Legături

Aveam un prieten în tinerețe, Nonu, care pentru a face cuceriri venea cu fetele la mine să ascultăm muzică. Chiar i-am spus la un moment dat că-i bun de plată, la cît îi stau la dispoziție, că le cam schimba. A fost de acord și de fiecare dată venea cu cafea, ceva de băut…

La un moment dat a venit cu două fete, colege de facultate cu el. Cu una,P , era el, iar pe cealaltă, C, mi-a dat-o în grijă căci habar n-avea de muzică. A fost educată foarte strict, tatăl ei era dirijor și știa doar de muzica simfonică.

Am început cu rock and roll-ul american al anilor 50, apoi am trecut la anii 64,65- The Kinks, Bee Gees, Beach Boys, Beatles, Rolling Stones și mai departe. Ii mai puneam și simfonice după care reinterpretarea modernă. Era încîntată și ne-am apropiat, că na, eram și eu mai frumos pe vremea aia, aveam plete pînă pe spate, cioc mustață, eram independent, plus muzica de toate genurile subiect comun, muntele.

Mai mergeam toți patru în excursii pe munte. A fost frumos. Cînd a venit vremea s-au dus toți la repartiții,Nonu undeva în sud și s-a stabilit la Tg. Jiu, C, undeva în banat iar P, în Valea Jiului. dar am păstrat legătura.

Primul s-a căsătorit Nonu, apoi eu, apoi  C și ultima P, dar am păstrat legătura cu toții, pînă au apărut primii copii.

Normal că avînd alte priorități s-au mai răcit vizitele, excursiile împreună. Doar cu P și soțul ei ne-am întîlnit mai des soția mea fiind de la Lupeni și cînd mergeam acolo la părinții ei normal că eram mai tot timpul împreună.

In ultimii , cam, 15 ani s-a cam rărit legătura cu toți, dar ne știam că sîntem.

Săptămîna trecută m-am gîndit că o fi și Nonu pensionar și n-ar fi rău să ne întîlnim, să ascultăm muzică- slow blues-, că se potrivește mai bine cu junghiurile noastre și se poate povesti fără grijă.Doar au trecut atîția ani.

Am sunat la telefon, n-a răspuns. Am căutat pe internet și am găsit titlul unui articol despre el. Am luat legătura cu autorul articolului și mi-a spus că Nonu… s-a dus. El care era permanent înconjurat de nenumărați, s-a stins singur pe un pat de spitat din Tg. Jiu.

Mi-am asumat să-i anunț pe toți ceilalți care îl cunoșteau și l-au prețuit.

Pe cei patru din liceu ( atîți am mai rămas) i-am anunțat, iar pe cei din facultate i-am luat pe rînd.

La sfîrșit am anunțat-o pe P , iar la telefonul lui C a răspuns soțul ei care mi-a spus că a murit în Retezat.

E cumplit.

Ne împuținăm și se rup pînă și legăturile cu tinerețe noastră.

Ad uxorem

Ad Uxorem (fragment)

Tu, jumătatea mea, precum se spune,
Dar mai întreagă decît un întreg,
Acum cînd sfertul lunii stins apune
Si snopii amintirii prind să-i leg,

Alături mi te pleci secerătoare,
Să legi cu mine fiecare snop,
Privirea ta albastră-n fund de zare
Blîndă-nsoțește-al anilor galop.

Acel cu care-mparți și alb și negru
Si mierea vieții și pelinu-amar,
Cînd va sosi la porți rădvanul negru,
Vrea inima să-ți lase-n palme dar.

…………………………………………..

Tu, jumătatea mea, precum se spune,
Dar mai întreagă decît un întreg,
Oricate vieți prilejul mi l-ar pune,
Numai pe tine-aș ști să te aleg.

de Radu Boureanu

La mulți ani!

Un nou an cu sănătate și bucurii, vă doresc tuturor.

La mulți ani!

Pămîntul se învîrte

A trecut și al 31-lea an. Am mers în unul din locurile unde au murit oameni doar pentru ca noi să avem unde să mergem.

Viața merge mai departe, soarele răsare și apune, pămîntul se învîrte.

Cei morți sînt oale și ulcele, iar nouă nu ne mai pasă.

În anii trecuți se mai adunau edile,șefi de ziare, diverși să-și dea în petec, să-și țină discursuri , să promită.

Acum nu era nimeni acolo.Doar coroane, două drapele și cîteva lumînări demult stinse.

Mașini bară la bară, cîte un trecător își ridică privirea  spre coloanele împușcate, la terasele de alături oamenii  își trăiesc viața.

Păi nu, dacă unul cu mare cultură și educație a propus să se scoată geografia și istoria din școli, de ce să mai medităm la cei care au murit pentru noi?

Prin centru sînt cîte doi polițiști din 10 în 10m.

Mă întreb de ce le este frică, căci nu dă nimeni semne că ar ieși în frig să comenteze, să protesteze, să ceară.

Nu tu o stradă cu numele celor de atunci.Noroc că s-a hotărît ca numele Doinei Cornea să fie dat străzii pe care a locuit.Încă nu s-a schimbat nimic, după un an.

