De-ale mele.Discriminare.

Anul trecut o tînără înternată în unul din spitalele clujene a dat spitalul în judecată, simţindu-se discriminată de faptul că medicii şi asistentele spitalului nu ştiau limba maghiară.

Pe multe din instituţiile de la noi din ţară, deci şi de la Cluj, explicaţiile specifice sînt în limba engleză.

Sîmbătă am fost să-mi fac rovignetă la benzinăria Mol de pe strada Dorobanţilor.Mai nou acolo se comercializează şi mîncare.Nu-i bai, că e mai uşor să-ţi iei ceva de mîncare cînd opreşti să iei benzină, decît să mergi la un restaurant.

Problema e că meniul afişat pe un monitor  e numai în ungureşte.

Fraţilor, sînt discriminat!

Ne aflăm, că ne place sau nu ne place, în România.În această ţară limba oficială este româna.Si-atunci de ce  permitem utilizarea limbii engleze sau maghiare?De ce orice etnic, cetăţean al acestei ţări, se simte discriminat dacă eu sau oricine altcineva nu vorbeşte limba lui maternă?

Si mai am o problemă.

Stiu că moneda ţării noastre este Leul.Atunci de ce, naiba, peste tot scrie RON?

Anunțuri

La pîndă

Festivalul castanelor

Fosile şi pietre

Am vazut intr-un an tot felul de anunturi cu Festivalul castanelor de la Baia Mare.Ce ne-am zis,in mod sigur acolo gasim nenumarate specialitati de (cu) castane,gasim si de cumparat pentru acasa si preparate si crude si putem merge un pic si dupa pietre,daca tot sintem in zona.

Am mai chemat si o prietena si ne-am pornit.

Drumul pina la Baia Mare e frumos si desi eram tentat sa mai opresc in citeva locuri,normal pentru pietre,am mers in pas de dans si povesti pina acolo.

Festivalul avea loc in centrul orasului,asa ca am ocolit,am mers intii dupa pietre,urmind ca la intoarcere sa intram sa luam ce ne trebuie si sa ne intoarcem acasa.

Zona de pietre fiind in mijlocul plantatiei de castani,inainte de a fi culesi n-avea sens sa venim.

Am parcat suficient de aproape ca sa nu fim nevoiti sa caram prea mult pietrele.Le-am aratat fetelor ce sa caute si…

Vezi articol original 362 de cuvinte mai mult

De dat

Gheizerit din Metaliferi.

5,2 kg.

De-ale gurii

Omu beat  sună la mai multe interfoane şi întreabă dacă-i acasă soţul.

La unul i se răspunde că nu-i acasă.

– Atunci coboară să vezi dacă-s eu…

……..

Sună omul la interfon şi zice :

-Aici stau?

I se răspunde:

-Acolo stai, nenorocitule, dacă te-ai îmbătat şi ţi-ai pierdut cheile.

-Nu le-am pierdut, da n-am simţ…

Răsărit

Rădăcini

Citind ” Cheful de vorbă ” de la Ca va, Toronto! https://savatoronto.com/2018/01/07/chef-de-vorba/

mi-au năvălit amintirile.

Eh, era vorba, printre altele , de a fi sau a nu fi ataşat de obiecte.

Eu da, sînt ataşat de obiecte.Pentru că, în mare măsură ştiu cum ajung în stadiul  final, prin ce mîini, suflete trec, ce e pus acolo.

Cum am circulat mult, în special în tinereţe,( nu prin alte tări, ci pe la noi, pe munţi şi dealuri ) am fost curios să aflu cum se fac unele obiecte.Si în mare măsură am aflat.

Hai să vă spun cum ajung blidele de agăţat pe perere, blide.

Mi-a povestit un nene, olar, de pe lîngă Gherla.

Acum nu mai este nici atelierul, nici casa.

Întîi, într-o zi caldă de vară, îţi iei sapa pe umeri şi un sac de iută şi te duci la lutărie. Fiecare sat sau oraş are lutăria proprie, adică o zonă cu argilă galben-portocalie, bună pentru oale şi ulcele sau pentru lipit soba, cuptorul cocător sau cohia ( căsuţa de vară) .Chiar şi unde se găseşte caolin, se foloseşte lutăria.

Buun, cu sapa în spinare, cu sacul în mînă, te duci la lutărie, sapi un pic să iasă lutul murdărit de vreme şi scoţi un sac plin, sau cît poţi duce.Acasă, îl cerni bine, să se aleagă rădăcinile sau pietricele, după care îl macini şi-l mai strecori odată.Amestecat cu apă şi bine frămîntat-poţi să-i şi horeşti ( cînţi) dacă-ţi vine- poate fi prelucrat.Dacă-i doar lucru obişnuit după prima ardere, începi să pui pe blid semnele rămase de la strămoşii strămoşilor tăi şi unul şi de la tine.Dacă-i la comandă, pui semnele ălui care a făcut comanda şi semnul tău.După a doua ardere îl pui la răcit, îl mîngîi cu voroave şi te rogi la Domnul să-l Alduiască ( binecuvînteze) pentru cine-i blidul şi pentru cine l-a făcut.

Atîrnat la grindă, sau în blidar.Folosit sau doar expus, blidul se umple de căldura locului.Se încarcă cu istoria acelui loc, a acelui cămin, iar urmaşii dacă îl iau acasă vor avea la ei rădăcinile, căldura lor.

La fel şi alte obiecte, lucruri.Mai ales cele care necesită multă muncă se încarcă cu energia omului sau oamenilor care l-au făcut plus emoţia celui care-l oferă.Bucuraţi-vă cînd primiţi ceva.Mai ales lucrurile vechi care fac parte din  familie.