Începe

Dealuri

Cluj. dimineața.

Prin Trascău

Piatra Secuiului

Spre Cheile Vălișoarei

Ultima cascadă din Cheile Borzești

Drum de dat cu mașina

M-au înțărcat.

Nu mi-e ușor.

Nu pentru că aș fi singur, ci pentru că nu e Ea.

Incercam să mă îmbărbătez cu ideea că îmi sînt prietenii aproape.

M-au înțărcat.

M-au înțărcat cei cu care am fost împreună la bune și la rele de 56 de ani.

Mi-au rămas dealurile.

Un pic afară

Ne-am programat pentru astăzi să ieșim un pic, că nu se știe cînd vom mai putea.

N-am plecat chiar de dimineață, că erau 3 grade, dar pe la 9 ne-am pornit pregătiți pentru…nu tocmai cald.

Stim un loc pe la 25 km de Cluj de unde am cules și în alți ani măceșe.

Culmea, afară a fost mai cald decît în Cluj.

Ne-am plimbat, am cules măceșe să avem toată iarna pentru ceai și ne-am bucurat de împrejur.

Un pic la umbră

Un pic de apă nu strică.

Ne-am cam înțepat și zgîriat, că nu ne-am luat mănuși, dar a fost bine și pentru noi și pentru cățel.

Rîpa

După ce porneşti la drum, durează destul de mult pînă ieşi din gîndurile obişnuite, din amintirile proaspete, din imaginile şi sunetele cotidiene.

Mi s-a năzărit pe vremea aceea să studiez plantele si am considerat ca cea mai buna zonă de studiu ar fi malul drept al Someşului de la Cluj pină la Dej.Nu mai ştiu ce anume m-a făcut sa aleg acest traseu, dar m-am pornit intr-o vara la drum.

Mergeam.

Dealurile de pe lînga malul Someşului sint destul de puţin inalte, au păduri si păşuni, deci verdeaţă cîtă vrei, dar eu mergeam de parcă aş fi fost in deşert.Mergeam pur şi simplu, fără gînduri, fără idei. Fara macar intenţia de a colecta o plantă, de a studia cu ajutorul lupei proaspăt cumparata vreo frunză sau un fir de iarba.

Mai treceam prin cite un sat , parcă, pustiit de oameni.Nimic nu mişca in arsita verii.Doar cîte o găină se lăuda că a făcut un ou sau cite un cîîine leşinat de cald şi de lene mai scotea cîte un hămăit la trecerea mea.Oamenii se odihneau, retraşi la umbra, pe cîmp, la locul de muncă.

Pe cite un drum era atita praf, că se afunda piciorul pînă la glezna şi mă gîndeam cît amar de noroi se adună acolo cînd plouă.

Si ca un răspuns la gîndurile mele s-a acoperit cerul de nori şi a inceput ploaia.

Nu se intrevedea nici un sat în apropiere, iar la distanţă destul de mare se vedea o pădure, deci n-aveam decît să merg prin ploaie ,prin noroiul de pe drum sau pe iarba alunecoasa de pe linga drum.

Ploua de parca s-a rupt cerul, cu picuri mari şi grei.Noroc ca nu sufla vintul, dar eram deja ud pînă la suflet.E drept, era nevoie de ploaia asta pentru pămînt, pentru plante, dar nu-mi era nicicum mie, care nu eram pregătit pentru aşa ceva.

Curgea fără intrerupere şi nu-mi mai auzeam nici gîndurile din cauza zgomotului permanent şi monoton.Părul imi era lipit de cap şi de faţă sub formă de laţe, ţigarile imi erau ude în pachet,simţeam cum îmi intră pe după guler, curge pe tot corpul şi se revarsă din pantofii in care picioarele îmi pleoscăiau.

Priveam doar in jos, că nu vedeam mai nimic din cauza apei care îmi intra in ochi.

La un moment dat mi-am ridicat privirea şi am văzut in faţa un obstacol.Era o rîpa destul de înaltă fără vegetaţie pe ea , greu de escaladat in condiţii de ploaie şi destul de lata- imi acoperea orizontul- pentru a merita să încerc s-o ocolesc.Părea ca dealul s-a rupt in două şi jumătate s-a scufundat.

Partea rămasă in picioare avea pădure, iar partea scufundată era acoperită cu o iarbă atit de frumoasă că mă şi miram că n-am vazut animale la păscut.

M-am dus pînă la baza rîpei în ideea ca pot să sap un adăpost cît de cît şi după ce se opreşte ploaia să fac foc şi să-mi usc hainele, dar am rămas uluit să constat ca rîpa in sine şi cam un metru in apropierea bazei era uscat.Parcă ploaia ocolea zona.M-am aşezat, din citeva uscături de măceş am făcut foc si mi-am instalat hainele la uscat şi normal, m-am apucat să cercetez locul.

Greu de priceput care-i treaba, dar cum se insera m-am pregatit de culcare şi urma să mai studiez eu dimineaţă.

