Picuri

Asteptarea

Fosile şi pietre

Simteam ca trebuie sa ies din oras,ca trebuie sa merg undeva.Nu stiam unde,dar parca ma tragea ceva afara din oras.Am intrebat un prieten daca vine cu mine afara.N-are importanta unde,dar in afara orasului.Vedem noi unde ajungemSotiile n-aveau chef sa vina sau pur si simplu ne-au lasat sa ne jucam ,asa ca am facut cafeaua aferenta unei zile intregi la sticla,ne-am luat tigari si am pornit.

M-a intrebat unde mergem.Nu stiu,incolo spre Trascau.Vedem noi.

Eram in munte.Ne plimbam incintati de tot ce era in jurul nostru,povestind ce  mai era pe acasa…

M-a intrebat din nou daca cautam ceva anume.

Nu stiu,dar parca  stiu ca sint „lemne” in zona asta.

Fii serios,stii ca nu sint.Nici tu si nimeni altcineva n-a gasit  nici macar o aschie prin zona asta.

Mai hai.

Intii a gasit el unul.Statea cuminte la soare.

Nu-i venea sa creada.A pus sticla cu cafea linga el si a fugit inspre…

Vezi articol original 82 de cuvinte mai mult

Procol Harum

Fosile şi pietre

Componenta (1976): Gary Brooker (p.vocal); Keit Reid (textier); B.J.Wilson (drms,perc); Mick Grabham (ch); Chris Copping (orga,ch.bass); Peter Solley (clav,v).

Constituita in 1967,ca formatie  destinata interpretarii pieselor lui Brooker si Reid,”Procol Harum” s-a impus rapid gratie  succesului international pe care l-a dat piesa „A Whiter Shade Of Pale”.

Chitaristul Ray Rowyer si bateristul Bobby Harrison din formula initiala au fost inlocuiti cu Robin Trower si B.J.Wilson (fosti asociati ai lui Brooker in grupul „Paramounts”) si grupul astfel compus a inregistrat primul album.Matthew Fisher,organist si producator al albumului  (3),a parasit grupul la mijlocul anului 1969,urmat si de David Knight,fiind inlocuiti de Chris Cooping (fost Paramounds) si in formula de cvartet au inregistrat albumele 4 si 5,dupa care chitaristul Robin Trower pleaca sa-si formeze „Jude” si mai tirziu „Robin Trower Band”.Locul lui Trower este preluat de Dave Ball si basistul Alan Cartwright  pentru realizarea albumului 6,unde s-a apelat si la contributia unei…

Vezi articol original 86 de cuvinte mai mult

O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Fetelor,un martisor pentru voi

Fosile şi pietre

Asa cum meritati ,o piatra pretioasa:

Opal (Etiopia)

Vezi articol original

Aştia nu-s normali.

Aştia fiind Primăria sau Consiliul local sau cine naiba administrează parcările în Cluj.

Trebuind să ajung la Chirurgie I, normal că am ales să parchez în parcarea primăriei.Cea din piata Lucian Blaga, din spatele primăriei.

Si asta, ca să nu ocolesc jumate Clujul pentru a ajunge pe str.Clinicilor unde nu-i sigur că aş fi găsit loc de parcare şi…

Buun!

Ne-am zis că ora de parcare în centru fiind 2,50 lei, iar maşina a stat acolo o oră şi cinci minute, ne costă cam trei lei.

Am muţit cînd am văzut că automatul de la ieşire m-a taxat cu 7,50 lei.

Acum înţeleg de ce parcarea este aproape goală, iar în jur pe străduţe şi pe trotuare e plin de maşini.

Dacă aşa  procedează cu toate parcările făcute sau în curs de facere, pot să le frigă împreună cu familiile lor de nehaliţi !

Deci, la Cluj nu e rezolvată problema parcărilor.

Mai nou, ca să nu ne plictisim, au reînceput excavările prin centru.Adică vor să pietoneze o parte a pieţei Unirii, desfiinţînd astfel citeva sute de parcări şi obligîndu-i pe cei care trebuie să circule prin zonă să facă o grămadă de kilometri, asezonaţi cu zeci de semafoare, pentru a ajunge dintr-o parte în alta a centrului oraşului.

Deci clar.Aştia nu-s normali!

Piatră pe piatră

https://fosile.wordpress.com/