Ultima încercare

Am micșorat pozele cît se poate, am șters poze din biblioteca media.

Eram pe deal și prin pădure cu gîndul că, poate vedem amîndoi frumusețea din jur.

Pe un copac mi-a apărut imaginea asta.

Mulțumesc!

Mulțumesc pentru încurajări, pentru că-mi sînteți alături.

Zice că am consumat 3 giga și nu mai am loc de loc.

Nici măcar o poză nu mă mai lasă să pun. măcar că am șters 30 de postări din 2010 și 2011, cu muzică, presupunînd că ocupă mai mult spațiu.

Numai infinitul este infinit, restul încep și se termină.

Se pare că, în cazul meu, acum s-a terminat.

Asta este.

Sînt un învins

Invins de sistemul vechi, de cel nou și de viață.

Elev de liceu,am spus că este aberant că se studiază la Filo, la literatură comparată, congresele.

Am fost luat de la școală, dus la psihiatrie unde mi-au făcut șocuri electrice, apoi m-au trimis la muncă. După patru ani am avut voie să merg, din nou, la liceu, la seral, dar nu mi s-au recunoscut cei trei ani de la zi. Am luat-o de la început.

Mi-a spus securistul fabricii unde munceam, după ani, că nu-i important ce am spus ci ce a spus cel care m-a reclamat.

Mi-au interzis să cînt ( muzică decadentă), mi-au interzis să scriu sau să public ( redactorul șef de la Steaua, dl.Aurel Gurghianu, a fost trimis în concediu de creație și i s-a luat funcția de la Steaua, pentru că m-a publicat) și au venit acasă, mi-au luat manuscrisele și le-au distrus în fața mea.

N-am avut voie să merg mai departe la studii superioare.

Mi-am văzut de muncă, m-am căsătorit și mi-am văzut de viață. Mi-au lăsat, totuși, ceva, părul mare și muntele.

După 89, m-a învins noul sistem, deși vechi. Aceiași Mărie, cu altă pălărie.

N-avea importanță ce experiență, ce cunoștințe am. Nici că eram atestat pe țară ca expert import-export, patronatul și guvernele țării mi-au tras-o și ultimii 10 ani am muncit pentru minimum pe  economie, căci la 55 de ani eram prea bătrîn pentru a mă angaja cineva în altă parte.

Ne-am pensionat. Întîi eu, apoi și soția mea și ne-am bucurat împreună de  libertatea oferită ca pensionar, trei luni și-apoi m-a învins viața. Mi-a luat tot ce iubeam și respectam .Mi-a luat-o pe soția mea și încă într-un mod cumplit.

Plănuiam, printre altele să luăm legătura cu Adrian (Buceginatura) și să mergem împreună în Bucegi.

Nu mă mai interesează nimic, nu mai vreau să public ceva, nici să șlefuiesc pietre, doar poze mai fac și merg mai departe din inerție.

Blogul o să-l mai las deschis un an și-apoi îl sterg.Nu mai interesează pe nimeni dacă nu îl ții la zi. Am văzut asta la blogul soției care în acest an care a trecut a fost vizitat de trei sau patru ori.

Citiți-l pe Florin ( născut pe lista neagră) și poate vă ajută să vedeți mai clar ce se întîmplă. Eu sînt unul din exemple.

Bucurați-vă de puțin sau mult, dar împreună cu cei pe care îi iubiți și respectați.

Să fiți fericiți!

Aiurea prin Trascău.

Pe la bază, doar pentru poze.

Am vrut să pun mai multe poze, dar nu mă mai lasă WordPress-ul. Zice că nu mai am spațiu de încărcare.

E clar, asta este.

Probabil se va încheia aici acest capitol.

Să fiți fericiți!

A început

Începe

Noapte bună!

Dealuri

Cluj. dimineața.

Prin Trascău

Piatra Secuiului

Spre Cheile Vălișoarei

Ultima cascadă din Cheile Borzești

Drum de dat cu mașina

M-au înțărcat.

Nu mi-e ușor.

Nu pentru că aș fi singur, ci pentru că nu e Ea.

Incercam să mă îmbărbătez cu ideea că îmi sînt prietenii aproape.

M-au înțărcat.

M-au înțărcat cei cu care am fost împreună la bune și la rele de 56 de ani.

Mi-au rămas dealurile.

Stau desculț

Stau desculț

Poate-i mai simt căldura pașilor