A ti tu di ne

In curtea instituţiei în care îmi pierd cîte nouă ore în fiecare zi, pierdut printre marea de betoane este un corcoduş.O frumuseţe, bogat, înalt şi plin de flori, cînd e vremea florilor şi de fructe pînă cînd pică pe jos şi pute de mori.Altfel e locul de întîlnire al fumătorilor, la umbra lui deasă unde ne povestim poveştile, ne bucurăm de spectacolul vrăbiuţelor care se joacă de-a prinsa, povestesc, se ceartă.

După o zi în care stau cu ochii în monitor, cînd ies afară mă uit coanciş ( cruciş), în plus zecile de maşini parcate jur-împrejur au o grămadă de chestii care strălucesc în lumina soarelui şi care direct în ochii mei îşi infig strălucirile.Se pare că astfel am îndeplinit condiţia de a-mi lua ochelari de soare.Nu prea am folosit pînă acum, căci îmi place lumina naturală.

Buun! Si merg cu soţia la un magazin cu astfel de produse.O fătucă număra tastele telefonului, dar cînd ne-a văzut l-a lăsat şi ne-a luat în primire.Ne-a arătat tot ce are prin magazin, culmea, nu numai cei mai scumpi ochelari şi ne-a zis că la părul meu mare s-ar potrivi, cel mai bine, ochelari …„jon lenon” , dar să am mare atenţie că la jon lenoni trebuie A ti tu di ne.

Deşi eram tentat să o întreb ce înseamnă „atitudine”, am renunţat la un cot de-al soţiei şi după ce am ieşit din magazin am tras un mare hohot de rîs.

Acum, mă dau cu jon lenonii, dar m-a atenţionat soţia că de cînd port jon lenonii sînt cam acru şi n-am atitudine aşa că, de cîte ori îmi amintesc, trag un zîmbet mare cu dinţi.

Reclame

De-ale mele.Defecţiune?

A)

Zic unii despre reîncarnare.Că ne naştem o singură dată şi ne reîncarnăm la infinit dacă nu ne „reparăm” greşelile făcute de-a lungul timpului.Nu dezvolt, doar două chestiuni aş discuta.Unu- cum poţi repara ceva dacă nu ştii ce ai stricat, Si doi- dacă doar ne reîncarnăm cum se face  că n-am rămas un milion sau un miliard şi am devenit  şapte miliarde şi ne tot înmulţim?

Oricum, dacă e reală treaba, se pare că mare rahat am fost eu în vieţile anterioare, din moment ce mi-o iau fără întrerupere.

B)

Se vehicula într-o vreme , pe aici prin Ardeal, că meseriaşii unguri sînt cei mai buni în domeniul lor şi cei mai serioşi.

A+B-Pentru mine cuvîntul dat e sfînt.N-am decît să pierd sau să sufăr, dar îmi respect cuvîntul.

Bag sama că din cauza asta , sau din cauza reîncarnărilor, mă găsesc ei sau îi găsesc eu pe toţi cei care nu sînt în stare să-şi respecte cuvîntul şi mă enervez de fiecare dată de sînt bun de pus pe lanţ, cu botniţă, să nu muşc.

Anul trecut prin iulie am vorbit cu un tinichigiu ( bun meseriaş şi ungur) să-mi facă nişte mici reparaţii la maşină.Întîi a zis că după concediu, adică prin septembrie, apoi…şi a trecut anul.Poate că şi eu sînt de vină că nu-i bat la cap pe cei care au zis o treabă.

Tot anul trecut, dar prin octombrie am mai vorbit cu un tinichigiu.Tot ungur, dar pe care îl cunosc de mult şi ştiu că e bun meseriaş şi serios.M-a pasat pînă anul ăsta, apoi mi-a zis să-l sun peste două săptămîni, apoi să-l sun vineri, iar cînd sătul de sunat l-am întrebat cînd să-i duc maşina a zis că… miercuri, că e de lucru pe ea doar o jumătate de zi.

I-am dus-o miercurea trecută.L-am sunat vineri şi…mi-a spus că doar atunci s-a apucat de ea.Bine măi omule, atunci de ce m-ai programat?Mi-a răspuns că mai povestim luni.Azi e marţi.

Iar sînt bolnav.De ciudă.N-are decît să-mi spună că n-are chef să facă sau orice şi pot înţelege şi accepta, dar nu pot înţelege cînd spui una şi faci orice altceva decît să-ţi respecţi cuvîntul.Cuvîntul tău, pe care nu te-a obligat nimeni să-l dai.

Deci nici ăsta, deşi îl cunosc şi mă cunoaşte şi avem ceva pasiuni comune, deşi e ungur, nu mai e serios?

O fi fost o „glumă” vorba aia?

