Festivalul silvoiței

Silvoiță- dulceață de prune la ceaun.

Am numai cuvinte de laudă.

Au făcut multă publicitate și deși intrarea era pe plată ( n-am mai întîlnit așa ceva pînă acum), explicația a fost că este pentru susținerea comunității locale.

Prin toate mijloacele au făcut publicitate, cu hărți amănunțite, indicatoare de circulație.

In concluzie azi am fost și noi acolo.

Tine de comuna Vulturești.

Drumul e bun,iar odată ajunși acolo am fost dirijați  spre locul de parcare.Mare că încăpea jumate de județ.

Ce mai, tot felul de mîncăruri la ceaun, normal silvoiț, spațiu larg, o grămadă de locuri de joacă pentru copii și nenumărate activități pentru cei mici.

Am luat și noi cîte ceva și am mers acasă cu gîndul că și la anul vom merge.

https://fosile.wordpress.com/

Tocăniță de ciuperci ( hribi) cu mămăligă și varză acră și sarmale cu ciuperci.

https://fosile.wordpress.com/

Gulyas ( guiaș) din carne de oaie.

https://fosile.wordpress.com/Instalația pentru silvoiț.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Cucuruz la grătar.

https://fosile.wordpress.com/

Fasole cu cîrnaț.

https://fosile.wordpress.com/Fasole frecată.

https://fosile.wordpress.com/Gomboți cu prune.

https://fosile.wordpress.com/Perini și țoluri.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Tot felul de sucuri naturale, gemuri și dulcețuri, clătite și plăcinte și culmea, nu s-a comercializat nici un fel de alcool.Nici măcar bere.

Reclame

Festival

Sînt supărat.

De aceea n-am mai fost pe aici, decît din cînd în cînd.

Sînt supărat pe mine, pe noi ,pe toți cetățenii aceste tări, pe clujeni, pe…

În încercarea de a scăpa un pic de Untold, sîmbătă am evadat.Am plecat din Cluj pe o ploaie torențială, care a ținut toți cei 250 km parcurși aiurea.Undeva am văzut un baner cu Festivalul clătitelor așa că am căutat și am găsit locul unde s-a ținut.La Ocna de Sus, lîngă Praid, iar azi am trecut pe acolo.

Ni s-a mai întîmplat să fim dezamăgiți de un festival, cel al castanelor de la Baia Mare așa că nu ne-am făcut mari speranțe, dar…

https://fosile.wordpress.com

Cîștigătorii

https://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.com

Cam asta e.Se pare că localnicii se întrec în pricepere.Din păcate n-a fost suficientă reclamă, n-au fost și de prin alte părți, n-au făcut decît clătite cu diferite ( trei ) gemuri și dacă mai punem ploaia …

În prima poză e cîștigătoarea festivalului care a folosit ou de struț pentru compoziție.

Ne-am întors acasă cînd pe ploaie, cînd pe soare, dar cu mare atenție ce fac cei din trafic, căci din păcate, sînt mulți care nu au respect pentru ceilalți, mulți care depășesc aiurea sau cînd își întorc privirea, întorc și volanul.

E o demenție să conduci în țara asta la sfîrșit de săptămînă.Am ajuns rupți acasă, toată familia.Cu nevastă și cățel.

De-ale mele

Sîmbătă am fost.

Ne-am dus la unguri după tutun.

Am pornit cam tîrziu de acasă, pe la 10 şi pe ploaie. Dar drumul a fost uşor, pe la Ciucea nu mai ploua, dar sufla tare vîntul, de trebuie să ţin tare de volan şi dacă mai si trecea cîte un camion simţeam că se opreşte maşina.

De la frontieră am mers încet.Unu, că  sufla foarte tare vîntul şi doi, că este restricţie de 60km/oră pe primii 10km.

Baiul e că pe sensul înspre  ţară era o coloană de Tir-uri de 15 km.Adică, în Ungaria cînd e zi naţională sau liberă din diverse motive pentru toată lumea, camioanele au interdicţie de circulaţie.Să poată populaţia să circule în linişte, dacă vor să se plimbe cu maşina.Si normal, cînd le-au dat drumul s-au adunat din o grămadă de frontiere, a traversat în viteză ţara( că ei au autostrăzi) şi s-au aşezat la rînd la frontiera noastră.Asta înseamnă că la întoarcere va trebui să o luăm pe rute ocolitoare.

Buun! Am ajuns la destinaţie, omul ( vînzătorul) anunţat din timp a venit la magazin- căci acolo sîmbătă de la 12 şi duminica toate magazinele sînt închise- ne-a dat marfa, t şi în discuţii  în ungureşte şi romîneşte în legătură cu rutele de întoarcere am plătit şi ne-am văzut de drum.

Ne-a zis Csabi, că ar fi o ieşire spre vama Marghita, dar drumul pînă acolo este foarte rău.

O oprire la un supermaket din afara oraşului şi la drum.

Cam după 10 km, poliţia ne-a dirijat pe o rută ocolitoare.Atîta doar că nicăieri nu scrie OCOLIRE şi trebuie să mergi pe pipăite.Noi şi încă două maşini -una de Italia  şi una de Bihor- am tot pipăit pînă ce, după 30 de km, am ajuns la poliţiştii care ne-au dirijat.

