și mai nou, veverițe.

O zi bună

Da, viața merge mai departe.

Dar cînd e să-ți meargă bine îți merge, cînd e altfel…

Aveam ceva treabă în apropierea parcului central și după ce am văzut pe internet cît de blocat este Clujul, ne-am hotărît să mergem cu mijloacele de transport în comun-măcar nu ne enervăm la volan- și normal, să mergem și prin parc în speranța că vom găsi kurtos colacs și langoșe, căci la Zilele Clujului n-au fost.Mai speram să vedem lebedele,înainte de a fi duse la iernat, să ne bucurăm de culori și liniște stînd pe o bancă cu o cafea și o țigară…, na, ne pregătim să trăim ca pensionarii.

Buun!Ajunși la fața locului am cumpărat Kurtoș, dar langoșe n-aveau.Nu-i bai, hai să căutăm o cafenea, un automat, ceva de unde să luăm două cafele.

In ditamai parcul, cu nenumărate chestii pentru consumat timpul liber, n-am găsit.

Mai mergînd am dat peste un furtun de apă spart cu surprize-

Ziceai că vor să stropească iasca de pe copac.

Si…mi s-au terminat bateriile de la aparatul foto.Nu-i vorbă că m-au ținut din luna mai, dar chiar acum să mă lase?

Hai la lebede, că fac cu telefonul, măcar că nu îmi place.

Dar, nu eram singur…

Mi-am zis să fac o poză cu lacul și insula, cînd mi-a intrat în cadru o demenție de lebădă.

Mi-a trecut cheful.

După masă am ieșit cu cățelul la plimbare și poate facem ceva poze.

Baiul e că acest cățel ori merge și noi alături, pe unde vrea ea, ori face figuri, trage de timp, se oprește să miroasă fiecare fir de iarbă și s-a dus și soarele blînd de după amiază.

Am fotografiat un pom care în primăvară era plin de flori,

și e pe-aici pe undeva poza și ne-am grăbit să ajungem acasă , că se vedeau niște nori portocalii de toată frumusețea, deci de la balcon prind un apus minunat.

Ne-am grăbit noi, căci cățelușa avea alte treburi.

A ieșit doar asta

Ba rămîn fără baterii, ba  cu telefonul pînă se hotărăște el să focalizeze și să fixeze, mie îm tremură mîna și ies pozele mișcate.Chiar zicea nevastă-mea că am o grămadă de aparate foto și niciunul nu e bun?

Sînt bune toate, doar că n-am făcut poze de mult, mi-am pierdut răbdarea și în plus pot pune vina pe ele, că nu-mi răspund și nici nu comentează.

Cum ziceam, cînd e să-și meargă bine, îți merge.Cînd nu, nimic nu se potrivește.

De-ale mele

S-au mai strîns nişte mîini, s-au îmbrăţişat şi-au plecat, continuînd discuţia de unde au lăsat-o.Meciuri,cumpărături, trafic.., lăsînd în urmă sfîşierea, golul.

Da, viaţa merge mai departe cu griji, cu glume,cu probleme, chiar dacă într-un loc s-a oprit.

S-a mai dus un om.

Un om, un tată, un prieten.

O parte din noi merge cu el.O parte din el rămîne cu noi.Si amintirile.Serenade, chefuri, căsătorii, copii şi cîte şi cîte.

S-a spart gaşca.Primul din trupă a plecat.A vrut iasă în evidenţă.E primul care s-a însurat şi acum e primul care s-a dus.

Culmea, au trecut 36 de ani de cînd am fost,ultima data, toţi împreună.La nunta mea.

Sper că va face un pic de educaţie muzicală pe acolo şi ne va aştepta cu rock sau pop cînd vom merge şi noi.

Cale lină, prietene, în pas de slow blues!

Si hodini, că bag sama ţi-a ajuns!