O zi

Pornit spre un Oticris să-mi strîngă un surub la ochelari,m-am ascuns la o scară de bloc să nu mă ducă vîntul și să nu mă mureze torențiala.

https://fosile.wordpress.com/In drum spre casă cîteva poze cu Clujul

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Iar spre seară, după o nouă torențială cu ceva grindină la care n-am fotografii căci eram afară cu cățelul, a urmat un minunat apus.

https://fosile.wordpress.com/

Si s-a mai dus o zi.

 

 

Așteptare

In bătaia vîntului

https://fosile.wordpress.com/

Vint

Ieri a suflat vintul.

https://fosile.wordpress.com/Poza e de azi.

De-ale mele

Azi dimineata, in drum spre locul de munca am observat oamenii,

Slabii, cei ca si mine, vazind ca sint numai 12 grade si mai si sufla vintul, iar ei erau cu mineca scurta aveau pielea de gaina, ca stateau hainele la distanta de corp.Erau strinsi, inghesuiti, adunati si unii chiar dirdiiau.

Grasii, era numai zimbet, mergeau usor parca saltat, iar privirile le erau atintite undeva, spre orizont.

Zilele trecute cind erau 33 de grade la umbra, imi zicea un gras: ne topim!

Poate voi, ca noi nu.

La cit sint de slab nici nu ma bronzez.Cred ca nimeresc intre raze.

Ploua

https://fosile.wordpress.com/De 24 de ore ploua.

Ploua cu bulbuci, ca vara.

Atita ca nu e verdeata, ca sufla vintul cu frunze moarte, ca-i intunecat si urit totul, ca am avut o gramada de drumuri de facut si …

Ploua.

Ciorile

Ca sint destepte,e clar.

Ca traiesc mult, e o consecinta a faptului ca sint destepte.

Ei, datorita desteptaciunii lor am fost inundati.

Ieri, inainte de furtuna am iesit,toata gasca, la plimbare.

A inceput cu citca picuri, cit sa ne adapostim la o intrare de bloc si s-a dezlantuit.

Un adevarat spactacol cu fulgere,tunete, vint turbat si ploaie adevarata.

Cind a incetinit putin ne-am indreptat incetuc spre casa.

Catelusa n-a facut nimic- doar ploua-, iar noi am fost uzi pina la piele.

Nu-i nimic.Ne-am uscat si pe la unu noaptea am iesit din nou la plimbare.

De pe urma furtunii am vazut in baie o pata mare de apa pe tavan pe linga scurgerea de pe bloc, dar nu ne-am impacientat.

Dimineata mare surpriza mare.In baie, hol, debara, bucatarie toti peretii uzi pina jos, iar in sufragerie  de pe tavan picura apa de pe vreo doi metri.

Trezit tot blocul pentru ca o cheie e la unul, iar alta la altcineva, urcat pe bloc si constatat o balta mare si adinca pina peste glezne.

Adica, desteptele  de ciori culeg in fiecare toamna nuci, le lasa sa cada de la inaltime sa se sparga si-apoi vin  pe acoperis sa le manince.Normal ca cojile ramin acolo.

Vintul si apa multa de ieri a dus cojile spre scurgere si au infundat-o.

Rezultatul?

Ale naibii ciori…

 

Dar o poza tot mai pun:

https://fosile.wordpress.com/

 

Mini codru

Nu mai sint codrii de altadata, dar pe ici pe colo apar mici codri in inima padurilor noastre.

Un astfel de loc se gaseste si in padurea Faget, de la marginea Clujului.

Intrare

Intrare

Se vede de la distanta ca o pata inchisa la culoare prin verdele padurii.Parca e mai multa liniste si catelul sta mai aproape de noi.

Un pic de cer

Un pic de cer

Cam greu ajunge lumina la sol, iar linistea e tulburata doar de sunetul crengilor care se freaca unele de altele in adierea vintului.

Iesirea spre lumina

Iesirea spre lumina

Eliberarea.

Si se aud pasari, veverite sar din copac in copac, e plin de flori.

 

In calea vintului

In calea vintului

In calea vintului

Detaliu

Detaliu

Alte detalii la Carmen

 

De cite ori

De cite ori sint acasa mi-ar place sa fiu pe munte,in padure sau pe malul unei ape curgatoare si sa stau.

Sa stau sub un copac,rezemat de el,sa-i simt scoarta in spate,sa ma uit printre crengile,frunzele lui la cer,la razele filtrate ale soarelui,la nori.Sa-i aud sunetele,vocile sau tinguirile ,vintul printre frunzele,crengile sau ploaia mingiindu-l.

Sa stau pe marginea unei ape curgatoare,cu picioarele in apa sa-i simt raceala si caldura.Sa-i aud  zgomotul caderii sau linistea trecerii line printre pietre,radacini.Sa-i vad pestisorii cu dansul lor de colo colo,broastele oracaind sau sarind  in concursuri,parca.Libelule sau alte mici gize sau albine venite sa se racoreasca dupa lungul drum parcurs prin arsita in cautarea lor de fiecare zi.Jocuri de lumini si umbre,clipiri nestemate a vreunei raze de soare.

Sa stau in padure fericit,uimit de miracolul ce ma inconjoara.

Dar de fiecare data cind ajung in aceste locuri merg.Merg pur si simplu de parca as fi impins din spate.Merg pe linga apa,prin apa.Mereu mai departe,sa vad dincolo de urmatoarea meandra,cealalta minicascada,ce alte umbre si lumini.Merg prin padure mingiind copacii,vorbindu-le,cu ochii pe sus sau pe jos sau jur-imprejur.

Nu mai intereseaza orizontul,ce e dincolo de el ci aici-ul.Ce e dincolo de acest aici.Ce e mai incolo,un pic mai incolo.Si fara sa vreau merg,merg,merg…

Ma mai opresc pret de o tigara sau sa astept pe cinava si fara sa vreau pornesc din nou.

Eram in Calimani,in padure si auzim un zgomot.

Chiar ne-am intrebat daca nici aici n-am scapat de constructii,ca se construieste intr-o veselie in Romania.

Si-apoi ne-am dat seama ca e sunetul vintului printre uriasii brazi.Ne vorbea padurea.

Vorbeste padurea

Fereastra

Luminis