Legături

Aveam un prieten în tinerețe, Nonu, care pentru a face cuceriri venea cu fetele la mine să ascultăm muzică. Chiar i-am spus la un moment dat că-i bun de plată, la cît îi stau la dispoziție, că le cam schimba. A fost de acord și de fiecare dată venea cu cafea, ceva de băut…

La un moment dat a venit cu două fete, colege de facultate cu el. Cu una,P , era el, iar pe cealaltă, C, mi-a dat-o în grijă căci habar n-avea de muzică. A fost educată foarte strict, tatăl ei era dirijor și știa doar de muzica simfonică.

Am început cu rock and roll-ul american al anilor 50, apoi am trecut la anii 64,65- The Kinks, Bee Gees, Beach Boys, Beatles, Rolling Stones și mai departe. Ii mai puneam și simfonice după care reinterpretarea modernă. Era încîntată și ne-am apropiat, că na, eram și eu mai frumos pe vremea aia, aveam plete pînă pe spate, cioc mustață, eram independent, plus muzica de toate genurile subiect comun, muntele.

Mai mergeam toți patru în excursii pe munte. A fost frumos. Cînd a venit vremea s-au dus toți la repartiții,Nonu undeva în sud și s-a stabilit la Tg. Jiu, C, undeva în banat iar P, în Valea Jiului. dar am păstrat legătura.

Primul s-a căsătorit Nonu, apoi eu, apoi  C și ultima P, dar am păstrat legătura cu toții, pînă au apărut primii copii.

Normal că avînd alte priorități s-au mai răcit vizitele, excursiile împreună. Doar cu P și soțul ei ne-am întîlnit mai des soția mea fiind de la Lupeni și cînd mergeam acolo la părinții ei normal că eram mai tot timpul împreună.

In ultimii , cam, 15 ani s-a cam rărit legătura cu toți, dar ne știam că sîntem.

Săptămîna trecută m-am gîndit că o fi și Nonu pensionar și n-ar fi rău să ne întîlnim, să ascultăm muzică- slow blues-, că se potrivește mai bine cu junghiurile noastre și se poate povesti fără grijă.Doar au trecut atîția ani.

Am sunat la telefon, n-a răspuns. Am căutat pe internet și am găsit titlul unui articol despre el. Am luat legătura cu autorul articolului și mi-a spus că Nonu… s-a dus. El care era permanent înconjurat de nenumărați, s-a stins singur pe un pat de spitat din Tg. Jiu.

Mi-am asumat să-i anunț pe toți ceilalți care îl cunoșteau și l-au prețuit.

Pe cei patru din liceu ( atîți am mai rămas) i-am anunțat, iar pe cei din facultate i-am luat pe rînd.

La sfîrșit am anunțat-o pe P , iar la telefonul lui C a răspuns soțul ei care mi-a spus că a murit în Retezat.

E cumplit.

Ne împuținăm și se rup pînă și legăturile cu tinerețe noastră.

Răcituri

Răcituri sau aituri, cum se mai zice pe aici ( de la ai-usturoi).

Tot atunci, la începutul căsniciei drăguței mele soții i-a venit ideea de a face răcituri.

Ea mergea la muncă după masă, iar eu dimineața.

A pregătit totul într-o oală pe care a lăsat-o pe aragaz și mi-a lăsat un bilet  sa las să fiarbă la foc foarte mic.

Ajuns acasă am aprins focul și m-am apucat de înregistrări.

După cîteva ore mi-am amintit de oala de pe aragaz.Am fugit acolo și am constatat că a scăzut pînă aproape la jumătate.

Au!

Nu erau atunci, prin 84, telefoane să ne sunăm din cinci în cinci minute, să ne amintim cît ne iubim și cît ne lipsim și să primesc indicii cu privire la oala de pe aragaz.

Așa că, să n-am povești că n-am fost atent, am umplut oala cu apă și am lăsat-o să fiarbă liniștit.

Cînd a venit acasă și a văzut rezultatul am rîs amîndoi, am aruncat lichidul, iar ingredientele le-am dat cățeilor de pe-afară.

Data viitoare.

De pe la noi, din Cluj

Găşti

Citindu-l pe Dada mi-am amintit şi eu de vremurile tinereţii.

Normal că şi în Cluj erau tot felul de găşti.De familie,de stradă, de cartier, de şcoală, de intreprindere şi tot normal că destul de des ieşeau scîntei din diferite motive.

Nu pot spune că am aparţinut vreunei găşti din cauză că n-aveam dotările specifice, necesare. Muşchi.

Degeaba m-am înscris la judo la Casa de Cultură a Studenţilor Gheorghe Gheorghiu Dej ( că aşa se numea pe atunci) căci după 6 luni de făcut şcoala căderii m-am săturat să tot dea toţi cu mine de pămînt şi m-am lăsat.Am fost înscris şi la culturism, dar după trei luni alţii aveau, deja ,spate trapez, în timp ce eu parcă m-am mai ascuţit.

E drept că pentru a fi prieten cu toţi trebuia să fac o grămadă de treburi, dar îmi plăcea.Trebuia să scriu scrisori de dragoste pentru iubite, să fac teme şi lucrări  şi mai ales să cînt.Tineam la serenade, că trebuiau să se programeze băieţiii, să pot ţine pasul.Chiar m-a întrebat o dată o fată pe cine reprezint.Si cînd i-am spus că pe mine, m-a chemat în parc să cînt numai pentru ea, nu pentru tot blocul.

Mă întorceam într-o noapte de la un chef, cu chitara în spate, cînd pe strada Pietroasă, sub un bec chior vreo 8 inşi se băteau într-o veselie ocupînd toată strada.Ajuns lîngă ei am început să salut şi  să dau mîna în stînga şi dreapta.Toţi mă cunoşteau şi eram prieten cu toţi.

Pe vremea aia nu prea se puneau afişe.Iar publicitatea se făcea din gură în gură, aşa că i-am invitat pe toţi la un pseudo-concert pe care urma să-l ţinem în parcul ( adică la iarbă verde, fără instrumente electronice) din Gheorgheni în prima sîmbătă din luna următoare.

Au fost de acord, s-au împăcat ( adică nu s-au mai bătut), iar eu am avut primii 8 spectatori asiguraţi.

Ceilalţi din trupă au adus de prin tot oraşul  , că aşa eram de răspîndiţi, iar ce am crezut noi că n-o să fie nimic, a ajuns un adevărat recital de muzică şi poezie, la care au participat toţi cei prezenţi.

Audiție plăcută!

SB

Audiție plăcută!

Slow blues

Daniel Castro

Audiție plăcută!

De-ale mele

La lucru merge, printre alte nenumărate zgomote, rock fm.

Aştia nu-s normali! De trei săptămîni dau pe post aceiaşi muzică.E drept, e faină, dar te mai şi saturi.Ce naiba, la cît de bogată este paleta rock, ei au ales cîteva formaţii şi cîteva din piesele lor şi le repetă zi de zi?

Buun!

Avînd în vedere experienţa din anul ăsta cu Cargus ( curier rapid), pentru a expedia un colet am ales alt curier.Bag samă că l-am ales pe cel mai rău ,Fan courier, căci mi-au preluat coletul în data de 11.12 şi nici pînă azi n-a ajuns  la destinaţie.

Degeaba am sunat la numelele de telefon afişate, căci nu răspunde nimeni sau la unele răspunde o roboată care zice cum să apeşi pe diferite taste, după care se întrerupe legătura.Am scris mailuri la toate adresele afişate şi în afară de unul de la Bucureşti care îmi răspunde, de fiecare dată, la fel- în cel mai scurt timp veţi primi lămuriri de la dispeceratul local.Nu mi-a dat nimeni nici o lămurire.Si dacă ar fi mers pe jos, ar fi ajuns la destinaţie cu coletul în opt zile.

Inainte am pus gînd rău poştei  apoi Urgenţilor şi acum Fan-ului.Soluţia, cred eu că în această ţară sugrumată de infracţionalitate, este să le  faci pagube tuturor celor care te fură, care îţi consumă timpul şi nervii, care îşi bat joc.Numai aşa vor putea înţelege.

Tony Joe White

Chitarist american de blues.

A scos primul album în 1969- Black and White

și ultimul în 2016-Rain Crow

Audiție plăcută!

Vă amintiți?

Despre ELP am scris aici https://fosile.wordpress.com/2011/04/16/nice/