S-a oprit ploaia, soarele apunea trimiţîndu-mi raze   frumos colorate cînd a apărut un bade.

Bună seara! I-am zis.

Sara bună! Mi-a răspuns.

Da de ce stai aici sub Rîpa necuratului, m-a intrebat omul.Nu vezi că aici nici nu ploua, nici nu-i ud după atîta amar de ploaie?

Da de ce crezi dumneata ca necuratul ar vrea să-mi fie mie bine pe vreme de ploaie? Nu mai bine e loc binecuvîntat? Să poţi sta pe vreme grea, să-ţi uşti hainele, să te odihneşti?

Zîci tu ceva, măi copile, că niciodată nu s-o petrecut nimic rău in locu ăsta.Da aşe zîc oamenii, că-i Rîpa necuratului şi tătă lumea să fereşte să treacă p-aici.Nici cu animalele nu vin şi uite ce iarbă faină îi.

Am dormit fără nici o problemă si dimineată am pornit spre Cluj în ideea că poate aflu despre ce e vorba şi mă întorc cu ajutoare pentru a cerceta în teren.

Locul este între Iclozel şi Silivaş.

Luat cu alte treburi n-am mai cercetat- de altfel nici nu ştiam de unde să o apuc, pe cine să întreb- şi nici n-am mai ajuns în zona.

Acum ploua mărunt la Cluj şi plouă şi la mine in suflet.

Militieni

Un militian.

Eram in Apuseni la o stina, la popasul de noapte, cind sotiei unui cioban i-a venit vremea sa nasca.

Am tras o alergare de citiva kilometri, apoi cu o bicicleta de la o casa am pedalat pina in comuna sa anunt postasul sa mearga cu brisca (trasura pe doua roti) la stina dupa gravida si la primarie, unde era singurul telefon din zona sa anuntam salvarea.

Dupa ce am terminat am iesit in drum sa ma plimb, sa respir, sa fumez o tigara, cind de la postul de militie a iesit un tinar „plotoner” care, vazind bicicleta m-a intrebat: de ce-ai furat bicicleta, ma pletosule? si mi-a dat un baston peste spate de mi s-au inmuiat picioarele.

Degeaba i-am spus ca n-am furat-o si am incercat sa-i spun ce se intimpla, ca mi-a mai dat un baston peste spate si m-a bagat in arestul militiei.

Dupa ce au ajuns ciobanul si gravida lui si salvarea care i-a preluat, m-a eliberat comentind ca oricum sint un „bandit” daca am parul mare.

L-au batut rau ciobanii si si-a cerut transferul, iar un copil ( nu al meu) imi poarta numele.

Alt militian.

Eram cu Feri soferul intr-o delegatie de aprovizionare, la Tg.Mures.

Am incarcat atit de tare dubita, ca la balansuri se ridica de fata si nu aveam directie.Si a hotarit Feri sa mergem pe cai ocolite spre Cluj, ca daca ne opreste militia il amendeaza si-i ia carnetul.Asa ca am luat-o spre Reghin si de acolo spre Cluj.Era asa o ceata ca de citeva ori am mers pe jos in fata masinii ca sa vedem drumul.

La un moment dat in loc s-o luam la stinga, am mers drept inainte.Adica un  drum care ocoleste pe la Gherla.In zona este un lant de lacuri, crescatorii de pesti si era si mai deasa ceata.Nu-i nici un bai, mergem mai departe.

Feri a adormit la volan si masina luind viteza pe deal in jos a intrat intr-un copac, care s-a rasturnat peste noi.

Am reusit sa ies cu greu dintre crengi si tablarie, dar Feri a ramas incarcerat.Si-atunci, in loc sa stam pina trece cineva pe-acolo sau pina se face dimineata, ne-am hotarit sa merg eu sa caut ajutoare.

Si am mers toata noaptea, pe dealuri, fara sa vad unde merg sau unde sint.Ma durea tot corpul, eram rupt de oboseala, mort de foame.

M-a gasit dimineata un taran haladuind brambura pe dealuri si culegind boabe de porumb din aratura, pe care le mincam cu pofta.

M-a dus cu caruta pina in comuna, la postul de militie.

Eram in comuna Unguras, la aproximativ 20 de km de locul accidentului.

Militianul , un zdrahon mustacios m-a ascultat, mi-a verificat actele si delegatia, apoi mi-a pus apa la incalzit sa ma spal, m-a asezat la masa sa maninc si mi-a asternut patul sa dorm, dupa care a sunat  la militie la Cluj, la mine la intreprindere si cind au venit dupa mine, m-a insotit impreuna cu sotia lui pina la Cluj la spital.

Doctorii au spus ca am umblat asa, brambura pe dealuri, noaptea si pe ceata in urma unui soc posttraumatic.

Cu prima ocazie, impreuna cu Feri , am mers la Unguras sa-l vedem, sa-i multumesc inca o data.