E trist la Cluj.

Pămîntul își vede de treabă.

Gingăl bel

Dacă în anii trecuți îmi ieșea pe nas Hrușcă, uite că am ajuns să-mi fie dor de el.

N-am treabă cu conspirații sau altele de acest fel, dar constat că dacă în anii trecuți de la începutul lui decembrie se auzeau colinde peste tot și pe străzi, și în stațiile mijloacelor de transport și prin toate magazinele și românești și străineze, anul ăsta…nimic.

Nici o colindă prin centrul orașului, nici în stații, nici în magazine sau mall-uri- doar într-o papetărie am auzit un gingăl bel-nici la televizor.

Nu cred că este o întîmplare.Probabil așa se cere, că altfel nu înțeleg cum s-a nimerit să nu de-a nimeni.

No, la Cluj n-au făcut tîrg în centru.Au pus un brad falnic care este frumos numai noaptea, datorită luminițelor.Ziua este o…chestie cu ramurile lăsate, gol și stingher într-un colț de piată.

La Iulius Mall este un brad frumos-nu la fel de frumos ca anul trecut-, dar anul ăsta nu mai este la baza lui Familia Sfîntă.

Păi, Crăciunul este o tradiție creștină.Nu-s eu cel mai mare credincios, dar ce se întîmplă acum n-are nici cap nici coadă și nici sens.

Pe vremea tovarășilor cînd numărul de atei era mult mai mare și au fost perioade cînd era interzis a merge la biserică sau a păstra tradițiile,îmi amintesc că tot orașul vuia de colinde.Mergeam pe stradă, grupuri grupuri de oameni de toate vîrstele și colindam în gura mare.Chiar dacă nu știam nici o colindă de la început pînă la sfîrșit, cîntam atît cît știam.

Acum?

Mă bucur că ce am avut de trăit am trăit, căci ce se întîmplă acum în țară și în lumea întreagă mă umple de scîrbă.

Azi

La mulți ani, România!

In caz că mai rămîne ceva după ce dispar Iohannis și gașca.

România de azi.

La Cluj n-au deschis tîrgul tradițional de Crăciun.

La cîtă lume se flendurește prin oraș după masa și seara, puteau să-l deschidă fără probleme.Nu de alta, dar se mai vede om cu om, mai aude sau spune o poveste, mai bea un vin fiert în încercarea de a recunoaște ochii dintre căciulă și mască.

Azi mi-am făcut pașii printre dantele de chiciură . Normal că am mers și la magazin să iau ceva.Acolo, bag samă că era ora cînd ies vîrstnicii, că era plin de ei.

Dă unul din spate cu căruciorul peste mine și-mi spune să fiu atent.

La casă am nimerit în spatele lui.I-am spus că o să-mi iau oglinzi retrovizoare, data viitoare.

S-a uitat nervos la mine și am recunoscut un vechi prieten.De pe la 20 de ani.

Am vrut la un moment dat să-i dau niște poze vechi, dar n-avea timp.Încă le mai am selectate pe un stick.

Ce se mai schimbă oamenii.

M-a întrebat dacă mi-a cerut el pozele.Nu, dar dacă tot le-am selectat de pe nenumăratele filme, m-am gîndit că te-ar bucura să le ai.

-Le-am cerut eu?

-Nu.Le vrei?

N-a răspuns.

E drept  că nu mai este cum era în tinerețe.Frumos, suplu, cu plete..

Acum e rotund ca luna plină, iar pe cap e tot ca luna, bec.

Ne-am văzut fiecare de drum.

De-ale mele

Eram hotărît să pun numai poze, dar… de data viitoare.

Eu așa știu și așa am procedat întotdeauna.Dacă am acceptat ceva sau am fost de acord să fiu plătit pentru a face ceva, am făcut.

Si am această pretenție și de la la alții.

Zice o vorbă că oțetul, stafidele și brînza cu mucegai au fost inventate de Poșta Română.

Ieri și astăzi am stat în poziție de drepți în așteptarea  poștăriței să-mi aducă cuponul.

Am stat acasă, n-am făcut zgomot deși în cazul că nu aș auzi că este cineva la ușă aude cățelușa și latră de se aude în tot blocul.

Cînd am coborît cu cățelușa pentru plimbare am găsit în cutia poștală aviz. Asta înseamnă că n-a avut chef să urce pînă  la etajul patru.

Nu mă interesează cheful ei.A acceptat să facă această muncă, n-are decît să o facă.Cu atît mai mult că nu mai trebuie să ducă o tonă de scrisori și ziare și din ce în ce mai puțini bani căci tot mai mulți aleg să fie plătiți pe card.

Asta înseamnă că mîine trebuie să merg la OP de care aparțin, să aștept una, două sau trei ore- așa se mișcă și angajatele oficiului.

Nu vreau să fiu, neaparat, rău.Dar pot fi atunci cînd cineva crede că poate dispune de timpul meu.

 

 

Urși

O știre care n-a făcut multe valuri, dacă-i exceptăm pe cei afectați.

La Ciurila ursul a distrus o grămadă de stupi.

