Părerile mele

Civilizaţii

Unei civilizaţii i-ar fi de ajuns 10000 de ani pentru a se dezvolta  şi dispărea,Dar hai să-i dăm şanse mai mari.Un milion de ani.

Am lemne silicifiate de 60 de milioane de ani.Dacă de atunci au existat şi civilizaţii inteligente pe planetă, asta înseamnă cel puţin 60 de civilizaţii diferite posibil umane, dar şi non umane.Care ar fi avut timp să crească, să se dezvolte  şi să dispară-cataclism planetar, autodistrugere sau părăsirea definitivă a pămîntului, rămînînd suficient timp pentru a dispare orice urmă a existenţei lor.Următoarea civilizaţie ar putea fi a ciorilor.Sînt longevive, oportuniste şi mult mai deştepte decît alte vietăţi de pe planetă, in afara noastră.

Ateism

A fi ateu nu înseamnă neaparat că eşti rău, cum nici faptul că eşti creştin nu înseamnă,neaparat, că eşti bun.

Constat că ateişti militanţi sînt din ce în ce mai virulenţi.Ce înseamnă ateişti militanţi- adică acei ateişti care consideră religia rea şi  care ,neaparat trebuie eradicată.

Ateiştii militanţi şi-au început activitatea o dată cu Revoluţia Franceză, prin masacre în masă a creştinilor.Conceptul a fost preluat şi dezvoltat de marxist-leninişti cu rezultatele pe care le ştim.

Presupun că aceşti virulenţi ateişti care se manifestă la noi în ţară, în special pe internet, habar nu au ce a însemnat marxism-leninismul aplicat şi nici nu-şi dau seama că fără acel cod moral, răspîndit din moşi strămoşi de religie, se ajunge la idiotizarea populaţiei şi normal,  la controlul total.Si nici nu se gîndesc că şi ei ar putea ajunge printre boii puşi la jug.Sînt şi eu de acord că în loc de sute de biserici şi stadioane ar fi fost mai spre folosul tuturor şcoli şi spitale.

Veganii

Tot pe internet sînt din ce în ce mai virulenţi veganii şi normal, vegetarienii.

Inclin să cred că în copilăria lor au fost crescuţi ca toţi ceilalţi, adică şi cu carne, de aceea acum pot să-şi folosească mintea.Din păcate, cred eu, nu o folosesc destul.

Cînd Tiriac organizează vînători de mistreţi, sar cu toţii în sus de te aştepţi săexplodeze reţelele media.

Păi hai să gîndim un pic.Dacă într-o turmă sînt 10 scroafe, care fac, fiecare cîte zece pui, asta înseamnă că la toamnă vor mai fi încă 100 de mistreţi.La cîte turme sînt în toată ţara, ce înseamnă în fiecare an?Păi, înseamnă în primul rînd distrugerea surselor de hrană ale vegetarienilor şi veganilor-culturile agricole, mai înseamnă dezechilibru cinegetic şi dispariţia ( naturală) a altor vieţuitoare  din zona de influenţă.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre urşi.Faptul că este un animal protejat nu înseamnă că trebuie lăsat  să se înmulţească pînă devine pericol pentru oameni, pentru alte animale, pentru mediu.

Altele altădată.

