Constatări

De vreo lună, dacă nu și mai mult n-am mai văzut prin cartier vrăbiuțe,pițigoi sau mierle.Era plin de ele și-acum nu mai vin cînd împrăștii pe jos cu arpacaș.Doar porumbeii, corbii și ciorile.

Imi lipsește vînzoleala  vrăbiuțelor de prin tufe și certurile lor pe cîte un bob de arpacaș.

Or fi dat ăștia cu ceva pentru goange și au îndepărtat micile zburătoare? Căci în cealaltă parte a orașului am văzut cîteva.

De cîțiva ani avem veverițe prin cartier și prin parcul cartierului.

Au fost două, dar se înmulțesc, iar oamenii au grijă să nu le lipsească hrana.

Odată cu toamna a revenit ceața la Cluj și odată cu frigul, a revenit și chiciura.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Un motan și-o cățelusă

Eram în vizită la niște prieteni, la țară și-i ajutam la strîns frunzele.Cățelușa noastră a alergat, a mirosit s-a distrat cît a vrut și se odihnea uitîndu-se la noi cînd din vecini a apărut un motănel. Era tare mirat și se apropia, pas cu pas, doar cu coada înfoiată, să vadă ce-i asta,el obișnuit cu cîini mari, lupi, ciobănești, dogi.

Cățelușa noastră obișnuită cu pisicile de la blocuri cu care se ignoră reciproc, l-a ignorat și pe dînsul.

Ei, asta a fost bai mare.După ce s-a tăvălit un pic la soare, a început să-i dea tîrcoale și-apoi s-o provoace, să o atace.

Cățelușa s-a retras, interval de timp în care el s-a cățărat prin pomii din preajmă.

După ce am mers în casă, motănelul i-a dat o lăbuță peste bot apoi  a muscat-o de coadă, gelos probabil că stă în brațe.

Așa că, l-am poftit afară.Se va reîntoarce după ce plecăm noi.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Dă-mi mie telefonul.

Toamnă

https://fosile.wordpress.com/

Să nu ziceți că nu-mi spun și eu părerea.

Ion Rațiu a murit de mult.

In altcineva n-am încredere.

E toamnă.

Inceputul frumos colorat al sfîrsitului.

Lacrimi

Picuri

O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Poza 219

Dupăamiază de vară

Dupăamiază de vară

Frig- gard viu?

https://fosile.wordpress.com/

Frig

https://fosile.wordpress.com

Luptă

https://fosile.wordpress.com/