De-ale gurii

La o mănăstire din Ardeal.
Lui Todor i s-o părut că cel mai bun lucru îi să să călugărească. La cea mai apropiată mănăstire era în vigoare jurămîntul tăcerii. Cînd o ajuns Todor, starețul i-o spus:
– Poți rămîne cît vrei aici la mănăstire, cu o condiție: nu vorbești nimic, decât dacă te întreb eu.
Trece un an și starețul îi zice lui Todor:
– Acum, poți să spui două cuvinte.
– Patu’ tare, zice Todor.
– A, bine, voi pune să ți-l schimbe.
După încă un an:
– Acum, poți să mai zici două cuvinte.
– Mîncare rece, zice Todor disperat.
– A, bine, o să se rezolve.
Mai trece un an:
– Ai din nou dreptul la două cuvinte.
– Mărg acasă.
– Ăsta-i cel mai bun lucru. De tri ani de cînd ești aici, n-ai făcut altceva decît să te tăt plînji…

3 răspunsuri

  1. 😂😂😂

  2. Haios! 🙂

  3. Bună treabă! Todor venise la mănăstire să se plângă, nu să se roage. A primit ce-a meritat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: