M-au întrebat ce-i țara
de Mihaela Moisescu
M-au întrebat ce-i țara și ce mă ține-acasă
„De ce înduri o viață așa de dureroasă?”
Și m-am uitat în stânga și m-am uitat în dreapta
Și am știut că țara-i atunci când pâinea-i gata!
Atunci când stau în poartă și-mi văd vecinul bine,
Atunci când cântă cucul în stejărel, la mine!
Atunci când mulg căprița și când îmi râde zarea,
Atunci când stau pe prispă și-ascult privighetoarea!
E locul unde doarme mămica mea frumoasă,
E miriștea săpată și este a mea casă,
E doina ce m-alină în zi de sărbătoare,
E rugăciunea spusă în strană când mă doare!
Chiar eu sunt țara mea, eu și cu al meu renume
Nu știu cum aș putea să fiu pribeag prin lume!
Și chiar de aș pleca…mereu eu m-aș întoarce
Acolo unde stă pisica mea și toarce!
M-au întrebat ce-i țara și le-am răspuns așa
Că țara mea e limba, și e tradiția,
Istoria și portul, și oamenii mei, frate!
E pâinea coaptă-n vatră, gradina cu de toate!
Filed under: Despre cuvinte | Tagged: Blogil lui Fosile, poezie, tara | 2 Comments »
