Mirosul

Intotdeauna cînd mergeam cu mașina Cola stătea în brațele Ei.

Sub nici o formă nu voia să stea în spate. Făcea scandal ( lătra), se agita, încerca să vină în față.

Ca să nu fie zgîriată sau cînd Cola era udă, soția își punea în brațe un prosop mare, de baie și pe el stătea cățelușa.

După ce am rămas numai noi doi, aș fi vrut să o duc cu mine pe deal, dar nu stătea în spate, se agita…

Mult timp prosopul a fost în portbagaj, dar nu știu de ce , la un moment dat, l-am pus pe bancheta din spate.

Intr-una din zile am mai încercat o dată, poate reușesc să o duc în Făget, într-un loc unde am fost toți trei de nenumărate ori.

Am pus-o în spate și cînd a găsit prosopul și-a lipit nasul de el și s-a așezat acolo. A stat cuminte. In Făget am coborît, dar… se uita  des în urmă și după cîțiva metri n-a mai vrut să meargă și s-a întors la mașină.

Se uita să vadă de ce nu vine și mirosul cunoscut, mirosul drag, să fim din nou împreună, toți trei.

Ne-am întors.

Acasă a căutat-o în bucătărie, în baie, pe balcon.

Incă o căutăm amîndoi, încă o așteptăm.

https://fosile.wordpress.com/

2 răspunsuri

  1. Câinele este cel mai credincios și devotat prieten al omului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: