De-ale mele.

Nu te pune cu omul prost, că are mintea hodinită.

E vorba, că…cel mai deştept cedează.

Dar, mă gîndesc eu, nu-şi ia nasul la purtare, omul prost, văzînd că tot el are dreptate şi „deşteptul” cedează mereu?

Oare nu asta s-a întîmplat la noi în ţară şi încă continuă?

Reclame

Emoția

Aveam un prieten cu care mă întîlneam cînd și cînd și povesteam de toate plimbîndu-ne pe străduțe sau la acasă la mine sau la el.Trecea timpul de parcă era strecurat printr-o sită, iar noi nu terminam ce s-a adunat de cînd nu ne-am văzut.

Pe unde ai mai fost, îl întrebam.

Prin Turcia, Spania.

Dar tu? Mă întreba el.

Prin Trascău, Metaliferi, Zarand.

Si ne luam vorba din gură pentru a ne transmite trăirile, experiențele, ciudățeniile sau plictisul.

La un moment dat l-a apucat pofta de scris și a vrut să mă antreneze și pe mine, căci , nu-i așa, scriem amîndoi și-apoi comparăm și alegem ce-i mai bun.

Mi-a pus o poză și mi-a zis să scriu un eseu.

Nu asta, dar una la fel de neutră.

Nu ești normal, l-am apostrofat! Pot să țes pe lîngă imaginea ta, dar nu-mi vine instant, pentru că e neutră.Nu-mi spune nimic, n-are nici un pic de emoție.

Si i-am exemplificat,

Așa ceva.

Sau,

așa.Vorbește de la sine.

Si i-am mai dat cîteva exemple.Si asta pentru că eu nu scriu SF sau povestiri din imaginație.Trebuie să fi trecut prin anumite situații ca să le pot descrie, rescrie, să pot transmite ceva , „unghia unui sentiment” ( vorba poetului Odysseas Elytis)

Cam asta cred că mi se întîmplă acum și de o vreme încoace, Mugur. Trec printr-o perioadă neutră, gri, fadă.

Noroc că am posibilitatea de a mă strecura cu ajutorul pozelor, deși iarna asta, cu adevărat iarnă cum n-a mai fost de mult, nici de poze nu mai am chef.

Imi lipsește emoția.

La mulți ani!

Sănătate și bucurii vă doresc tuturor!

Retrăiri

Din nefericire mi se întîmplă des să retrăiesc senzațiile sau sentimentele prin care , cred eu, că au trecut alții în anumite situații.

Cum s-a întîmplat săptămîna trecută cînd cîteva zile m-am pus în situația de a fi luat brutal din fața porții, adormit, după care să mă trezesc într-un loc îngust, întunecos, plin de plînsete, țipete , mirosind a durere, a moarte.Singur.

La fel cum astăzi retrăiesc senzația de a rămîne departe de tot ce cunosc, de toți cei pe care îi știu sau îi iubesc, în fața unei porți închise.

E vorba de doi căței.

Erau prietenii mei ( și nu numai ) de la locul de muncă.Ne întîlneam în fiecare dimineață, de 11 ani, ne bucuram de întîlnire, era bine.

Pînă săptămîna trecută cînd în urma unor reclamații au venit hingherii, poliția și în prezența unor reprezentanți de la fabrică l-au luat pe Petrea- un metis de labrador cu ciobănesc german.

Practic el și cu sora lui, Blonda – metis de ciobănesc german cu…nu se știe ce- au apărat fabrica.

Singura ” agresiune” de care era capabil Petrea  era să stea așezat în fața ta și ridicînd o labă, să ceară o mîngîiere.Nu mîncare, nu altceva.Doar mîngiere.

11 ani a trăit liber printre mii de oameni de la patru instituții alăturate și care nu au nici un fel de poartă.

L-au luat de pe Domeniul Public.Adică de la doi metri de poartă și l-ar fi lăsat dacă reprezentanții intreprinderii și-ar fi asumat în scris, sub semnătură, grija lui.Adică să nu mai ajungă pe stradă , la acei doi metri de poartă.

