Ghita

Ne-am zis de dimineata ca n-am fost anul asta la Cheile Borzesti si ca ar fi cazul sa mergem.

Asa ca, ne-am pregatit ceva de mincare, cafea la sticla, tigari si am pornit.

Ajunsi la cabana Buru am oprit si…

Un ciine si-a pus labele pe geamul de la usa si se uita rizind la noi.

Ce faci Ghita? l-am intrebat.

A „marcat” zdravan masina si  ne-a chemat afara.

Am pornit spre chei, iar catelul ne insotea.

https://fosile.wordpress.com/

Cam slabut pentru un ciine dintr-un loc cu bucatarie, dar daca l-am gasit aici ne-am gindit ca o fi de la cabana.

Era in jurul nostru, o biziia mereu pe catelusa noastra, cauta mingiiere, mergea inainte si ne astepta.O frumusete de catel.

Din pacate nu era apa nici la prima cascada nici pe piriu.Doar cite o balta care oglindea cerul.

Dupa cam un km de plimabre prin padure si vazind o gramada de urme proaspete de mistreti, am hotarit sa ne intoarcem.N-au treaba cu noi, dar daca ii latra ( ameninta) ciinii pot ataca si n-aveam chef sa vedem ciinii sfirtecati.

O pauza de tigara si mingiieri ,

https://fosile.wordpress.com/Intorsi in parcarea cabanei, sotia i-a dat la Ghita ceva de mincare, timp in care noi sa plecam.

A lasat mincarea, desi se vedea ca-i este tare foame si a venit dupa noi.

Fugea pe sosea dupa masina.Il vedeam in oglinda si mi se rupea sufletul.

Probabil asa a fost abandonat.Asa a mai fugit dupa o masina in speranta ca se va reintoarce acasa.Intr-un loc in care sa fie iubit, mingiiat, sa se simta in siguranta, sa…

Dupa o curba nu l-am mai vazut.

Am mers in alta parte, am mincat cu noduri, ne-am plimbat si am gasit niste  lemne silicifiate,

https://fosile.wordpress.com/dar nu ne-am prea bucurat de ele.

Tot cu gindul la Ghita.Speram ca s-a intors la cabana.E mai insiguranta decit pe sosea.

N-avem la cine sa-l dam si nu-l putem tine la noi acasa.

Ma simt vinovat.

12 răspunsuri

  1. „Cea mai înaltă datorie a omului este de a cruţa animalele de cruzime”
    Emile Zola
    Cruzime este si abandonarea unui catel, dar si faptul ca acei oameni care lucreaza la cabana nu sunt in stare sa-i ofere un adapost. Oameni? Cred ca Dumnezeu nu asa a gandit, dar a fost prea bun lasandu-ne liberul arbitru.
    Nu stiu in ce masura adaposturile sunt o solutie, fiind pline si tot auzind de eutanasierea cainilor neadoptati. Nesansa iubitorilor de animale este lipsa de spatiu, iar cei care au curte in general au caini.
    Sper din suflet sa fie un inger alaturi de Ghita…

  2. Da, Alexandru, și noi ne simțim vinovați ori de câte ori vedem un câine fără familie umană. Iar în București și zonele adiacente e plin de asemenea ființe nevinovate…

    Să fiți sănătoși și un pupic pe o ureche a Olei !

    • Sa fi vazut cum o impigea pe Ola la o parte, de parca i-ar fi spus:”mai lasami-i si mie, ca tu esti toata ziua cu ei” si venea si se giugiulea.
      Mai ridicam tonul la el cind se dadea mare mascul pe linga micuta noastra.O lasa in pace si venea sa ne atinga sau se oprea in calea noastra- mai stati…

      O voi pupaci pe Ola cind ajung acasa.
      Multumim!

      • Dragii de ei. Am observat că nu sunt atât de dornici de mâncare, cât de mângâieri…

      • Poate ca de mincat mai gasesc pe la gunoi, dar mingiieri si cuvinte de alint nu sint. Si-atunci, cind gasesc pe cineva incearca sa-i intre in suflet, pentru citeva vorbe, pentru citeva atingeri.
        A luat sotia legatura cu cei de la „Arca lui Noe” si poate ca se rezolva problema cu Ghita.Mai ales ca i-a asigurat ca vom suporta noi hrana si vaccinurile.
        Sper ca va fi luat de acolo, in caz ca mai este.

  3. Ghita,cel putin,are o cabana unde sa mearga si oameni ce vin asa,ca si voi…in plimbare…

    • La cit era de slab, e clar ca de la cabana nu-i da nimeni de mincare.
      Iti dai seama cam cum e sa fuga dupa fiecare masina care il paraseste, de fiecare data?

  4. De atunci și până acum m-am tot gândit la povestea asta atât de tristă 😦

    • Cei de la „Arca lui Noe” ( se ocupa de ciini abandonati) ne-au raspuns ca nu mai au loc in adapost.
      Ne-au raspuns dupa o saptamina.
      Nici nu-i sigur ca mai era acolo, Ghita.
      Ni s-a rupt sufletul.

  5. Din pacate, astfel de situatii se intalnesc mai mereu. Unii confunda cainele cu o jucarie pe care, daca te saturi, a arunci in cos si…gata! Cainele, mai ales la bloc, este o mare responsabilitate, dar nu numai. Stiu din propria experienta acest lucru. Am avut unul, dormea cu noi in pat. Ne oferea atata bucurie, incat e greu de spus in cuvinte. A murit de cancer, dar inainte l-am dus la toti medicii veterinari din zona si apoi la Cluj, la facultatea de medicina veterinara. N-a putut fi salvat! Si astazi imi aduc aminte cu drag de el!

    • Si noi tot la bloc si cea pe care o avem acum este a patra.Am avut numai fetite.
      Din pacate la noi nu putem tine un ciine mare.
      Ne-a intors pe dos intilnirea cu Ghita si imposibilitatea de a-i gasi un adapost.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: