De-ale gurii

Era să fac infarct

Ca în fiecare seară iau testul covid din frigider ( Ardeal 54 de grade) și mă testez cu un țoi.

Hopa! Nu tu gust, nu tu miros, nu tu tărie…

Gata, mă și gîndeam cui las sculele de pescuit.

Noroc cu nevasta.

– Vezi că ți-am pus pălinca pe balcon că nu mai aveam loc în frigider pentru apa plată!

Test de supravietuire in oras

In cei 50 si ceva de ani, de cind haladuiesc pe picioarele mele prin Cluj, am fost la toate muzeele si expozitiile de multe, multe ori.Numai la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, sectia in aer liber de la Hoia, n-am fost niciodata.

Si m-am hotarit eu, asa ca omul care are o simbata libera, sa merg acolo,

Normal, ca pe jos, in plimbare, ca nu-s mai mult de 8 km.Asa ca, pe la 11, cind erau deja 30 de grade pe-afara, m-am pornit in excursia urbana.

Ar fi o paranteza de facut.De cite ori vad babaciuni prin oras de pe la orele amiezii incolo, ma intreb ce naiba cauta afara, la peste 35 de grade, cind ei abia se misca, au probleme cu tensiunea, cu insolatia, cu…

Asa si eu, m-am pornit la plimbare…, ca azi-miine ma incadrez si eu in rindul babaciunilor.

Baiu e, ca a trebuit sa lungesc traseul pentru a merge numai pe strazile unde mai este umbra.

Str.General Mosoiu a fost usoara, cu multa umbra si abia iesit afara.Apoi prin Piata Cipariu, cu semafoare si multe masini, la soare.Am reusit sa ajung fara stricaciuni pina pe fosta 23 August, str.I C.Bratianu, unde desi s-au terminat reparatiile, inca n-au terminat trotuarele si am alternat umbra cu soarele.

Cind am ajuns la Matei Corvin, eram deja tentat sa ma intorc, dar am intrat pe str.I.Bob unde-i si bicericuta Bob pe la care au trecut si Eminescu cu Veronica lui si unde o pereche de miri  se pregateau sa zica „DA” si in fata  altarului.

Eu nu sint transpiricios, dar deja eram ud pe fata.

Am mai prins o straduta si un semafor la soare, dupa care, pe str. Sindicatelor am luat-o spre parc.

Oooo, alta viata.Sa tot stai, desi la cum au chelit copacii in urma cu doi ani, nu mai este umbra care era inainte.Aleile nu mai sint tuneluri de umbra.Dar tot e mai bine decit pe strazile care te incalzesc de sus, de la soare, din lateral de la cladiri si geamuri si vitrine si de jos de la asfaltul atit de fierbinte incit daca stai un pic pe loc iti ramin urmele acolo sau te lipesti cu riscul sa-ti ramina incaltamintea pe loc.

Trecerea peste Somes, la Napoca si-apoi str.I.Grigorescu de-a lungul.

Etapa asta a fost mai grea, fiind la soare.

M-am tirit din umbra in umbra ici-colo si de doua ori am stat rezemat de cite un gard unde era umbra si adia un pic de vint la intersectie de strazi.

Intre timp am mai povestit cu nevasta-mea la telefon , ca era la munca.Imi tot zicea sa iau un taxi si la intoarcere sa merg pina in piata sa iau niste rosii.

La baza Taieturii Turcului am luat un sprite mic si  sa pornesc urcarea.E asa de inclinata strada ca si masinile urca greu.

Eu, incetuc, la soare, cu greu am ajuns sus, am intrat la muzeu si m-am trintit pe treptele unei case taranesti de prin jud.Hunedoara, sa-mi trag sufletul.Curgea apa pe mine de parca am stat sub o cascada.

Am facut o ora jumate pina aici.

Buun,

Si am pornit in plimbare pe aleile muzeului.Placere care mi-a fost spulberata de claxonatul strident al unui SUV-oc care venea din spate.

L-am intrebat, printre alte cuvinte neauzite, daca n-are loc si ce cauta cu masinocul aici.

Avem botez, mi-a raspuns si a continuat sa claxoneze, sa atentioneze pe cineva aflat la una din bisericile vechi si traditionale aflate in muzeu.

Ca da, la citi preoti ies, pe banda rulanta, de la facultatile din tara, trebuie sa le gaseasca la toti locuri de munca, ca sint platiti de la buget si mai incap.Si uite asa, s-au construit o mare gramada de biserici, alte parohii sint prin spitale, unitati militare, aziluri si case de copii, de ce sa nu fie un preot si la Muzeul Etnografic, nu? Si care sa oficieze botezuri si casatorii.Brrr!

Da ziceam ca ma relaxez.Am vizitat, am povestit cu reprezentantii muzeului, m-am bucurat de fructele luate cu mina direct din pom.Niste prunoace mari, ca am crezut ca sint mere.Niste pere rosii, cum nu am mai mincat de tare mult timp, ceva mere de vara, dulci.

Sint frumoase toate aceste case, gospodarii, ateliere, dar am senzatia ca nu le aieriseste nimeni si nici nu pun pe cite o perna niste busuioc, sa mai improspateze aerul.Ca miroase a praf de cari si a mucegai peste tot.

Dupa ce am mai stat tolanit pe iarba, la umbra un pic si vazind ca e degeaba ca transpir in continuare si nici o boare de vint nu tulbura aerul desi dincolo de gardul muzeului este padurea Hoia, dupa ce  am mai vazut doua serii de miri si mirese care au venit sa-si faca poze artistice cu casele vechi – chiar ma gindeam sa le sugerez sa-si faca poze in caruta si-apoi in SUV-,am pornit spre casa.

