Impreuna cu un prieten pasionat de zbor-deltaplane cu sau fara motor,avioane,parapante cu sau fara motor-am iesit un pic la aer.
M-a scos din Cluj intr-o dupa amiaza ,sa luam aer,sa privim soimii si pasarile in zbor,sa vedem stinci si iarba mingiiate de vint,sa ne plimbam pur si simplu.
El cu ochii pe sus,eu cu ochii pe jos.
Vorba lui: cine se-aseamana…nu sintem normali !
Tot asa,umblind brambura,ascultind gizele si vintul fiecare incotro il duceau ochii,l-am vazut.Statea singur in iarba,aproape acoperit si ma astepta.
De mult ma astepti,mai copile-i-am spus si-am inceput cu miinile goale sa scot iarba din jurul lui,pamintul si sa-l scot afara.
La fata locului cu lemnul in brate
Ne-am intors fericiti acasa.El ca a gasit un loc de unde poate sa-si lanseze noul avion ,iar eu,ca l-am gasit pe dinsul,lemnul silicifiat.
Pun si citeva detalii,
Lemn silicifiat
Lemn silicifiat-detaliu
Lemn silicifiat-detaliu
Are zece kilograme si ceva si aproximativ treizeci de milioane de ani.
Se pare ca n-a asteptat degeaba.Ne-am reintilnit.
Filed under: Amintiri, Fosile, Fotografii, Lemn Silicifiat | Tagged: asteptare, avion, Blogul lui Fosile, deltaplan, fotografii, iarba, Lemn silificiat, miercuri cu citeva cuvinte, parapanta, plimbare, Prieten, reintilnire, stinci, vint |
Fosile şi pietre 
Interesanta poveste. Esti sigur ca ele e? Sa nu il confunzi. Dupa atatia ani de asteptare, nu as vrea sa cred ca te arunci in bratele primului venit:)))
Salutari cu bine!
Dupa nume ( Fosile) si dupa cum arat,ma potrivesc,nu?
Deci…
Noa serbus. Eram curios ce găsaesc astăzi pe blogul tău. Şi am descoperit. Pasiunea colecţionarului împătimit. Să-ţi dea Dumnezeu în cale cele mai frumoase „fosile”.
Multumesc,Abbi!
Sa-ti gasesti si tu ce-ti doresti!
Apoi e bine ca unu se uita in sus iar altul in jos, nu va impiedicati, dar nici nu va lovea ceva de sus 🙂
Frumos exemplar.
Mai ales ca nu mergeam in sistem gramada…
Da,tare frumos.
Ce spectaculos arată lemnul acela. I-a priit așteptarea aia de câțiva anișori ! 😀
E unul asa,mai tinerel.
Chiar ca arata bine.
Si e cald.Tot timpul.
se simte caldura verii in poza, iar trofeul are blandetea si rabdarea data de anii de asteptare. ma bucur ca v-ati gasit 🙂
Multumesc,Red!
Intr-adevar era cald si bine.
Si eu m-am bucurat si ma bucur in continuare pentru ca,de atunci inca nu l-am scos din casa.
Timpul nu poate trece prin ele!
Sint insasi timpul.
ma bucur sa te vad! esti (aproape) asa cum mi-am imaginat ca trebuie sa arate un prieten al fosilelor, un adevarat explorator!
Detaliile prezentate sunt impresionante! sa ai parte de cât mai multe iesiri frumoase în natura! 🙂
Multumesc,Carmen!
Daca ai sti cit mi-e de dor sa ies,sa merg sau sa stau in mijlocul verdetii,a padurii,in iarba…
Premiu pentru pasiune și pricepere ! Îmi închipui ce fericit ai fost !!!
Eu treceam de 100 de ori pe lângă el 😆
Ai cărat ceva în spate la asta 😀
Deja ma uitam si eu jur imprejur cind a aparut in fata mea,la un metru.N-aveam cum sa nu-l vad.
Am fost tare fericit.
Ce inseamna un km jumate cind esti bucuros?
Da,este un premiu.
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache.Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei.Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
dumitru_gabriela31@yahoo.com
Prin felul in care ai istorisit intalnirea cu el mi-am dat seama de cit de mult esti implicat in aceasta „relatie”!
Ma cheama multe spre natura, dar niciodata nu am remarcat astfel de aspecte, vorba lui Tudor: „treceam de 100 de ori pe linga el!”
Felicitari pentru descoperire!
Imi plac toate pietrele,dar imi plac in mod special lemnele pentru ca au fost vii si inca mai pastreaza din acel viu,din acea viata.
Daca stii cum arata ,daca exista probabilitatea ca in zona respectiva sa fie ceva si meriti,n-ai cum sa treci pe linga.Te cheama,iti atrage atentia.
Multumesc!
O hartă a timpului …
Mi-ar place să am o felie mică s-o simt cu degetele!
Mulţumesc!
Hai la Cluj!
Sau cel mai tirziu pe 1 noiembrie mergem in VJ.
Am reţinut! No, hai!
E, fara indoiala, un exemplar rar, si deopotriva de frumos, de interesant!… O adevarata opera de arta!
O opera a naturii.
Cel ce v-a fotografiat a gasit si el ce cauta? 😉
E foarte frumos detaliul lemnului, intr-adevar…
Cel ce ne-a fotografiat era un cioban cu oile unui sat din apropiere.
Nu parea sa caute ceva,dar s-a bucurat ca i-am dat ceva de facut (sa faca poze).
Reblogged this on Fosile şi pietre.