Noroc că un poliţist a dat explicaţii amănunţite unui sofer cu un Volvo şi ne-a zis să-l urmăm.

Fraţilor, ăsta , bag sama că era nervos rău şi tare grăbit, că mergea foarte  repede.Am accelerat şi eu, dar drumul este extrem de rău.Noroc că nu circula nimic din sens opus şi puteam merge cînd pe stînga, cînd pe mijloc, cînd pe dreapta.Accelerări, frînări, curbe.

Ocolirea ne-a costat  cam 80km.

Am fost tentat să comentez la graniţă şi despre drumuri şi despre lipsa indicatoarelor de ocolire, dar am fost sfătuit să-mi văd de drum, căci exista riscul să mi se dea interdicţie de intrare la ei pe o perioadă de timp.Căci, se pare că  nici autorităţi de la ei nu le place să le aminteşti că nu-şi fac treaba.

Fără alte probleme am ajuns acasă şi ne aştepta un mesaj de la Csabi, proprietarul magazinului din Ungaria.

Işi cerea scuze că ne-a dat rest cu 10000 de forinţi mai puţin.

Ar fi putut să, orice. Căci noi nu ne-am făcut monetarul, plus că am făcut ceva cumpărături şi de la supermarket.Plus că ne este relativ greu să facem calcule, tentaţi să transformăm în lei.Plus că am fi putut să-i pierdem…

Clar, este un om extrem de corect şi după ce şi-a făcut casa ne-a  scris mesajul cerîndu-şi mii de scuze.

Frumos!

Altceva.M-am întrebat cum îşi rezolvă ei cîmpurile, căci n-am văzut nici un foc.Nici fum, nici urmă de ars. Si au ceva cîmpii pe acolo.Adică, cam cît vezi cu ochii.

Părea

Părea zăpadă, de la distanță mai mare.

Zăpadă pe Retezat?

Nu.Doar nori.

Mișcare

Pe fugă

După coborîrea de la cascada Vărșag am simțit că nu prind prea bine frînele, dar nu părea să fie bai.Așa că a doua zi dimineața am pornit spre Cluj.

Era clar că e încă o zi caniculară și speram să ajungem cît mai repede acasă.

De la Bălăușeri s-a mers în coloană așa că nu puteam frîna cum vreau eu.Uneori trebuia frînat brusc și  a început să se audă, din ce în ce mai tare frecare de fier pe fier.Adică s-au dus plăcuțele de frînă pe față.

Cu mare grijă și cu zgomot din ce în ce mai mare am ajuns acasă.L-am sunat pe mecanicul meu.

Ingerașii au fost cu mine, căci omul mi-a schimbat plăcuțele, ziua următoare urmînd să plece în concediu.

Liniștit,cu frînele bune am pornit spre Baia Mare.

Nu căldură, ci demență.

Ajuns,

Am rezolvat problemele și ne-am întors pe o și mai mare căldură.

Dimineața, aproximativ la prima oră am pornit spre Oradea, iar după masă ne-am întors.

Eram fiert, copt, stors.

Ziua următoare am pornit spre Valea Jiului.Normal tot pe căldură.Atîta doar că pe duminică se anunța frig, ploi.

La întoarcere voiam să intru pe la Cheile Băniței.Am trecut pe lîngă ele de mii de ori fără să știu ce minunăție e acolo.

Nori, vînt, frig.Am zis că intrăm numai să localizăm cheile, dar odată ajunși…

O mică problemă.Pot fi văzute numai dacă mergi prin apă.

Am intrat, mi-au înghețat picioarele, vîntul sufla tare și dîrdîiam de frig, dar a meritat.

Vom mai merge.Imi închipui ce imagini ies  pe soare…

Ar mai fi de vizitat tot în zonă și Cheile Crivadiei , o cascadă în chei și cîteva peșteri pe lîngă peștera Bolii.

Intoarcerea acasă a fost plăcută, deși de la Hațeg s-a circulat în coloană.

Gata concediul.Am început munca și…odihna.

Pe fugă

Ca să nu mai repetăm experiența de anul trecut, anul ăsta, de Untold, am fugit de acasă.

Din păcate cu fost două săptămîni de fugă.Si cu toate că am călătorit pe temperaturi cumplite, căci mașina noastră are aer condiționat de deschiderea geamurilor, tot am reușit să ne mai oprim din loc în loc.

Trecînd prin zonă ne-am oprit puțin și la lacul Sf.Ana,

Ne-am oprit și la Tușnad, să mîncăm ceva la restaurantul din mijlocul lacului Ciucaș, dar

din păcate nu mai este funcțional.Așa că ne-am mulțumit cu cîte o langoșe cu smîntînă și brînză și ne-am continuat drumul.

Si dacă, în urmă cu cîțiva ani n-am reușit să găsim cascada Vărșag, ne-am dus acum muult mai bine informați.

deasupra

Ne-am dus și la izvor să vedem și să gustăm prima apă.

O mică pauză din alergare într-o oază de liniște la Conacul Secuiesc din Trascău.

 

nuferi de munte?

Si-am plecat după o ultimă privire spre valea Arieșului,

Restul mîine.