Inserare

Poza 129

Prima pietruiala

la drum

De intii martie am pornit cu baietii la prima pietruiala din acest an.Normal, in Trascau.Un parcurs de aproximativ 5 sau 8 km dus si tot atita intors, pe vale, dar majoritatea traseului fara urcusuri  .

 

traznita

In zona sint o gramada de rachiti traznite, interesant este ca nu sint pe culmi ci la baza muntelui, intre munti, pe vale.

Prima

A aparut in apa prima piatra asa, ca o intimpinare.Un bun venit.

Vestitorul

In padure ne-a intimpinat un vestitor, iar cind am ridicat privirea am vazut ca intreg versantul este plin de vestitori, de ghiocei si citeva viorele.

Obstacole

Un prim obstacol pe vale.Cascade cu marmide.

Mai aproape

Greu de trecut spre imposibil.

Dupa ocolire

O mica escalada printre spini si din nou, la drum.

La soare

Cum a ajuns soarele la ei, s-au deschis.

Carneol

Mi-a aparut in fata.S-o las acolo?

Puiet

Ultima data cind am fost pe-aici brazii astia erau de citiva centimetri.E frumos.

Traznite

 

Filon

Ne-am bucurat de filoanele gasite si am strins citeva bucatele cazute prin preajma.Ar fi un sacrilegiu sa distrugi asemenea frumusete.

La suprafata

Depunere de suprafata.

Filon

Un ultim filon si dupa ce am vazut citeva urme de urs ne-am cam pornit pe cale de intoarcere.Zic localnicii din locul unde am lasat masina ca au aparut prin zona de cam trei ani si iarna au atacat gospodariile oamenilor.N-au fost atacuri asupra oamenilor.

Baietii au gasit si ei niste frumuseti.Carneoale, opaluri, lemne.Fiecare cu ce era pentru ei.

A fost o iesire frumoasa.O gura de aer, o „gura” de munte, o „gura” de pietre, o „gura” de plimbare.

De multe ori eram impreuna, dar la distanta de 50-100 de metri unul de altul, fiecare cu sine, cu imprejurul, fara grija celorlalti, a ursilor, a altor animale sau oameni.

Si citeva  poze cu „recolta”

Am luat si nisip pe care urmeaza sa-l vad la microscop.

Supravegheati

Aveam chef de o plimbare pe dealuri, prin paduri, pe munte.Nu catarare, nu biciclete, doar plimbare hai hui.

Asa ca, ne-am urcat in tren si-am mers pina la Bistrita.De acolo cu o ocazie pina la Cimpulung Moldovenesc de unde urma sa pornim pe Dorne spre  Muntii Rodnei si inapoi.

La Cimpulung am facut halta la Ocolul Silvic pentru informare.Ce fel de animale de prada sint in zona, pe unde este voie si pe unde nu pentru campare, ce avem voie sa rupem din natura si ce nu.

Dupa ce ne-au legitimat, ne-au spus de ursi, lupi, vulpi, porci, risi, pisici salbatice.Dar sa nu ne facem griji ca fiecare isi vede de treaba lui.

Vazind ca n-avem cort si ca vrem sa ne facem adaposturi, ne-au dat un cutit de vinatoare, rizind in hohote la vederea briceagului nostru  o toporisca cu coada scurta, bine ascutita si o folie mare de nailon spunindu-ne sa facem adapost de cel putin un metru de la sol, sa-l acoperim cu crengi si frunze si-apoi sa punem folia deasupra.In special daca ajungem in zona codrilor din Muntii Rodnei si unde ar putea fi risi sau pisici salbatice.

Sa mincam dimineata , la plecare, nu seara inainte de culcare  cind ramine mirosul de mincare in preajma noastra si poate atrage animalele.

A fost o saptamina de vis.Ne-am dat pe pante cu scoarta de copaci, am stat cu picioarele atirnate in gol urmarind ulii si chemindu-i cu fluiere facute din rachita, ne-am scaldat in ape reci de munte sau ne-am burdusit cu mamaliga cu brinza pe la cite o stina.

Dupa ce am ajuns in munte, ne-am leganat o zi intreaga in virful unor brazi inalti, cu toata padurea la picioarele noastre, bucurindu-ne de unduirile ei in vint, de vocea ei, de soare.

N-am vazut nici unul din animalele de care ne-au spus la Ocolul Silvic.
La un moment dat , la intoarcere  am simtit ca, parca cineva, ceva e cu ochii pe noi.Parca ceva ne urmarea fiecare miscare, ne numara respiratia.Nu ne-am agitat prea tare, atita doar ca am fost mai atenti  prin padure la ce se intimpla in jurul nostru.

Nu era ca o amenintare directa, sau sunete speciale .Dar simteam ca sintem observati permanent, ca cineva, ceva este in preajma noastra, jur-imprejurul nostru.Calca pe urmele noastre si noi la rindul nostru calcam pe urmele a  ceva.

Nu departe de Cimpulung, am intilnit un padurar.

Cu o iarba in gura, cu flori la palarie, cu arma rupta in doua pe brat, zimbind cu toata fata.

No, cum v-a placut pe la noi? ne-a intrebat.

Foarte frumos, parca e paradisul aici, dar in ultima parte am fost supravegheati de ceva sau de cineva.

A inceput sa rida in hohote.

Da’ cum v-ati inchipuit voi, ca treceti pe teritoriul lupilor ca pe strada voastra?

De cind ati intrat in zona lor v-au fost in preajma si i-ati simtit doar cind ati fost prea aproape de catelele cu pui.

O sa mai stea o zi intreaga ,  unul sau doi de paza, dupa ce veti fi plecat si-abia apoi s-or intoarce  la alte treburi.

Am returnat , cu multumiri, cutitul si toporisca si ne-am promis ca vom mai veni .

Eram incarcati de frumusete si de puritate.

Oare ce se intimpla ?

Tot incerc sa inteleg,dar se pare ca nu ma duce mintea.

Oare ce vrea intreaga omenire?

Peste tot s-au montat brazii de Craciun cu o luna inainte.Peste tot ,parca deja se sarbatoreste.

Peste tot colinde pina la saturatie,ca un fel de zomot de fond si care de fapt isi pierd adevarata semnificatie,adevarata valoare.

Sau le este frica de acel „21” si vor sa sarbatoreasca inainte?

Sau vor sa deturneze adevaratul sens,sa distruga si ce a mai ramas sfint?

Ca un virtej care cuprinde tot si toate.Indiferent de religie,toti se intrec in a vinde .

Orice poate aduce bani,averi.

Si parca mai abitir decit toti ceilalti sint mai marii tuturor bisericilor.

Unde-i sfintenia postului?

Unde-i sfintenia?

Da,ar putea fi din nou o „Sodoma si Gomora” caci meritam .

 

Travertinul de la Borsec

Putin mai de specialitate:

Travertinul ia nastere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traverseaza roci bogate in carbonati .

Travertinul compact este dens si stratificat in bancuri groase.Poate avea culori de la alb-galbui pina la brun cu alternanta de culoare a straturilor.Alternanta data de anotimpul in care s-au facut depunerile.

Acest travertin mai are si denumirea de „onix de pestera” sau „onix de marmura”.

Mai este travertinul spongios,poros si care s-a format prin precipitare in mediu acvatic.Este dechis la culoare,in special alb.

Se mai formeaza cu ajutorul apelor din zonele carstice.

Contine calcit si aragonit.

Este folosit in constructii,pentru placari si blaturi.

Una din cele mai mari exploatari de travertin este in Turcia.La noi in tara se gaseste in mai multe locuri,dar cele mai cunoscute exploatari sint cele de la Borsec si cele de la Geoagiu.

In urma cu citeva saptamini,avind de mers pina in apropiere de Iasi,am profitat de ocazie sa merg si la exploatarea de travertin de la Borsec.

Cum am pornit relativ tirziu de la Cluj,nu m-am oprit in multe locuri.Decit din cind in cind sa ma mai dezmortesc sau sa ma racoresc si sa fac cite o poza.De la volan,in mers, fiind cam greu  de facut astfel  de manevre.

Valea Muresului

Am ajuns pe inserat,dar am mers direct in cariera veche.

Speram sa gasesc niste esantioane frumoase de travertin si poate ceva aragonit si calcit.

Cariera veche

Dezamagit am constatat ca este inchisa,dar am fost bucuros cind am vazut ca a fost redata naturii prin impadurire.In citiva ani ca fi acoperita total de padurea din ce  in ce mai bogata.

Am mai facut ceva poze cu imprejurimile care sint nemaipomenit de frumoase.

E groaznic sa fii intr-un astfel de loc si sa nu poti sta macar o saptamina.

Inserare

Apus

Rasarit de luna

Inainte de rasarit

Rasarit

Dupa ce soarele si-a intrat in drepturi am mers la cariera mai noua.

Cariera noua

Am constatat cu surprindere ca este parasita.

N-am stiut ca nu se mai exploateaza travertin la Borsec.Iar cariera arata groaznic.Senzatia de parasire este  intarita si de faptul ca nu-i impadurita,ca nu-i asigurata,ca nu sint balustrade care sa impiedice posibilele caderi a celor care trec pe acolo-se afla in apropierea Statiunii Bosec cu apele minerale-cladirile si atelierele sint pustii,unele aproape distruse,dar fara interdictie de acces.E cumplit!

Depuneri de calcit

Am gasit pe o bucata de travertin niste depuneri de calcit,dar nimic altceva.

