O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Mașina anului

https://fosile.wordpress.com/la Festivalul Sarmalelor de la Praid

Exprimare

Cum ştiu să se exprime cei de la Ziua de Cluj:

„O jurnalistă a unui post de televiziune şi cameramanul care o însoţea au fost loviţi de o maşină al cărei şofer a intrat pe trotuar.”

Eu ce să înţeleg, că dacă şoferul a intrat pe trotuar, maşina, de capul ei, i-a lovit pe cei doi?

Turul lacurilor

https://fosile.wordpress.com/Asta-i excursie la munte?

In mașină și pe ploaie?

Am pornit inițial să facem un tur al lacurilor de acumulare, începînd cu cel mai înalt, cel de la Beliș.Noroc că am mers pe la Huedin, unde șoseaua e foarte bună și frumoasă.

https://fosile.wordpress.com/La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar …a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru din cauza vegetației abundente sau trebuie să oprești undeva și să cobori prin pădure..Nu era cazul pe ploaie.

Am pornit spre Tarnița, peste munte.

Drumul de legătură este un dezastru.Dar fiind numai de doi km, pînă la Mărișel, a trecut cumva.

De acolo, pe acoperișul munților, o plăcere, o bucurie.

La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar ...a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru dinhttps://fosile.wordpress.com/42 de km de drum prin pădure, pe munte ar trebui să fie un vis.

Din păcate  este un vis urît, pentru că este rău.Mai ales pentru mașinile mici și usoare, cu roți de 12 sau de 13.Pentru cele mai mari nu pare să fie chiar așa de rău, căci e circulație mare în zonă.Noroc că e doar coborîre și nu-i decît consum de nervi, căci în loc să te bucuri de împrejur, trebuie să fii atent la gropi, la viituri de pe versanți sau la probabilitatea căderii unor copaci pe drum sau peste mașină.

Așa că, ne-am întors veseli acasă, cu gîndul la…

https://fosile.wordpress.com/

Peşti şapte

Mergeam într-o vară cu maşina spre munte şi în parcarea de lîngă lacul de la Vîlcele era o masină de Arad, pe care scria că are peşti.

Eu nu sînt mare mîncător de peşte, dar nevastă-mea ar mai mînca din cînd în cînd , aşa că i-am promis că voi opri şi vom lua unul dacă mai este aici cînd ne întoarcem.

La întoarcere am oprit lîngă maşină şi l-am întrebat pe omul plictisit şi adormit ce fel de peşti sînt ăştia, Peşti şapte?

Omul, luat prin surprindere, a făcut ochii mari a neînţelegere şi-atunci i-am arătat că pe maşină scrie Peşti VII.

Hă, hă, hăăă…, a rîs omul, ce m-ai speriat!

Da, cum de ţi-a venit ideea să vinzi peşte lîngă un lac unde sînt 10 pescari pe mp şi este şi peşte?Sau vrei să-i duci înapoi şi să-i laşi să moară de bătrîneţe?Mergi mai încolo, iar celor care trec pe-aci  li se face poftă şi cînd dau cu ochii de tine opresc şi iau  şi ei.

De crescătorie? întreb.

De crescătorie, zice.

Graşi?

Da.

Da, unul mai perit, aşa , cam ca mine, n-ai?

Perit- slab, amărît, pierit

A căutat şi a găsit unul cam de un kil jumate, mi l-a pus într-o pungă, după care s-a pregătit să plece de-acolo.

Ajunşi acasă i-am zis soţiei să-l facă cum vrea şi dacă mai rămîne o bucăţică fără piele, fără oase, şi fără grăsime să mi-o lase mie.

Păi e viu!

Da, aşa scria şi pe maşină.

Da, cum să-l omor?

Iei cuţitul în mînă şi îi tai capul.

Nu eşti sănătos? Nu vezi că se mişcă şi deschide gura? Taie-l tu!

Eu? Din partea mea poate să stea cu noi cît vrea.Întîi îl punem în vană şi după ce cumpărăm un acvariu o să mai avem un animal de companie pe lîngă cătel.

A doua zi l-am dus la mama care l-a rezolvat, prăjit în tot felul de chestii , aşa că, a mea s-a lins pe degete după ce a terminat.

De atunci n-am mai cumpărat peşti şapte ( VII).

De pe la noi

https://fosile.wordpress.com/

Buces-Vulcan.

Din masina, la apus, in mers.

Poza 167

https://fosile.wordpress.com/