Pe deal și prin pădure

https://fosile.wordpress.com/

Cețurile specifice zonei noastre

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Cineva te vede

https://fosile.wordpress.com/

Tocmai m-am așezat și eu, ca omul, să fumez o țigară, cînd l-am văzut pe ăsta

https://fosile.wordpress.com/

Să nu mă simt singur

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Copacul veveriței

M-au înțărcat.

Nu mi-e ușor.

Nu pentru că aș fi singur, ci pentru că nu e Ea.

Incercam să mă îmbărbătez cu ideea că îmi sînt prietenii aproape.

M-au înțărcat.

M-au înțărcat cei cu care am fost împreună la bune și la rele de 56 de ani.

Mi-au rămas dealurile.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Constatări

De vreo lună, dacă nu și mai mult n-am mai văzut prin cartier vrăbiuțe,pițigoi sau mierle.Era plin de ele și-acum nu mai vin cînd împrăștii pe jos cu arpacaș.Doar porumbeii, corbii și ciorile.

Imi lipsește vînzoleala  vrăbiuțelor de prin tufe și certurile lor pe cîte un bob de arpacaș.

Or fi dat ăștia cu ceva pentru goange și au îndepărtat micile zburătoare? Căci în cealaltă parte a orașului am văzut cîteva.

De cîțiva ani avem veverițe prin cartier și prin parcul cartierului.

Au fost două, dar se înmulțesc, iar oamenii au grijă să nu le lipsească hrana.

Odată cu toamna a revenit ceața la Cluj și odată cu frigul, a revenit și chiciura.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Parcul

Mă plimb ades prin parcul adolescenței mele.Parcul de la capătul blocului.

Atunci era mai mult un deal gol pe care se plantau copaci- niște nuiele .

Acum, o oază de liniște.Mai ales că e toamnă, ceață.

Prima poză e din 1969 .

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Dimineață de duminică, la Cluj.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Poza 243

Dimineața

Iarnă

Nu că mi-ar fi dor de iarnă, dar parcă e prea multă umezeală.

Dantelă

Cînd

Cînd totul în jur e rece, cînd sufletul ți-e cuprins de frig și nu mai poți împodobi Oda bucuriei-bradul- cînd durerea te apasă, orice urare sună ca dracu.

Si de cîte ori îți spune cineva ” Sărbători fericite!”, răspunzi din vîrful buzelor Mulțumesc, la fel! sperînd totuși că nu le va fi ca ție.

FRIG.

https://fosile.wordpress.com/