N-au vrut. Cum să-și asume o asemenea răspundere?

In urma unor discuții cu reprezentanți a-i unei asociații de protecție a animalelor, am fost asigurat că dacă fabrica își asumă răspunderea, vin ei și fac țarc și cuști pentru cei doi căței.

N-am primit nici un răspuns.

Așa că împreună cu alți mari prieteni a celor doi frați, am găsit un adăpost- din păcate în afara orașului, la 50 de km distanță, și astăzi am dus-o pe Blonda acolo, urmînd ca mîine să-l luam și pe Petrea de la ecarisaj și să-l ducem tot acolo.Măcar să fie  împreună.

O revăd pe Blonda așezată în fața portiței de la țarcul în care a fost pusă așteptînd, fără un sunet, cuminte, să-i deschidă cineva, să vină cu noi…

Mă simt eu acolo, abandonat, în fața unei porți închise.

Precizare

Precizare la articolul anterior.

Ce este greu de înțeles pentru străinii care vin în România și pentru românii care trăiesc prin alte țări e că aici nu  este nici democrație, nici socialism cu față umană-cum spera Iliescu  să construiască-nu e nimic care să se potrivească cu vreun fel de guvernare din lumea întreagă.

Aici guvernanții sînt cei crescuți și educați de Iliescu.

Aici o mare parte din parlamentari sînt cercetați penal, dar nu-și dau demisia.Ba chiar își măresc salariile.

Aici, președintele camerei deputaților este condamnat penal, dar nu-și dă demisia.Incă mai încearcă să schimbe legislația în așa fel încît să scape,  sau măcar o amnistie…

Aici, un cetățean închis și deținut în penitenciar a fost alesa primar și s-a validat alegerea.

Aici, un primar a retrocedat țiganilor întreg centrul Timișoarei și este în continuare primar și nu este cercetat penal.

Aici, BOR a dispus schimbarea treptelor de la catedrala din Timișoara, treptele pe care s-a scurs sîngele oamenilor uciși în 1989.

Dă-i încolo de eroi, punem trepte noi.

Aici, înalți prelați ai BOR, sodomiști dovediți, ne vorbesc despre familia tradițională.

Aici, nesimțit de înalt preafericitul Daniel, e nesimțit de preafericit în timp ce o mare parte a parte a populației se zbate în sărăcie cruntă.Dar el se dă cu un Mercedes blindat.Oare de ce îi este teamă?

Aici, mor copiii prin spitale, dar noi construim într-o veselie biserici și catedrale.

Aici, au ars de vii 64 de tineri, dar nimeni nu este vinovat, nimeni nu este condamnat, iar biserica avea nevoie de invitație pentru a fi alături de muribunzi.

Si  mai sînt încă multe pe care , clar, nu le veți întîlni în alte țări.

Iar românilor de prin alte țări vreau să le spun că e greșită părerea că sînt considerați trădători, cum la fel de greșită este și părerea că toți cei rămași în țară sînt patrioți.

Ne bucurăm sincer că s-au integrat în alte societăți și sperăm că reușesc  să-și facă viața frumoasă și să fie respectați și apreciați.

Si ne bucurăm și pentru cei care, dacă n-au reușit și-au păstrat bani de întoarcere în țară.

O vorbă grea

Nu e treaba măgarului de unde beau oile apă!

Nu mor cei plecaţi de grija celor rămaşi, dar au păreri cu care, neaparat, TREBUIE  să fim de acord.

 

Na, acuma săriţi pe mine!

Reparaţie

Cred că trebuie să-i cer scuze lui Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/ ,pentru că l-am dat exemplu de urmat şi ascultat, fără să-l întreb dacă este de acord cu această părere a mea.

 

S-a mai „dus” un montaniard, un drumeţ cu experienţă, dar care a uitat că Făgăraşii nu-s nişte dealuri.