Poza 247

De-ale mele

Cum zice Vax-Albina  Aha!

Fac o paranteză şi mă întreb , o fi albină pentru vax ( cremă de papuci)?

Cam asta-i exclamaţia descoperirii mele în legătură cu FB.

Pe FB eşti ca şi într-o gară la coadă la bilete.Inghesuială, toţi grăbiţi, zgomot, printre ele mai auzi cîte un „Ia cucuruzu fiert”, „Castane prăjite”, oriunde te uiţi vezi tot felul de reclame care aproape că te obligă să cumperi, că au reducere de un ban, vorbesc toţi cu toţi şi fiecare singur.Se bagă în vorbă fără să fie întrebaţi, comentează fără nici o legătură cu subiectul, înjură sau se înjură.

Am organizat o strîngere de fonduri pentru un adăpost canin. Din cei 5800 de membri din grup s-au prezentat 5, dintre care 2 am fost eu cu nevastă-mea, participînd independent, dar aproape toţi au lăicăit, s-au mirat şi s-au lamentat, au avut păreri, idei, propuneri.Un fel de casă de nebuni în perioadă de delir.

Prin comparaţie, pe bloguri eşti ca într-o plimbare prin parc în timpul săptămînii, cînd pe acolo sînt doar cei care caută liniştea, frumosul şi clar toţi cei care se întîlnesc sînt prieteni care îşi tac tăcerile împreună sau conversează fără patos, cu plăcere.

Cum zice Vax-Albina, Aha!

Mulţumesc Vax-Albina!

Să-ți povestesc

Eram undeva, la țară și-i țineam de urît unui bătrîn cu chef de poveste.

-No, stai să-ți povestesc cum să făcea educație pe vremea cînd eram eu prunc.

-Era la cîțiva ani după război, iar eu aveam fo 10-12 ai ( ani).Baiu era că tare multe năzbîtii făceam și nu trecea zi să n-o iau pe coajă de la mama.Tata numa se uita la noi, că dacă ar fi dat, ne-ar fi băgat în copîrșeu ( sicriu).

Tocmai am făcut una lată rău-nu-mi mai amintesc ce ( sau nu a vrut să-mi spună)- și mi-a zis fratele meu că de data asta mă judecă tata. Si m-am gîndit io că dacă dispar o vreme de acasă s-or spărie și m-or ierta cînd m-oi întoarce.Zîs și făcut. era cald, vară și puteam sta prin împrejurimi o vreme.

M-or cătat tăt satu, da după o zî mi s-o făcut foame și m-am dus acasă.

Două zîle nu mi-o zîs nime nimic. Da după aia s-o adunat tăt satu în bătătura noastră, m-or întins pă o capră de lemn,or pus alături o ladă goală și…

Tata a zîs tare, să audă tătă lumea

-Cea mai mare supărare și durere pentru un părinte este să-și piardă pruncii.Si voi n-aveți voie în nici un fel să le aduceți, de bună voie, o așa supărare.

Te-or judeca femeile, că ele suferă pentru pruncii lor de la naștere începînd, tătă viața.

A început mama și a zîs- eu am doi prunci. Si mi-a tras două, cu o botă de alun, peste cur, de mi-au dat lacrimile.A dat tare.

Apoi a venit altă muiere și mi-a mai dat cîteva, care cîți prunci avea.Apoi , avenit o lele care a zîs că are tri prunci.Doi trăiesc și unu a murit în război.Și  nu m-a lovit, ci m-a atins de două ori și o dată a dat tare cu bota în lada de lemn.Si din ce în ce mai multe femei mă atingeau și loveau lada de lemn.Si-atunci am înțeles și aș fi vrut să mă lovească toate, să-mi rupă spatele, dar să le fie tăț pruncii aici,dar ele loveau lada.Si la sfîrsit a venit lelea Floare și a zis, eu am șapte prunci.Doua fete, una a murit  coptilă de scarlatină și una cînd o născut, dar mi-a rămas pruncuțul, și cinci ficiori, care or murit în război.Nu i-am văzut în copîrșeu, nu știu unde sînt inmormîntați, să le pun o cruce și să le  sădesc cîte un prun  la căpătîi și cînd or ieși prunele să fac țuică și să le țîi ospăț de nuntă, c-așa-i datina.Si a lovit lada de șapte ori.

M-am sculat de pe capră și am mers la fiecare femeie din sat și i-am zîs-Iartă-mă mamă!

Să cînta ( plîngeau) tăt satu  ca la prohod ( înmormîntare).

Le spun eu acum celor care sînt plecați prin țara largă sau prin alte țări.

Mai mergeți pe acasă, la ăi bătrîni, să le îndulciți singurătatea că azi-mîine veți mai găsi doar pruni uscați prin cimitirul pustiu.