Ciurila este la 20 km de Cluj.

Nu asta ar fi problema, zic eu, ci faptul că s-au lăsat în libertate urși în zone dens populate.

Din zona Cheilor Turzii, unde s-au semnalat urși de doi ani și pînă la Cluj sînt 36 km. și  20 de localități. Asta fără să le punem pe cele de pe valea Ierii.

Este o zonă deluroasă cu păduri puține.

Nu-i destul că mistreții distrug tot ce le stă în cale, mai vin și urșii?

S-a dus echilibrul cinegetic  pe apa promisiunilor  guvernelor și a părelologilor de pe  siturile de socializare.

E totul mai repede

Că s-a comprimat timpul o știm cu toții. simțim, vedem, o trăim efectiv.Dar se pare că s-a scurtat și timpul de reacție.

Da, hai să vă povestesc.

Na, ca omul la pensie, m-am tot așteptat să am depresii, să mă plictisesc, să….Dar nici vorbă. N-am depresii, nu mă plictisesc și m-am tare lenevit.

Programul meu începe cu făcutul cafelelor și ceaiurilor dimineața devreme ( 5) după care mă culc.

Pe la șapte, șapte jumate o trezesc pe nevastă-mea, căci ea încă mai merge la muncă.După care, mă  culc.

Pe la 9 mă trezesc, frunzăresc PC-ul, iesc cu cățelușa la plimbare, dar cum ea a cam îmbătrînit nu prea mai are chef de umblat și cînd găsesc un loc la umbră stăm. Stăm și ne uităm încolo, încoace, în sus, mai sun la fostul loc de muncă să le spun colegilor că…stau și mă uit la oameni, mai sun cîte un prieten de prin țară și mai povestim amintiri, fumez două-cinci țigări după care ne întoarcem acasă și…mă culc.

Pe la 4-5mergem înaintea  soției, încet și cu traebă bună, mirosind fiecare fir de iarbă, că ajung să mă doară spatele de atîta stat în picioare și ne întoarcem împreună.

Luăm prînzul în familie pe la șapte ( 19) și…mă culc.

Mai ies odată cu cățelușa pe la 12 ( 24) că e mai răcoare, mai fac țigări pentru mîine și…mă culc.

Buun! Prin programul ăsta atît de aglomerat, se mai strecoară plimbări prin cartier, făcut poze, cumpărături.Dar așa, fără grabă, senin, liniștit.

Printre plimbările astea am întîlnit un fost prieten.Fost pentru că la un moment dat a fost un porc, un neom și toți din vechiul grup i-am întors spatele și ne-am văzut fiecare de viață.

Am povestit un pic și m-a rugat să-l ajut.

După decesul mamei sale trebuia să facă succesiunea și avea nevoie de un martor care îl cunoaște și îi cunoaște familia.

S-a gîndit la mine și…

Da, vin. Si m-am dus, am dat o grămadă de explicații care demonstrează că îl cunosc, i-am cunoscut părinții și istoria.

După asta a insistat să mergem la o terasă la o cafea și cînd i-am spus să-mi vorbească tare, rar și cu dicție pentru că nu aud, mi-a zis că mama lui și-a comandat o proteză auditivă, dar n-a folosit-o deloc că… s-a dus.

Mi-a dat-o și cu ea m-am dus la un cabinetul audio de la care a cumpărat-o să-mi facă gratuit audiograma ( căci așa scrie pe reclama lor) și să-mi regleze aparatul pentru nevoile mele.

Mi-a făcut audiograma, mi-a zis ce știam deja, că urechea mea mortua est și că mi-ar trebui un aparat pentru cealaltă ureche să…

Oricum mi-a reglat aparatul, aud sunete cu ambele urechi- am și uitat cum e și cu promisiunea că voi merge la CAS pentru  cerere de subvenție  pentru un aparat auditiv, iar cînd o să o primesc mă voi reîntoarce.

M-a costat 150 lei. Probabil asta înseamnă pentru ei gratuit.

N-am comentat căci am ieșit ieftin, aparatele costînd de pe la 2000 în sus.

Deci, cam asta am vrut să spun.Am dat o mînă de ajutor și am primit aproape instant recompensa.

Zic ca să știe și alții.

De-ale noastre?

Electrica Furnizare somează și amenință un abonat cu  PREAVIZ cu debranșarea pentru întîrzierea plății cu 0,06 lei.

Iar pe verso sînt explicate costurile pentru rebranșare.

Avînd în vedere că se facturează un consum estimativ cine este de vină că  există restanțe.Mai ales că omul n-a avut niciodată întîrzieri la plata facturilor.Ba chiar, la plată a rotunjit în sus sumele.

Chiar dacă totul este robotizat, cel care scoate hîrtia din imprimantă, o împachetează, o pune în plic și o trimite la adresa respectivă nu vede ce scrie acolo? Si el/ea este tot un robot?

N-avea decît să taie cu pixul peste amenințare sau să încadreze suma restantă în următoarea factură.

Spec ca abonatul să renunțe la serviciile lor și să-și aleagă alt furnizor.