E drept ca nici timp nu prea mai aveam,asa ca am mai facut o poza cu insistenta brazilor de a creste oriunde,

Agatat

si in orice conditii si,

La drum

Prin paduri,pe serpentine de nu stii daca mergi sa vii,spre Piatra Neamt sperind sa pot vedea si viaductul de la coada lacului Bicaz.

De cite ori

De cite ori sint acasa mi-ar place sa fiu pe munte,in padure sau pe malul unei ape curgatoare si sa stau.

Sa stau sub un copac,rezemat de el,sa-i simt scoarta in spate,sa ma uit printre crengile,frunzele lui la cer,la razele filtrate ale soarelui,la nori.Sa-i aud sunetele,vocile sau tinguirile ,vintul printre frunzele,crengile sau ploaia mingiindu-l.

Sa stau pe marginea unei ape curgatoare,cu picioarele in apa sa-i simt raceala si caldura.Sa-i aud  zgomotul caderii sau linistea trecerii line printre pietre,radacini.Sa-i vad pestisorii cu dansul lor de colo colo,broastele oracaind sau sarind  in concursuri,parca.Libelule sau alte mici gize sau albine venite sa se racoreasca dupa lungul drum parcurs prin arsita in cautarea lor de fiecare zi.Jocuri de lumini si umbre,clipiri nestemate a vreunei raze de soare.

Sa stau in padure fericit,uimit de miracolul ce ma inconjoara.

Dar de fiecare data cind ajung in aceste locuri merg.Merg pur si simplu de parca as fi impins din spate.Merg pe linga apa,prin apa.Mereu mai departe,sa vad dincolo de urmatoarea meandra,cealalta minicascada,ce alte umbre si lumini.Merg prin padure mingiind copacii,vorbindu-le,cu ochii pe sus sau pe jos sau jur-imprejur.

Nu mai intereseaza orizontul,ce e dincolo de el ci aici-ul.Ce e dincolo de acest aici.Ce e mai incolo,un pic mai incolo.Si fara sa vreau merg,merg,merg…

Ma mai opresc pret de o tigara sau sa astept pe cinava si fara sa vreau pornesc din nou.

Eram in Calimani,in padure si auzim un zgomot.

Chiar ne-am intrebat daca nici aici n-am scapat de constructii,ca se construieste intr-o veselie in Romania.

Si-apoi ne-am dat seama ca e sunetul vintului printre uriasii brazi.Ne vorbea padurea.

Vorbeste padurea

Fereastra

Luminis

Excursieeee!

Si a venit si mult asteptata duminica pentru excursia la  Cascada Valul Miresei,linga Rachitele.

Eram deja programati de duminica trecuta impreuna cu niste prieteni.Sa mergem cu doua masini,sa fim mai multi,sa ne putem bucura impreuna de frumusetea Apusenilor.

Dar,se pare ca sint mult prea rau si de aceea o iau peste bot.

Vineri,la lucru,aerul rece conditionat mi-a venit la spate,asa ca vineri seara eram teapan.

Constatind ca pot sa stau in masina si sa conduc,am zis ca nu-i bai daca am pozitia echer cind sint pe picioare.Am avantajul ca vad primul ce se intimpla si,in plus vad in amanunt tot ce e pe jos.

Duminica dimineata am plecat un pic mai tirziu.Am mai luat pe cineva in masina pentru ca prietenii si-au luat si tatal in masina lor.

Ne-am intilnit la Huedin.

In masina cealalta este un prieten pe care catelusa noastra il iubeste foarte mult.

Ei,din momentul in care am plecat din Huedin si ei au mai ramas acolo,a inceput dementia.Se agita,latra,mergea in spate si iar in fata si iar in spate.Incercam sa o linistim,dar nu se putea.Normal ca si noi am devenit nervosi,agitati,mai ridicam tonul,,,

Fratilor,hartile de pe internet sint mincinoase.Ele zic ca de la Calatele o iei la dreapta spre Margau si Rachitele.Bu e adevarat,nu trebuie sa ajungi in Calatele.Dupa Calata la un kilometru este o intersectie in Y si o iei in dreapta spre Margau.Este si un indicator destul de mare.

De acolo incepe „Drumul lui Boc” facut anul trecut.Bag sama ca n-a avut destui bani,pentru ca a fost pus un strat de asfalt de numai trei centimetri.Drumul e tare denivelat,ici colo apar gropi adinci de trebuie sa te opresti pe loc ca sa poti trece cu a-ntiia.

Se vad muntii

Atit de frumos totul.

Urcusul spre Rachitele este destul de lin,asa ca nu se solicita masina.

Daca faci abstractie ca trebuie sa fii atent sa nu-ti sara catelul din masina,sa n-auzi acel mereu : „Stai cuminte!” si alte asemeni,sa faci abstractie de agitatia din masina pe care o vezi pe linga atentia de la drum,am ajuns cu bine in Rachitele unde am oprit sa-i asteptam si pe ceilalti.

