Prin padure

De cite ori

De cite ori sint acasa mi-ar place sa fiu pe munte,in padure sau pe malul unei ape curgatoare si sa stau.

Sa stau sub un copac,rezemat de el,sa-i simt scoarta in spate,sa ma uit printre crengile,frunzele lui la cer,la razele filtrate ale soarelui,la nori.Sa-i aud sunetele,vocile sau tinguirile ,vintul printre frunzele,crengile sau ploaia mingiindu-l.

Sa stau pe marginea unei ape curgatoare,cu picioarele in apa sa-i simt raceala si caldura.Sa-i aud  zgomotul caderii sau linistea trecerii line printre pietre,radacini.Sa-i vad pestisorii cu dansul lor de colo colo,broastele oracaind sau sarind  in concursuri,parca.Libelule sau alte mici gize sau albine venite sa se racoreasca dupa lungul drum parcurs prin arsita in cautarea lor de fiecare zi.Jocuri de lumini si umbre,clipiri nestemate a vreunei raze de soare.

Sa stau in padure fericit,uimit de miracolul ce ma inconjoara.

Dar de fiecare data cind ajung in aceste locuri merg.Merg pur si simplu de parca as fi impins din spate.Merg pe linga apa,prin apa.Mereu mai departe,sa vad dincolo de urmatoarea meandra,cealalta minicascada,ce alte umbre si lumini.Merg prin padure mingiind copacii,vorbindu-le,cu ochii pe sus sau pe jos sau jur-imprejur.

Nu mai intereseaza orizontul,ce e dincolo de el ci aici-ul.Ce e dincolo de acest aici.Ce e mai incolo,un pic mai incolo.Si fara sa vreau merg,merg,merg…

Ma mai opresc pret de o tigara sau sa astept pe cinava si fara sa vreau pornesc din nou.

Eram in Calimani,in padure si auzim un zgomot.

Chiar ne-am intrebat daca nici aici n-am scapat de constructii,ca se construieste intr-o veselie in Romania.

Si-apoi ne-am dat seama ca e sunetul vintului printre uriasii brazi.Ne vorbea padurea.

Vorbeste padurea

Fereastra

Luminis