Fără alte cuvinte

The days are passing slowly, since you’ve gone
Your memories are all I have, yes, I have
I sit here waiting but you’ll never show
Without you I can’t carry on, ooh my baby

 

The endless hours of heartache, waiting for you
My summer love has turned to rain, all the pain
The silent emptiness of one-sided love
My life means nothing now you’ve gone, ooh my baby

Black Sabbath She s gone

Noapte bună!

Ingrijiri paliative

Mi-au lăsat-o acasă.

Din cinci zile, două au fost de fericire și-apoi o criză cu dureri cumplite și…

Am internat-o din nou.

Zice că e un centru de ingrijire. Da, dar se ocupă numai de partea fizică.Restul ar putea fi pentru aparținători dacă n-ar fi permisă vizita numai pentru un sfert de oră.

După iarna imposibilă am așteptat primăvara.Cu primii înfloriți, corcodușii și-apoi ci fiecare, pe rînd.N-a mai fost pentru noi și nici n-am mai făcut fotografii.

Pentru ce, dacă nu ne putem bucura împreună.Să vadă ce…nu mai vede și…

N-am mai fotografiat nici apusuri.

Vineri a murit colega de salon. De atunci e singură, iar sîmbătă și duminică nu sînt permise vizite.

Singură, cei care lucrează acolo nu stau în povești, n-au o vorbă, nu întreabă dacă ai nevoie de ceva.

Ar ieși pe terasă sau în curte sub un foișor, dar asta înseamnă să o pună cineva într-un cărucior și să o ducă.

Are nevoie de puțin pentru o clipă de fericire.Să poată fuma  una sau două țigări.Să ne mai vedem, să o mai mîngîi.

Mai ies doar cu cățelușa și în rest stau în casă și mă gîndesc la ea, la noi și plîng.

Chiar și acum are grijă de mine. Să las o cheie la cineva care să vină din cînd în cînd să vadă ce fac.Să nu plîng prea mult să nu-mi facă rău.Să am grijă de Cola, cățelușa noastră.

M-am apucat să fac poze de prin casă și i le trimit, să le mai vadă, să ne mai vadă.

Am hrănit cățelușa, dar mie mi-a trecut.

Doar stau și plîng, căci nu pot să fac nimic.

Soarele meu apune încet.

Apus

Apus la Cluj

Apusul de azi

Apus la munte

Am plecat tîrziu din Cluj.

In Turda, din cauza podului  în reparație de peste Arieș, de 6 ani și care tot nu e gata, se înaintează centimetru cu centimetru cale de trei km.Odată scăpați se merge comod.

Am ajuns pe înserat la munte și ne-am bucurat, din nou, de spectacolul apusului.

Imbătați de frumusețe ne-am continuat drumul prin noaptea pădurii muntelui.Cu mare grijă căci la atîtea serpentine nu mai știi dacă vii sau mergi.

De fapt nici nu are importanță.Doar să ții direcția, să ai grijă de eventualele animăluțe care-și au drum pe acolo și cu ochii în patru- la șosea și la stelele care se ițesc din cînd în cînd printre coroanele copacilor-să asculți liniștea, să simți răcoarea, să inspiri aerul curat cu gust de miere, de iarbă, de pămînt, de frunze și de micile pîrîiașe care mai curg cînd și cînd alături de șosea.

Apusul de azi

Apusul de azi