Sau datorită reîncarnărilor, m-am reîncarnat eu defect?

Brrr!

 

De-ale noastre.

Incerc să arăt pe aici, în special prin fotografii, doar ce este frumos.Căci urîtul este atît de prezent, încît îl vedem toţi, la fiecare pas.Dar, sînt situaţii cînd…

Mai nou, autorităţile au mutat indicatoarele de sfîrşit de localitate pînă la limita hotarului.Si din cauza asta întîlneşti, pe şosea, cîte trei patru localităţi lipite.Asta poate să însemneze 10-20 km de mers cu 50 la oră şi uneori cu 40 şi chiar cu 30 la oră.Normal că în condiţiile astea un drum de 280 km ajunge să fie parcurs şi în 5 ore.Iar rezultatul nu poate fi decît oboseală, nervi şi…poate duce la mult mai multe accidente.Si dacă, după ce scapi de cîte un astfel de „megalopolis”, mai nimereşti cîte un nemernic care se dă cu maşina tot cu 50 la oră, chiar dacă are voie cu 90, iar din sens opus maşinile sînt sudate, deci nu poţi depăşi, îţi ceri moartea ( şi normal, a celui care face manevra asta sau a celor, căci am avut norocul de trei astfel de plimbăreţi).

In drumul nostru am trecut şi prin Sovata.Normal că am făcut o pauză de calmare şi să se mai mişte şi căţelul nostru.Mi-a plăcut acolo.Un orăşel-staţiune curat, cu oameni civilizaţi, construcţii care respectă privitorul şi specificul.

A, ne-a tentat o îngheţată.Kurtos – kolacs  cu ciocolată şi îngheţată.Măi fraţilor, ideea nu e rea, dar dacă nu e  pusă toată compoziţia asta într-un vas păţeşti ce am păţit şi noi şi toţi cei care şi-au luat.E clar că a doua oară nu mai luăm.Adică ne-am uns de îngheţată şi ciocolată lichidă pe mîini, pînă la coate, pe haine , pe faţă…pentru că kurtoşul are două găuri, iar cînd e cald  compoziţia se topeşte.Deci ori o lingi foarte repede  şi te doare gîtul sau capul, ori…Altfel, e foarte bună.

Am mai fost la o păstrăvărie,Cîmpul Cetăţii.N-a ştiut nimeni să-mi spună unde este cetatea de la care s-a luat denumirea.

Buun! Nenumărate lacuri unde primeşti undiţă şi poţi să pescuieşti.Tot copilul prinde păstrăvi.Îi vezi cum înoată, jur împrejur munte, flori,amenajat frumos.Restaurant cu terasă deasupra apei şi normal că pe lîngă alte nenumărate mîncăruri  este şi păstrăv în diverse preparate.

E clar că peştele e proaspăt, mîncarea e de calitate, decorul frumos amenajat, dar…că nu pot să tac, tare mare zgomot.Aici s-ar potrivi o paranteză-pînă acum am crezut că ungurii vorbesc tare, cînd sînt printre alţi oameni, pentru că sînt convinşi că nu-i înţelege oricine şi să-şi dea importanţă.Ei, se pare că m-am înşelat.Că şi ei între ei vorbesc tot foarte tare şi dacă sînt mulţi…

Plus o grămadă de copii care săreau, dansau, strigau, urlau.

Poate am nimerit eu un moment mai prost, cînd şi restaurantul şi terasa erau pline, că sînt norocos.

Oricum, porţiile sînt mari şi mîncarea e ieftină.Chelnerii sînt politicoşi, atenţi la orice nevoie a clientului  şi eficienţi, fără a te deranja.

Probabil, în timpul săptămînii este un bun loc de odihnă, relaxare , pescuit şi drumeţii montane.

Ar mai fi ceva.Nu ştiu de ce a fost premiată Turda  de Europa, căci are nişte drumuri de mori.Nu poţi să te bucuri de priveliştea balcoanelor pline de muşcate, că trebuie să ocoleşti nenumăratele canale de pe drum, care sînt mai sus şi care pe lîngă că te scutură, îţi şi uzează tot ce ai în partea din faţă a maşinii.Capete de bară, bucşi, etc.Asta în zona unde au fost reparate drumurile, că mai sînt şi zone în care nu s-a făcut nimic şi e plin de gropi, crăpături şi umflături.

Ajunge?

Deocamdată da.

Orăşeneşti

Da, orăşeneşti, că dacă ies din ce în ce mai rar încep să văd şi normal să ma enervez, cu cele de prin oraş.

Am mai fost pe afară un pic, dar iar n-am reuşit să fac poze ca lumea cu Canonul.Ceva nu fac eu bine.Am găsit aseară un manual de utilizare şi o să-l studiez în amănunt.

