Pe deal

Împreună cu un prieten ne-am luat picioarele la spinare și… cu autobizul pînă în Feleac și de acolo pe jos spre Observatorul astronomic și mai vedem noi.

Normal, ne-am dus să facem poze și cum era foarte frig dimineața ne-am îmbrăcat gros. După ce am circulat, am urcat și coborît și s-a și încălzit afară aveam prea multe pe noi.

Oricum, ne-am plimbat prin pădure, am făcut poze și ne-am întors pe jos acasă.

Chiar mi-a zis prietenul că n-ar fi rău să mai vină cu mine, că i-a zis doctorul că ar trebui să mai slăbească și și-a luat ceas pentru numărat pașii, că trebuie să facă 5000 de pași pe zi.

A doua zi l-am chemat din nou la o mică ieșire, dar a spus că-i gata .Poate săptămîna viitoare…

https://fosile.wordpress.com/

Clujul văzut de pe Feleac

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Observatorul

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Buhă?

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Semne particulare

Pe vremuri, cind te legitima un militian si nu prea puteai sa-i raspunzi la intrebari, se apuca omul sa-ti faca portretul- proces verbal de amenda- si normal, intreba daca ai semne particulare.

Pai, am parul lung.

Nu asta ma, ca te tundem noi. Cicatrici, tatuaje…

Mai zicea plotonierul insotitor, scrie ca-i slab de, daca te uiti la el din profil, nu-l vezi.

Si avea dreptate omul.

Eram cu doi prieteni la lacul Sf.Ana si cind a venit un localnic cu placinte, i-a chemat numai pe ei.

Iar cind un paznic din zona ne-a vazut unde stam-pe iarba, in apropierea zonei de campare- a strigat:mai, aia doi, plecati de-acolo ca e loc de pascut!

S-au si asezat prietenii mei in patru labe (daca-i loc de pascut…), sa n-avem povesti si mi-au zis: intoarce-te cu fata, sa te vada si pe tine.

Ei au trebuit sa plece, eu am mai ramas si ne intilneam numai in apa.

Vazind ca toata lumea e bronzata, numai eu nu, mi-a zis un gras:mai copile, tu ai nimerit intre raze, de-aia nu te-ai bronzat.Griji sa nu te asezi de-a latul, ca te bronzezi in dungi…

Alta data, la gara in sectorul de coletarie m-am urcat si eu pe un cintar, sa vad cite kile am.

Nici nu s-a miscat acul desi eram imbracat gros, cu bocanci in picioare, ca era iarna, caciula.

Am sarit pe cintar si tot nu era nici o reactie.Rideau ceferistii de se prapadeau si am ris si eu cind mi-au spus ca limita minima este de 100 de kile.

Cind ploua, rar sint ud si eu ca toata lumea.

Bag sama, nu ma nimeresc picurii.

Pe vremuri, cind mergeam pe munte fara ranita, trecea lumea pe linga mine ,intrebindu-se cum se fumeaza tigara aceea singura, iar cind aveam ranita ,dupa ce treceam toata lumea izbucnea in ris.Vedeau o ranita cu plete asezata pe doua cozi de matura infipte in bocanci.

Bineinteles ca rar imi gasesc haine pe masura.Ori imi sint scurti pantalonii, ori imi sint largi de imi trebuie centura sa-i tin pe mine.Dar si la centura trebuie sa-i mai fac gauri si o imfasor de doua ori.

Stau hainele pe mine ca aruncate pe-un gard.

Miscare

https://fosile.wordpress.com/

De-ale mele

Azi dimineata, in drum spre locul de munca am observat oamenii,

Slabii, cei ca si mine, vazind ca sint numai 12 grade si mai si sufla vintul, iar ei erau cu mineca scurta aveau pielea de gaina, ca stateau hainele la distanta de corp.Erau strinsi, inghesuiti, adunati si unii chiar dirdiiau.

Grasii, era numai zimbet, mergeau usor parca saltat, iar privirile le erau atintite undeva, spre orizont.

Zilele trecute cind erau 33 de grade la umbra, imi zicea un gras: ne topim!

Poate voi, ca noi nu.

La cit sint de slab nici nu ma bronzez.Cred ca nimeresc intre raze.

De cite ori

De cite ori sint acasa mi-ar place sa fiu pe munte,in padure sau pe malul unei ape curgatoare si sa stau.

Sa stau sub un copac,rezemat de el,sa-i simt scoarta in spate,sa ma uit printre crengile,frunzele lui la cer,la razele filtrate ale soarelui,la nori.Sa-i aud sunetele,vocile sau tinguirile ,vintul printre frunzele,crengile sau ploaia mingiindu-l.

Sa stau pe marginea unei ape curgatoare,cu picioarele in apa sa-i simt raceala si caldura.Sa-i aud  zgomotul caderii sau linistea trecerii line printre pietre,radacini.Sa-i vad pestisorii cu dansul lor de colo colo,broastele oracaind sau sarind  in concursuri,parca.Libelule sau alte mici gize sau albine venite sa se racoreasca dupa lungul drum parcurs prin arsita in cautarea lor de fiecare zi.Jocuri de lumini si umbre,clipiri nestemate a vreunei raze de soare.

Sa stau in padure fericit,uimit de miracolul ce ma inconjoara.

Dar de fiecare data cind ajung in aceste locuri merg.Merg pur si simplu de parca as fi impins din spate.Merg pe linga apa,prin apa.Mereu mai departe,sa vad dincolo de urmatoarea meandra,cealalta minicascada,ce alte umbre si lumini.Merg prin padure mingiind copacii,vorbindu-le,cu ochii pe sus sau pe jos sau jur-imprejur.

Nu mai intereseaza orizontul,ce e dincolo de el ci aici-ul.Ce e dincolo de acest aici.Ce e mai incolo,un pic mai incolo.Si fara sa vreau merg,merg,merg…

Ma mai opresc pret de o tigara sau sa astept pe cinava si fara sa vreau pornesc din nou.

Eram in Calimani,in padure si auzim un zgomot.

Chiar ne-am intrebat daca nici aici n-am scapat de constructii,ca se construieste intr-o veselie in Romania.

Si-apoi ne-am dat seama ca e sunetul vintului printre uriasii brazi.Ne vorbea padurea.

Vorbeste padurea

Fereastra

Luminis