Fără alte cuvinte

The days are passing slowly, since you’ve gone
Your memories are all I have, yes, I have
I sit here waiting but you’ll never show
Without you I can’t carry on, ooh my baby

 

The endless hours of heartache, waiting for you
My summer love has turned to rain, all the pain
The silent emptiness of one-sided love
My life means nothing now you’ve gone, ooh my baby

Black Sabbath She s gone

Pe deal și prin pădure

Cețurile specifice zonei noastre

Cineva te vede

Tocmai m-am așezat și eu, ca omul, să fumez o țigară, cînd l-am văzut pe ăsta

Să nu mă simt singur

Copacul veveriței

Ultima încercare

Am micșorat pozele cît se poate, am șters poze din biblioteca media.

Eram pe deal și prin pădure cu gîndul că, poate vedem amîndoi frumusețea din jur.

Pe un copac mi-a apărut imaginea asta.

Păduri

In afară de cea de la Baciu, mai sînt și alte păduri împrejurul Clujului în care ne te prea simți în apele tale, nu prea zboară păsări pe acolo, nici goange  sau furnici nu prea sînt și unde nici pozele nu ies ca lumea.

Copac spectru. In suferință.

O zi mohorîtă de toamnă

Ajuns în micul parc de la lac, după ce îți iei o cafea, te așezi pe un capăt de bancă udă și la o țigară doar stai.

Puțini plimbăreți, puțini copii, doar o rață și un pescăruș.

Asculți muzica de relaxare pe fondul zgomotelor aspiratoarelor și suflătoarelor de frunze.

Apoi te îndrepți prin cartierul, parcă, pustiu spre casă.

O zi mohorîtă de toamnă.

Pe deal

Împreună cu un prieten ne-am luat picioarele la spinare și… cu autobizul pînă în Feleac și de acolo pe jos spre Observatorul astronomic și mai vedem noi.

Normal, ne-am dus să facem poze și cum era foarte frig dimineața ne-am îmbrăcat gros. După ce am circulat, am urcat și coborît și s-a și încălzit afară aveam prea multe pe noi.

Oricum, ne-am plimbat prin pădure, am făcut poze și ne-am întors pe jos acasă.

Chiar mi-a zis prietenul că n-ar fi rău să mai vină cu mine, că i-a zis doctorul că ar trebui să mai slăbească și și-a luat ceas pentru numărat pașii, că trebuie să facă 5000 de pași pe zi.

A doua zi l-am chemat din nou la o mică ieșire, dar a spus că-i gata .Poate săptămîna viitoare…

Clujul văzut de pe Feleac

Observatorul

Buhă?

De azi

Tot primăvară.

De pe la blocuri

Era pe la începutul anilor 70.Stăteam pe balcon și mă uitam la un vecin, în parcare, care se învîrtea în jurul Skodiței lui.Mașină nouă, încă avea nailon pe scaune.

Inainte a avut un Fiat 600.Nu se putea compara, doi cilindri cu patru, două uși cu patru și o bibilea, se familiariza cu comenzile, se bucura ca un copil și merita să vezi asta.

După ce și tata și-a luat mașină și erau deja 7 mașini pe Băița 7, s-au hotărît să-și facă parcare.Așa că, au venit de la APS să mute poimșorii plantați de mine și am muncit ca negri pe plantație să decopertez iarba, să bătătoresc- nu numai eu ci și pentru celelalte parcări alți copii-după care au venit de la APS au pus borduri și au turnat beton.

Ziceam de pomișori.A fost o idee de la scoala Gen.1, insuflată la toate clasele, să aducem de pe unde ne poartă pașii, bicicletele, excursiile cu familia sau trenurile cu copii pentru taberele la munte sau la mare,să aducem puiet, copaci sau arbuști sau flori și să le plantăm prin cartier, fără restricție de loc, pe lîngă cei plantați în fiecare an de APS.Aduceau copiii plante de peste tot și împreună cu părinții sau vecinii le plantau în jurul blocurilor sau în actualul parc. Am adus și eu brazi de pe Vlădeasa, pini de prin Codru Moma, zade din Bucegi.

Inclusiv Ginkgo biloba am văzut, aduși probabil de la Grădina Botanică.

De aceea este atît de plin cartierul Gheorgheni de toate soiurile de copaci, arbuști și trandafiri.

Da ziceam de parcare.

Iși bibilea omul Skodița cînd apare un alt vecin și-i zice- Nu fugi cu mine pînă la Complexul Vechi să-mi iau…

Omul își închide mașina și luînd-o la fugă zice- Na, hai!

Reflexii