Mistreţii

Mergeam de unul singur.
Cu raniţa in spinare, fără gînduri, fără probleme, bucurîndu-mă de împrejur.
La un moment dat, intre doua păduri văd o turmă de mistreţi.Scurmau, grohăiau, mincau iarbă sau rădăcini fără sa pară că le pasă de mine.
In general, în natură fiecare işi vede de treaba lui şi n-are griji de ceilalţi, decît ca să se fereasca sau să se apere.
Aşa s-ar fi întîmplat şi cu trecerea mea pe lîngă ei, dacă nu mă apuca brusc dorinţa de a scărpina un purcel.Erau tare drăguţi dungaţii cum se jucau sau scurmau şi ei prin iarba.
Normal că n-au stat la mîngîiat şi guiţînd au luat-o la fugă spre centrul turmei.Atunci, unul care era mai mare, probabil şeful, şi-a ridicat privirea, m-a fixat cu ochişorii lui mici şi a grohăit.
In loc să mă retrag, m-a pus dracul să arunc după el cu bota pe care o aveam în mînă, uitînd că nu-i o turmă de grohăitori graşi de casă, ci liberi şi sălbatici.
Nu mai ştiu dacă l-am atins, dar a grohăit mai altfel,  toată turma s-a adunat in jurul purceilor, iar el a pornit in fugă după mine.
Nu mi-am imaginat vreodată ca pot fugi aşa de repede.
De obicei, cind raniţa e plină si incarcată cu de toate, cu greutate o iei în spinare  şi greu o dai jos.Atunci, din două mişcări am aruncat-o şi am ţîşnit de parcă aveam jet la picioare inspre pădure, in căutarea unui copac mai gros şi mai înalt in care să mă urc, căci n-aveam nici o şansă să scap doar cu fuga, individul părînd hotărît să mă urmărească pînă la capătul pămîntului.
Văzînd un fag mai falnic, din trei mişcări am fost in coroană şi pînă in vîrf nu m-am oprit.
Ghiţă s-a oprit sub fag, iar turma l-a urmat încet si stăteau in jur, văzîndu-şi  de treaba întreruptă.
Hopa!
Păi asta însemna că au de gînd să stea cu mine pînă imi trece tinereţea, îmbătrînesc şi mor…
După ce mi-am tras  un pic sufletul, că eram tare speriat, m-am gindit ce ar trebui să fac pentru a ieşi din situaţia asta tîmpită.
Soluţia ar fi să fac un foc.Dar cum, naiba, să fac foc în copac cu mine acolo?
Am inceput să caut crengi şi frunze uscate şi să le adun în virf.De cite ori ajungeam pe crengile de jos toată turma se aduna sub creanga respectivă, in speranţa că voi cădea şi…
Daca s-ar fi uitat mai bine la mine şi-ar fi dat seama că nu merită să-şi piardă timpul.Eram atît de slab că noroc cu hainele de arătam ca un om…, dar mai ştii ce intenţii aveau…
Am adunat crenguţe, crengi şi frunze uscate, le-am adunat spre vîrful fagului si cu greu, dupa ce aproape că am rămas fără chibrituri am reuşit să le aprind.
Dupa cîteva ore-parcă a trecut un secol- au apărut, din mai multe părţi, oameni cu lopeţi, găleti pentru apă şi alte unelte pentru stingerea focului, dar numai după ce au făcut mare larmă şi după ce pădurarul a tras două focuri de armă, turma a luat-o la fugă şi m-au lăsat in pace.
Am coborît din copac, le-am povestit ce am făcut şi cum, am primit două palme de am văzut stele verzi şi după ce am recuperat ce a mai rămas din raniţă m-am cazat la pădurar care mi-a tratat spaima cu ţuică de prune, iar în ziua următoare mi-am vazut de excursie.Adică spre casă, că mi-a ajuns.

Ghita

Ne-am zis de dimineata ca n-am fost anul asta la Cheile Borzesti si ca ar fi cazul sa mergem.

Asa ca, ne-am pregatit ceva de mincare, cafea la sticla, tigari si am pornit.

Ajunsi la cabana Buru am oprit si…

Un ciine si-a pus labele pe geamul de la usa si se uita rizind la noi.

Ce faci Ghita? l-am intrebat.

A „marcat” zdravan masina si  ne-a chemat afara.

Am pornit spre chei, iar catelul ne insotea.

https://fosile.wordpress.com/

Cam slabut pentru un ciine dintr-un loc cu bucatarie, dar daca l-am gasit aici ne-am gindit ca o fi de la cabana.

Era in jurul nostru, o biziia mereu pe catelusa noastra, cauta mingiiere, mergea inainte si ne astepta.O frumusete de catel.

Din pacate nu era apa nici la prima cascada nici pe piriu.Doar cite o balta care oglindea cerul.

Dupa cam un km de plimabre prin padure si vazind o gramada de urme proaspete de mistreti, am hotarit sa ne intoarcem.N-au treaba cu noi, dar daca ii latra ( ameninta) ciinii pot ataca si n-aveam chef sa vedem ciinii sfirtecati.

O pauza de tigara si mingiieri ,

https://fosile.wordpress.com/Intorsi in parcarea cabanei, sotia i-a dat la Ghita ceva de mincare, timp in care noi sa plecam.

A lasat mincarea, desi se vedea ca-i este tare foame si a venit dupa noi.

Fugea pe sosea dupa masina.Il vedeam in oglinda si mi se rupea sufletul.

Probabil asa a fost abandonat.Asa a mai fugit dupa o masina in speranta ca se va reintoarce acasa.Intr-un loc in care sa fie iubit, mingiiat, sa se simta in siguranta, sa…

Dupa o curba nu l-am mai vazut.

Am mers in alta parte, am mincat cu noduri, ne-am plimbat si am gasit niste  lemne silicifiate,

https://fosile.wordpress.com/dar nu ne-am prea bucurat de ele.

Tot cu gindul la Ghita.Speram ca s-a intors la cabana.E mai insiguranta decit pe sosea.

N-avem la cine sa-l dam si nu-l putem tine la noi acasa.

Ma simt vinovat.