Ideea era sa trec prin parc unde sa-mi mai trag sufletul, sa trec prin piata Mihai Viteazul  sa caut rosii si-apoi sa iau un taxi sa merg acasa.

Greut, dar am ajuns in parc, apoi pe str Baritiu care este in lucru- ca asta face Boc-ul primar,asteapta sa nu mai fie studenti si elevi care sufoca traficul in oras, si cind speram ca va fi mai usor, se apuca sa strice sapte opt strazi din centru, in ideea ca le repara, dupa care organizeaza concerte si untolduri tot prin zonele centrale si uite-asa e o dementie sa circuli prin Cluj, desi acum ar trebui, mai ales la sfirsit de saptamina, sa fie doar citeva masini pe strazi.

La magazinul Fierul, din M.Viteazul era deschis si am gasit un butuc de yala, pentru uscator, care trebuie schimbat, ca nu se mai potrivesc cheile.Si uite asa, s-au imputinat banii pe care-i aveam la mine si trebuie sa iau si rosii.In hala alimentara din M.Viteazul era numai niste borsituri de rosii pe care le dadeau cu 9 lei kilul.Cum n-am facut insolatie sa iau asa ceva am pornit spre piata Marasti.Normal, pe jos si prin soare total, caci s-a pozitionat cum trebuie.

Linga piata am mai stat pe o piatra, la umbra pret de o tigara.Am luat rosiile si m-am tirit spre casa.

Am ajuns acasa pe la  patru ( 16), cam rupt,fie vorba intre noi, dar am supravietuit desi cred ca am slabit citeva kile, la cita apa a curs din mine.

Fratilor, cind aveti idei de excursii sau calatorie si nu mai aveti nici 20, nici 30, nici 40 si peste 50 de ani, lasati-le pentru altii sau gasiti modalitati care sa excluda pe cit se poate mersul pe jos, prin soare, fara umbra si fara posibilitati de hidratare si odihna! Ca poate fi bai.

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Test de supravietuire in Trascau

Era pe la inceputul anilor ’80, dupa ce am incheiat cu Bucegii si n-aveam chef de raiduri pe munte.Ici colo cite o excursie mica, de cel mult doua zile si gata.

Vazindu-ma atit de suparat, niste prieteni s-au gindit sa ma lase in munte, sa fiu nevoit sa ma descurc in conditii speciale asa ca au povestit cu baietii de la Salvamont Alba si m-au lamurit sa merg cu ei in Trascau.

De la Cheile Turzii m-au legat la ochi si m-au dus, cu un IMS cu prelata ( inainte de ARO au fost IMS-urile), pina prin hotarul localitatii Ponor.

Mi-au lasat doar un cutit cu lama indoita, pentru altoit si o sticla de un kil, pentru apa.

Cea mai cea conditie era sa nu maninc carne.In perioada aceea animalele si pasarile au pui si daca ramin fara mama, puii mor de foame.

Urma sa ne intilnim la Cheile Turzii.Au spus ca ma asteapta o saptamina, dupa care pornesc in cautarea mea.

N-aveam nici un chef, dar eram totusi bucuros ca sint pe munte si mai ales, ca sint singur.

Primul pas, sa caut un loc inalt de unde sa vad orientarea crestelor si sa gasesc un piriu care curge spre nord sau spre vest.Asta insemnind ca se varsa in Aries.

Pina seara am ajuns in horarul satului Salciua unde la o casa de lucru- la munte locurile cultivate sint la mare distanta de sat ,iar oamenii isi construiesc mici casute unde isi tin uneltele si un pat pentru odihna-m-am culcat.Dimineata la prima ora am cules dintr-un lan de porumb citiva stiuleti, am facut un foc , i-am prajit si m-am delectat  cu ei, dupa care am iesit la sosea si pe la jumatatea zilei m-a luat un camionagiu si m-a dus pina aproape de intrarea spre Cheile Turzii.

Prietenii mei si salvamontistii au ramas cu gura cascata cind m-au vazut.Ei isi faceau planuri  pentru o saptamina de distractie in zona Cheilor.

Am stat cu ei o zi, dupa care am plecat acasa.

N-aveam chef de nimeni.

Nici n-am ramas cu amintirea locurilor prin care am trecut atunci.

https://fosile.wordpress.com/Poza e tot de pe la inceputul anilor ’80, dar din Retezat.

Salvamont Alba mi-a dat drept de utilizare a refugiilor din Apuseni, dar atunci nu m-am folosit de asta.Cind mergeam pe munte ocoleam posibilele intilniri cu altii si imi faceam adapost propriu pentru noapte sau  cind stateam mai mult timp in acelasi loc.

De-ale gurii

Test Poligraf

Tatăl cumpără un robot detector de minciuni care plesneşte oamenii atunci când aceştia mint şi se hotărăşte să-l testeze la cină.
– Fiule, unde ai fost astăzi?
– La şcoală, răspunde băiatul, iar robotul… japppp… îl plesneşte.
– Bine, am fost la nişte prieteni acasă şi ne-am uitat la un DVD.
– Ce DVD? întreabă tatăl.
– Toy Story.
Robotul… jappp… îl plesneşte din nou pe băiat.
– Bine, era un film porno! scânceşte fiul.
– Ce? La vârsta ta nici măcar nu ştiam de aşa ceva! strigă tatăl şi… japppp… e plesnit de către robot.
– Se vede că e fiul tău! râde mama şi… japppp… e plesnită de robot.
Primit pe mail.