De-ale gurii

La o mănăstire din Ardeal.

Lui Todor i s-o părut că cel mai bun lucru îi să să călugărească. La cea mai apropiată mănăstire era în vigoare jurămîntul tăcerii. Cînd o ajuns Todor, starețul i-o spus:

– Poți rămîne cît vrei aici la mănăstire, cu o condiție: nu vorbești nimic, decât dacă te întreb eu.

Trece un an și starețul îi zice lui Todor:

– Acum, poți să spui două cuvinte.

– Patu’ tare, zice Todor.

– A, bine, voi pune să ți-l schimbe.

După încă un an:

– Acum, poți să mai zici două cuvinte.

– Mîncare rece, zice Todor disperat.

– A, bine, o să se rezolve.

Mai trece un an:

– Ai din nou dreptul la două cuvinte.

– Mărg acasă.

– Ăsta-i cel mai bun lucru. De tri ani de cînd ești aici, n-ai făcut altceva decît să te tăt plînji…