Deci, abia aştept să mă pensionez – că acum n-am timp- şi să merg pe la primărie să-i iau de moţ pe primar şi pe consilieri.E cît se poate de clar că tot ce se face în Cluj este pentru tineri şi pentru pensionari.Restul…

Toate Untoldurile, concertele, zilele şi nenumărate manifestări sînt pentru cei care au timp.Ceilalţi n-au decît să meargă la muncă  şi să cotizeze.Că în fiecare an îmi vine de la primărie o scrisoare în care mă anunţă cît am de plătit.Dar li se fîlfîie de nervii mei, de cît mă oboseşte şi enervează cînd închid circulaţia în jumate oraşul, cînd în loc să mă odihnesc şi să mă pregătesc pentru o nouă zi de muncă stau şi ascult başii ( că ăia se aud tare) de la diferitele manifestări şi să-mi caut alte zone de plimbare sau relaxare, căci parcurile sînt închise pentru autohtoni din cauza untoldurilor.

Buun şi să-i iau pe consilieri de urechi şi să-i dau afară cu picioare în cur. Să le amintesc că reprezintă toţi clujenii ,nu doar pe cei înmatriculaţi în diferite partide sau de diferite naţionalităţi.Cei care nu sînt partidişti şi au toate naţionalităţile în amestec n-au nici un drept?

Zilele trecute la nu ştiu ce tv a apărut un sondaj cu orăşenii din Europa mulţumiţi sau nemulţumiţi de oraşele lor.Si printre cei mai mulţumiţi au figurat şi clujenii cu  70%.

Oare pe cine au întrebat? Pe cei care stau pe băncuţe şi studiază o zi întreagă cît de sus se ridică apa de la arteziene? Că cei care circulă cu maşina sau mijloacele de transport în comun îşi cer moartea de căte ori au mers dintr-un loc în altul în oraş.

Se laudă edilii că au luat autobuze noi, dar de cînd le-au adus e şi mai greu de circulat.Pentru că sînt mari, cu burduf şi blochează întersecţiile.

Sau i-au sondat pe tinerii care se mută dintr-un bar în altul sau pe cei care se mlădie ca sălciile în bătaia vîntului din cauza etnobotanicelor şi care sînt din ce în ce mai mulţi?

Care parcuri, care verdeaţă? Că se construieşte într-o veselie oriunde mai este cîte un metru de spaţiu eliberat de moartea vreunui bătrîn.Si normal, se construiesc blocuri  cu puţine locuri de parcare sau fără, dar cu grijă să taie toţi copacii care se mai găsesc prin zonă.

Dacă mai amintesc că s-au înmulţit şi avioanele care vin şi pleacă, toate pe deasupra oraşului, făcînd un zgomot că-ţi tremură cordul, am zis aproape tot.Deci care sînt cei 70% dintre clujeni mulţumiţi de oraşul lor?

De-ale mele

Zic deştepţii lumii că vinovatul pentru interacţiunea cu mediul înconjurător este sistemul nervos.El preia informaţiile din interior şi exterior şi le prelucrează în funcţie de necesităţile imediate sau de perspectivă.

Dar nu este un atribut al lumii animale, ci şi plantele au aşa ceva, chiar dacă nu reuşim noi să-l localizăm şi chiar şi unicelularele ( protozoarele, de ex.) reuşesc să preia informaţiile din exterior şi să le prelucreze, deşi n-au scoarţă cerebrală.

Deşi mie îmi place mai mult muntele, nici marea nu mă lasă rece.Dar nu la înghesuială ci doar eu cu ea şi nemărginirea.

Avantajul mării şi muntelui e că în aceste locuri ziua e mai lungă.Vezi mai repede răsăritul şi cel mai tîrziu, apusul.

Ar fi, undeva prin Croaţia, o insuliţă cu vreo 50 de locuitori unde de pe munte te dai jos direct în mare, iar temperaturile cele mai scăzute se învîrt pe la 15 grade.

Am ajuns la concluzia că ” Zilele oraşului” sînt un fel de zilele mîncării pe stradă.Că toată  lumea numa asta face.

Sîmbătă noaptea cînd ne întorceam de la muzeu, pe scena de pe str.Kogălniceanu cîntau nişte tineri.M-am oprit să ascult cînd a început o nouă melodie.Imi părea cunoscut începutul şi vibram pe linia melodică ( începutul unei piese de Black Sabbath).Speram să continuie , dar au continuat cu…ceva mieunat şi noroc cu basul că suna tare.N-am mai stat.

Românii sînt experţi în autoironie şi mai nou în masochism.Altfel cum să explici că la cîrma ţării sînt Iohanis şi Dăncilă.

Cucuiul din frunte

E clar, nu mă învăț minte decît după ce dau cu capul.

Aparat foto Canon EOS Rebel T1i.O minunăție.M-am bazat că știu să fac poze și chiar știu, dar cu tehnologia asta nouă trebuie mai multă informație.E simplu.Dai căutare pe google și gata.

Am primit împreună cu aparatul și trei filtre.Pe ele scrie +1,+1,5 și +2,5.M-am gîndit eu că sînt amplificatoare, dar…

Ne-am dus în pădure și am pus un filtru pe aparat.Cel de +1.Si după ce am ajuns acasă am constatat că am făcut cele mai mizerabile și de rahat poze de cînd ma știu cu aparat foto în mînă.Adică de prin 1967.

Normal că, pînă la urma am căutat un manual de utilizare și acolo scrie că filtrele cu + sînt folosite pentru a amplifica  fotografierea de mai aproape decît minima aparatului foto.

E clar că de-acum n-o să uit.Imi venea să merg înapoi să mai fac poze, dar s-a apucat  de plouat și …

Data viitoare.

De-ale mele

Copilăria mi-a fost marcată de faptul că am locuit la casă.O casă mare cu curte mare şi grădină şi dincolo de toate astea parcul oraşului.Condiţiile ideale pentru explorările şi visele unui copil.Toată viaţa, după aceea mi-am dorit să locuiesc la casă unde să am atelier cu de toate, mai tîrziu visam garaj, grădină cu pomi.

N-am reuşit pînă acum. De mai mult de cincizeci de ani stau la bloc.E drept că e mai comod dar eu de mişcare duc lipsă.Oricîte ai face în apartament, tot pe loc te întorci şi se termină repede.Doar dacă nu vrei să zugrăveşti în fiecare lună.

O vreme, după ce m-am apuca de pietre am cochetat, împreună cu nevastă-mea , cu ideea de a ne muta în mijlocul Metaliferilor.Am găsit o casă abandonată, un pic mai depărtată de satul căreia îi aparţinea şi din grădina căreia începea pădurea.Ne-am mîcîit, ne-am tras pe cur şi… după cîţiva ani cînd am treut pe acolo era deja prăbuşită, cu pădurea prin ea.Să recuperezi aşa ceva presupune că eşti milionar.

Apoi, văzînd cum merg treburile cu sănătatea şi cu viaţa în general, ne-am gîndit că mergem la ţară, dar numai într-un loc nu prea departe de  un orăşel sau comună şi neaparat să fie gaz metan.Nu mă văd să mă chinui tot timpul anului să fac rost de lemne, să le crăp, să le usc, să le sparg, să le depozitez, să le dintr-un loc în altul.ne-am obişnuit cu un anumit confort şi n-avem vîrsta experienţelor tinereţii.

Acum, cu cît ne apropiem de pensionare şi constatînd că există o mare probabilitate ca pensiile noastre să fie mici, trebuie să alegem.Ori să ne tîrîm prin Cluj, trăgînd de la o lună la alta de bănuţi ori să ne alegem un alt oraş şi cu diferenţa de preţ dintre locuinţa de aici şi cea de acolo, să ne bucurăm în linişte de cît ne-a mai rămas.

Si ne-am apucat de căutat. Mai este pînă atunci, dar cred că diferenţa  se va menţine indiferent cît ar creşte sau scădea preţurile.

Normal că sînt tentat de Metaliferi şi m-am uitat la Geoagiu.Din păcate au preţuri cam mari  la apartamente.Probabil din cauza băilor.Orăştie ne-a plăcut întotdeauna, dar şi aici au preţuri mari, nejustificate de nimic, căci e pe moarte.Am mers mai încolo, spre Haţeg.Au preţuri bunicele, dar doar la etajul patru.Doar nu întinerim  şi ne apucăm de ciclism, ca să ne antrenăm pe trepte.

Tot  pe lîngă Metaliferi, la marginea Zarandului se află Bradul.Un orăşel frumos, aproape de Deva, în mijlocul munţilor.Ce mai, un vis.Dar cînd am ajuns acolo am constatat că e, de fapt, un coşmar, căci n-are gaz.Si la bloc se face foc cu lemne.Hai, măăă!

Pînă la urmă ne-am fixat pe Valea Jiului.E drept, e zonă moartă dacă s-au închis minele, dar noi nu mergem la muncă.Situată între Parîng, Retezat şi Vîlcan, locuinţele sînt ieftine, avem posibilitatea să ne dăm pe munte cît vrem, avem prieteni acolo iar distanţele pot fi acoperite uşor cu maşina sau mijloacele de transport în comun.

Deja ne-am ales oraşul şi chiar cartierul…

Ne-am calmat.Poate că nu vom pleca din Cluj, dar ne-am liniştit că avem soluţie alternativă pentru viitor.