Flori

https://fosile.wordpress.com/

Poza 130

https://fosile.wordpress.com/

De cite ori

De cite ori sint acasa mi-ar place sa fiu pe munte,in padure sau pe malul unei ape curgatoare si sa stau.

Sa stau sub un copac,rezemat de el,sa-i simt scoarta in spate,sa ma uit printre crengile,frunzele lui la cer,la razele filtrate ale soarelui,la nori.Sa-i aud sunetele,vocile sau tinguirile ,vintul printre frunzele,crengile sau ploaia mingiindu-l.

Sa stau pe marginea unei ape curgatoare,cu picioarele in apa sa-i simt raceala si caldura.Sa-i aud  zgomotul caderii sau linistea trecerii line printre pietre,radacini.Sa-i vad pestisorii cu dansul lor de colo colo,broastele oracaind sau sarind  in concursuri,parca.Libelule sau alte mici gize sau albine venite sa se racoreasca dupa lungul drum parcurs prin arsita in cautarea lor de fiecare zi.Jocuri de lumini si umbre,clipiri nestemate a vreunei raze de soare.

Sa stau in padure fericit,uimit de miracolul ce ma inconjoara.

Dar de fiecare data cind ajung in aceste locuri merg.Merg pur si simplu de parca as fi impins din spate.Merg pe linga apa,prin apa.Mereu mai departe,sa vad dincolo de urmatoarea meandra,cealalta minicascada,ce alte umbre si lumini.Merg prin padure mingiind copacii,vorbindu-le,cu ochii pe sus sau pe jos sau jur-imprejur.

Nu mai intereseaza orizontul,ce e dincolo de el ci aici-ul.Ce e dincolo de acest aici.Ce e mai incolo,un pic mai incolo.Si fara sa vreau merg,merg,merg…

Ma mai opresc pret de o tigara sau sa astept pe cinava si fara sa vreau pornesc din nou.

Eram in Calimani,in padure si auzim un zgomot.

Chiar ne-am intrebat daca nici aici n-am scapat de constructii,ca se construieste intr-o veselie in Romania.

Si-apoi ne-am dat seama ca e sunetul vintului printre uriasii brazi.Ne vorbea padurea.

Vorbeste padurea

Fereastra

Luminis

La goange

La goange vine barza?

Vremea iubirii

Are treaba serioasa…

Clopotelul

E o amintire si un comentariu  la fintinile Zinnaidei .

Fotografiile sint din mai multe locuri.

Chemare

Eram cu un prieten in Metaliferi in cautare de pietre.Nu orice piatra.Cautam ceva coraligen si asta presupunea multa,multa miscare.E drept ca am fi putut gasi repede,dar n-a fost sa fie.Am umblat doua zile  tentati de calcedonii,agate,jaspuri.Un lemn tot am luat,dar a fost singura concesie.

Era extrem de cald,pe unele pirae nici nu era apa,padurea era apasatoare si nici la umbra nu era racoare.

Munte

Mai ieseam printre paduri in speranta unui curent de aer sau poate gasim un ochi de apa sa ne racorim un pic.

Padure

Atita frumusete in jur.Iarba pina la briu,florile zimbeau in soare,gizele cintau melopeea vietii,iar noi ne tiram suparati ca am luat rucsaci,ciocane,haine,ca sintem incaltati si mai ales ca nu ne-am luat cu noi… apa.

Si apa?

Deja ne pregateam sa ne intoarcem la locul und am lasat masina si unde aveam si apa cind,in linistea padurii am auzit clinchet de clopotel.

Am crezut ca mi s-a parut,dar si prietenul meu a ciulit urechile.Cu cit ne apropiam de un drum de padure,

Drumul din padure

auzeam si mai limpede un clopotel care suna,suna si ne chema.

Cind,dupa un cot al drumului am vazut clopotelul,ne-au dat lacrimile.Era montat deasupra unui ciurgau (o teava prin care curgea apa dintr-un izvor),iar niste crengute antrenate de apa loveau clopotelul.Era o apa rece,rece de-ti inghetau dintii,curata si vesela.Deasupra  era o cruce din lemn brut,neprelucrat.

Am aflat mai tirziu ca in perimetrul acela (aprox 10 km patrati),cind este foarte cald nu este apa de loc si acela este singurul izvor care curge cu acelasi debit tot timpul anului si a fost gasit si amenajat de un localnic care nu doreste sa i se stie numele.Un om al muntelui.UN OM!

Zinna,acel izvor cu clopotel a fost unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut in viata mea!

Dupa ce am baut,ne-am spalat,botezat cu acea apa,am multumit omului care l-a amenajat in asa fel incit sa poata fi gasit,muntelui ca gazduieste o asemenea apa si lui Dumnezeu ca inca o data ne-a ocrotit.

La intoarcere am gasit piatra:

Coral opalizat si cu agatizare