Un motan și-o cățelusă

Eram în vizită la niște prieteni, la țară și-i ajutam la strîns frunzele.Cățelușa noastră a alergat, a mirosit s-a distrat cît a vrut și se odihnea uitîndu-se la noi cînd din vecini a apărut un motănel. Era tare mirat și se apropia, pas cu pas, doar cu coada înfoiată, să vadă ce-i asta,el obișnuit cu cîini mari, lupi, ciobănești, dogi.

Cățelușa noastră obișnuită cu pisicile de la blocuri cu care se ignoră reciproc, l-a ignorat și pe dînsul.

Ei, asta a fost bai mare.După ce s-a tăvălit un pic la soare, a început să-i dea tîrcoale și-apoi s-o provoace, să o atace.

Cățelușa s-a retras, interval de timp în care el s-a cățărat prin pomii din preajmă.

După ce am mers în casă, motănelul i-a dat o lăbuță peste bot apoi  a muscat-o de coadă, gelos probabil că stă în brațe.

Așa că, l-am poftit afară.Se va reîntoarce după ce plecăm noi.

Dă-mi mie telefonul.

De-ale mele

Am văzut dimineaţă o ştire.La fotbal, Spania/ Romania 5 la 0. Mă tot gîndesc de atunci cum naiba au reuşit.Spaniolii au fost singuri pe teren şi s-au jucat de-a trasul la poartă?

Cam de o lună, odată cu fluctuaţiile mari de temperatură am mari probleme cu spatele.Dureri cumplite de la coloană, care mai trec şi în bazin şi pe picioare în jos, pe care le mai atenuez cu cîte un algocalmin fiolă şi mai nou mă ung cu  o chestie.Nici nu pot sta mult în picioare, iar mersul şi venitul de la lucru, pe jos, e un chin.Si tot gîndindu-mă eu ( mă mir că pot gîndi atît) m-am întrebat, oare n-o fi de la încălţăminte? Că foarte multe ni se întîmplă de la picioare.

Si mi s-a aprins beculeţul.Toate firmele de încălţăminte de sport subliniază să-ţi iei cu un număr mai mare pentru că, avînd căptuşeală, înăuntru sînt mai mici.

Eu de vreo zece ani mă dau cu încălţăminte de la Decatlon  .Nu-s scumpi, pot fi horjiţi un an întreg şi vara şi iarna.E drept că cam intră apă în ei.Sînt şi din cei în care nu intră apa, dar sînt mult mai scumpi.In plus merg la orice fel de îmbrăcăminte.In cazul meu blugii, care nu cad de pe mine indiferent ce fac şi unde mă duc.

Baiu e că în loc să fie nr.44, mă dau cu 45.Un fel de şalupe şi de o vreme a început să mă doară partea de deasupra a labei piciorului.Mi-am zis să leg sireturile cu o gaură mai jos şi…am rezolvat problema.Am crezut eu.

Buun.De duminică mă dau cu pantofi normali, numărul meu.Si surpriză! A început să mă lase durerea de spate.

Acuma,ori că m-am obişnuit cu schimbările de temperatură, ca fiind ceva normal  în perioada asta a anului, ori într-adevăr  de vină erau papucii.

Sau, în ideea că mă dau cu altceva, subconştientul s-a hotătrît să mă lase puţin în pace şi eventual, să revină pe la iarnă, ca să nu mă plictisesc.

Din nou mi s-a demonstrat că nimic nu este întîmplător.Oameni cu care ne-am întersectat în viaţă ne vom reîntîlni într-un fel sau altul.

Ieri l-am cunoscut, ca adult, pe unul din băieţii lui Sam      .Ca şi copil m-a ţinut o oră în teroarea întrebărilor la care m-am străduit să-i dau răspunsuri pe înţelesul lui.Intr-un tîrziu am zis pui joaca şi l-am chemat pe Sam să-l ia, că mă sinucid.

Ieri mergeam în  aceiaşi direcţie şi cînd m-am uitat  la el l-am abordat.Da el e şi locuieşte în Cluj.

La Cluj s-au trasat pe străzile principale rute selectate special pentru mijloacele de transport în comun, tocmai pentru a nu sta în trafic cu orele, bară la bară, cum e normal pe la noi.

Buun! N-ar fi fost rău dacă poliţia ar fi pus cîte un poliţist pe străzile respective să avertizeze sau să-i amendeze pe cei care se cred mai deşetepţi decît restul şi merg pe banda aceea, că doar aici este şi Academie de Poliţie şi ies pe bandă rulantă poliţişti, deci au de unde.Mai nou, le-au dat şi taximetriştilor dreptul de a folosi banda aceea.Asta înseamnă, din nou, un trafic de tot rahatul şi pentru mijloacele de transport în comun.

Era vorba că Untoldul se mută în altă parte de la anul.

Se pare că nu.Ce tîmpenie.

Intr-o vitrină

Încă flori