Mirosul

Intotdeauna cînd mergeam cu mașina Cola stătea în brațele Ei.

Sub nici o formă nu voia să stea în spate. Făcea scandal ( lătra), se agita, încerca să vină în față.

Ca să nu fie zgîriată sau cînd Cola era udă, soția își punea în brațe un prosop mare, de baie și pe el stătea cățelușa.

După ce am rămas numai noi doi, aș fi vrut să o duc cu mine pe deal, dar nu stătea în spate, se agita…

Mult timp prosopul a fost în portbagaj, dar nu știu de ce , la un moment dat, l-am pus pe bancheta din spate.

Intr-una din zile am mai încercat o dată, poate reușesc să o duc în Făget, într-un loc unde am fost toți trei de nenumărate ori.

Am pus-o în spate și cînd a găsit prosopul și-a lipit nasul de el și s-a așezat acolo. A stat cuminte. In Făget am coborît, dar… se uita  des în urmă și după cîțiva metri n-a mai vrut să meargă și s-a întors la mașină.

Se uita să vadă de ce nu vine și mirosul cunoscut, mirosul drag, să fim din nou împreună, toți trei.

Ne-am întors.

Acasă a căutat-o în bucătărie, în baie, pe balcon.

Incă o căutăm amîndoi, încă o așteptăm.

Prieteni

Un bun și vechi prieten, care mi-a fost alături și pînă acum, m-a luat de acasă cu cățel cu tot și m-a dus într-un loc  unde știa că am fost împreună cu soția mea.

Stie să tacă și am tăcut împreună ascultînd glasul vîntului și al pădurii.

Incercam să deslușesc un glas, o șoaptă, din alte lumi, din alte dimensiuni.

De data asta n-a fost să fie.

Poate ar fi trebuit să fiu singur.

Mai caut, mai aștept.

Amîndouă mă privesc de dincolo.

Un cățărător?

Dincolo de gard

Un motan și-o cățelusă

Eram în vizită la niște prieteni, la țară și-i ajutam la strîns frunzele.Cățelușa noastră a alergat, a mirosit s-a distrat cît a vrut și se odihnea uitîndu-se la noi cînd din vecini a apărut un motănel. Era tare mirat și se apropia, pas cu pas, doar cu coada înfoiată, să vadă ce-i asta,el obișnuit cu cîini mari, lupi, ciobănești, dogi.

Cățelușa noastră obișnuită cu pisicile de la blocuri cu care se ignoră reciproc, l-a ignorat și pe dînsul.

Ei, asta a fost bai mare.După ce s-a tăvălit un pic la soare, a început să-i dea tîrcoale și-apoi s-o provoace, să o atace.

Cățelușa s-a retras, interval de timp în care el s-a cățărat prin pomii din preajmă.

După ce am mers în casă, motănelul i-a dat o lăbuță peste bot apoi  a muscat-o de coadă, gelos probabil că stă în brațe.

Așa că, l-am poftit afară.Se va reîntoarce după ce plecăm noi.

Dă-mi mie telefonul.

Un pic afară

Ne-am programat pentru astăzi să ieșim un pic, că nu se știe cînd vom mai putea.

N-am plecat chiar de dimineață, că erau 3 grade, dar pe la 9 ne-am pornit pregătiți pentru…nu tocmai cald.

Stim un loc pe la 25 km de Cluj de unde am cules și în alți ani măceșe.

Culmea, afară a fost mai cald decît în Cluj.

Ne-am plimbat, am cules măceșe să avem toată iarna pentru ceai și ne-am bucurat de împrejur.

Un pic la umbră

Un pic de apă nu strică.

Ne-am cam înțepat și zgîriat, că nu ne-am luat mănuși, dar a fost bine și pentru noi și pentru cățel.

Uliul

Seara, cînd încă n-a apus soarele, dar s-a mai lăsat căldura ieşim cu căţeluşa la plimbare.Mai întîlnim alţi căţei, mai povestim cu însoţitorii lor şi încet încet mergem pe la umbră.Incet, căci căţeluşa noastră e bătrînică ( 11 ani) şi nu mai are chef de alergat.Mai merge, mai miroase toate firele de iarbă din zonă, mai stă şi se uită împrejur.Noi nu prea avem răbdare, dar nu ţine cont.Se opreşte şi gata.

Aşa că, nu ajungem departe.Cel mult pînă la capătul străzii unde sînt nişte bănci şi-atunci ne oprim, fumăm şi noi o ţigară, bem cafeaua pe care ne-am pus-o cu noi şi comentăm trecătorii, sau reclamele ori ştirile ori…

Dumunică seara stăteam pe bancă cu căţeluşa alături uitîndu-ne la un stol de vrăbiuţe  şi cîţiva porumbei veniţi să ciugulească nişte grîu pus de cineva pentru ele.

Mai ales vrăbiuţele dădeau spectacol, căci povesteau, se certau, se dăseau în spectacol, iar pui care deja zburau făceau mare scandal să fie hrăniţi, chiar dacă ar fi putut să ciugulească singuri.

Brusc au dispărut toate zburătoarele, mai puţin una, care n-a fost în grup.

Era un frumos uliu gri, iar în gheare avea o vrăbiuţă.

Uliu păsărar.

S-a dus.Mult timp după aceea păsărelele n-au venit să mai ciugulească grîul.

N-am ştiut că este şi uliu urban.

S-a dus soarele, ciorile se întorceau valuri, valuri de la groapa de gunoi a oraşului spre zonele de înnoptare ,prin cimitir sau prin parcul central,cîţiva pescăruşi zburau printre ciori-pentru contrast, probabil-iar noi, cu stomacul în gît ne-am pornit spre casă.

-Hai căţel, hai acasă!

E drept că şi uliul trebuie să-şi hrănească puişorii, dar de ce trebuia să vedem  şi noi…

 

 

Diverse

Toamnă în cartier 2

Nu m-a lăsat să pun toate pozele în același loc.

M-a muşcat.

Ne plimbam, cu soţia şi căţeluşa, pe la 12 noaptea cînd sub o maşină văd un pui de arici.M-am aplecat să-l iau de acolo aşteptîndu-mă să se facă ghem ( nu s-a strîns ghem) şi nemernicul m-a muşcat de deget.

L-am prins de un ţep şi l-am pus pe trotuar după care l-am împins încet să nu-l rănesc, cu piciorul spre zona verde.

Pe căţeluşa noastră n-o interesează nici un fel de alt animal.Doar pe oameni îi iubeşte, deci n-a fost nici o problemă că l-ar speria pe aricel.

Am stat prin preajmă, căci puiuţul voia, din nou, să meargă spre maşină.M-am uitat  împrejur dacă mai este vreun arici, o mamă, un tată, alţi puiuţi, dar nu erau şi nu pricepeam ce căuta sub maşina aia.Noroc că a plecat de acolo,maşina.Dar l-ar fi toroştit ( zdrobit, călcat, aplatizat ) dacă ar mai fi fost acolo.

Văzînd că iar se întoarce în stradă, l-am luat cu mare grijă în palme şi ne-am  dus spre o zonă cu mai multă verdeaţă şi fără maşini.

L-a apucat sughiţatul.Imi mirosea palmele ( au miros de căţel ) şi-şi rotea ochişorii împrejur căutînd, probabil, o cale de scăpare.

L-am pus în iarbă şi ne-am văzut de drum.

(Ne) mișcare