La Rachitele

Desi afara era deja foarte cald,la umbra era inca uda iarba.

Normal ca am mers la piriu sa bea catelul apa si,normal ca m-am uitat dupa pietre.

Jasp

In mijlocul piriului un jasp galben se lafaia la soare,mingiiat de undele curate.

Am asteptat aproape o ora,ca prietenii n-au vazut indicatorul si s-au dus pina la Calatele si de-acolo pina aproape la Belis…

De la Rachitele pina la cascada se merge pe un drum neasfaltat,destul de bun.Un drum ingust pe care trebuie sa opresti cit mai pe dreapta pentru a putea trece o alta masina in sens invers. 5 km pina la cascada.

Cam la un km am lasat masina intr-un loc mai larg si ne-am dus cu totii cu cealalta.O duba WV,mai inalta pentru pietrisul drumului.

Zeci de masini,nenumarati turisti,praf,agitatie…

La baza cascadei

Locul amenajat.Cu refugiu pentru caz de ploaie,pentru masa.Tomberoane pentru gunoi.

Am observat si pe traseu o gramada de mese plasate pe marginea drumului si cosuri de gunoi.Bravo lor.

Dupa un cot de padure,

Cascada Valul Miresei

frumoasa cascada.

Doua caderi succesive de cite 50 de metri.

Din cauza umbrei nu se prea vede aburul  din preajma ei.

Nici nu-mi vine sa fac poze.Zeci de oameni prin apa de la baza sau pe un podet din lemn, fac poze.Nu poti sa-ti gasesti unghiul pentru ca tocmai ti-a intrat cineva in fata.

Citiva fotografi profesionisti,sositi probabil mai demult si plasati in pozitii cheie,cu scaunel si trepied…

Catelul tot agitat,bateriile de la un aparat foto desi proaspat incarcate,s-au terminat,spatele ma doare rau,lume multa,agitatie.

Eu n-am vazut panoul.Am gasit poza in aparat,facuta de nevasta-mea.

Ia uitati oameni buni:

Mesaj

Ar trebui pus pe toti muntii!

Am pornit pe jos spre masina,in ideea ca vom intra undeva in padure,departe de lume sa stam,sa ne umplem de frumos,de liniste,de aer,de…

Hai sa mergem!

Ceilalti ,datorita tatalui,s-au oprit la marginea drumului la o masa.

Soare,tot praful a nenumarata masini vine pe noi,toata lume ni se uita in farfurie,catelul latra fara intrerupere si n-o pot lasa libera,sa nu mearga la drum.

Dupa ce „tatal” si-a facut somnul la umbra,ceilalti au plecat.

Noi am mai stat un pic,sa ne adunam lucrurile cind am constatat ca a ramas la ei geanta sotiei .Am incercat s-o sun pe telefonul ei din geanta,dar nu este semnal.

Ne-au asteptat la intersectie si am hotarit sa mergem si pina la Belis,la lac.

Ei au pornit inainte si iar a inceput dementia in masina la noi.

Drumul spre Belis

De la Calatele drumul e o minunatie pina la Belis.Dar cu conditia sa nu fii gata nervos,cu nevasta nervoasa,cu agitatie,strigate.

La Belis,dupa inca o partida de scandal cu catelul,cu nervi si strigate n-am mai putut.

Gata,mergem acasa!

Prietena care era cu noi a ramas cu ceilalti,iar noi ne-am intors si am pornit spre casa.

S-a linistit si nemernica.

Am mers pe o caldura infernala,in liniste pina acasa.

Poate sint rau,dar sotia mea a lucrat si simbata toata ziua si consider ca e normal sa se relaxeze.

Cind am programat excursia n-a fost vorba de „tati” sau alti apartinatori.Si datorita lor sa avem „program”.

Bravo lor,ca se gindesc si la parinti,dar nu sa ne faca program in putinul nostru timp liber.

Astfel impartiti in masini s-a agitat si catelusa.Ea ne stie impreuna si se agita sa ne gaseasca,sa fim din nou impreuna.

E frumos la cascada,dar daca mergi in timpul saptaminii cind nu-i dementie de lume sau daca ajungi dimineata ,la prima ora,dupa care sa te pierzi undeva in munte .

De la drum

Am fost un pic plecat si normal,am facut citeva poze,

La prima oprire

La prima oprire,unde s-a plimbat si catelul si am mincat un pic toti.

Un loc frumos,dupa poarta inchisa

A doua oprire la un loc deosebit de frumos,dar lasat in paragina de mostenitor-statul roman.

Printre crengi

Si ascunsa si la vedere,o frumoasa biserica veche.

Munte

Muntele  te lasa fara grai.

La destinatie

Lumina difuza de dimineata,un pic de zapada,brazi si culori.