Am găsit-o cu ani în urmă, împreună cu soția și mergeam în fiecare an să culegem.
Acum am fost singur și am cules pentru ea.
Nu știu care-i denumirea ei, dar în popor nu-i prea iubită căci nici animalele n-o mănîncă și în plus, tocește coasa.
Mai e denumită și iarba fiarelor și zice legenda că are puteri mari, atîta doar că dacă nu știi formula sau descîntecul e doar o iarbă ornamentală.
Filed under: Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, fotografii, iarba, iarba fiarelor | Leave a comment »
Nu vii să mă ajuți cu ceva?
Ba da.Ce ar fi de lucru?
Ar cam trebui cosită iarba.
S-a rezolvat.Sîmbătă dimineața vin acolo.
Imi amintesc ce mult îmi plăcea sunetul coaselor, dimineața, pe munte…
Sîmbătă, la prima oră m-am prezentat.
Am cules întîi merele căzute, apoi mi-am pus hamul și am vrut să pornesc motocositoarea.
O oră m-am chinuit cu nemernica, dar n-a vrut să pornească.
Coasă ai?
Am.
Nu era mult, doar 100 de metri pătrați, din care mai mult de jumătate era cu iarbă mare de jumătate de metru și de pe care s-a cam dus roua.
Da, cînd ai cosit ultima data?
În urmă cu 40 de ani…
Ce frumos sună coasa, dimineața, pe munte…
Atîta doar că de data asta nu mă plimbam ascultînd ci…
Unde a fost iarba mai scurtă și cu rouă a mers perfect, o plăcere.
Am mai ascuțit coasa și am continuat fără grijă.
Chiar mi-a plăcut.
Ei, mi s-au cam beșicat mîinile, s-au spart, dar ce importanță are, cînd merge bine și rezultatul se vede.
Pe cînd am ajuns la iarba mare soarele era de mult sus pe cer, am dat jos cămașa ( sper să nu mă prăjesc prea tare) și trage frate din greu.
La început mă gîndeam că o să termin într-o oră, cel mult două.Am terminat după masă, pe la trei.Transpirat dar mulțumit.
Asta pînă m-am spălat pe mîini și au început să mă usture palmele.
Abia după ce am ajuns acasă am simțit că am mușchi.
Culmea, că la cît sînt de gras, nu s-ar zice că am așa ceva.
Nu picioarele, nu brațele ci mușchii spatelui.
Nu-i bai.O să treacă.
Bine că am reușit să rezolv problema.
In ce privește motocositoarea, am aflat astăzi că trebuia să trag la pompa de mînă, pînă se alimentează un pic și …
Data viitoare voi ști.
Filed under: Amintiri, Pareri | Tagged: Ajutor, Blogul lui Fosile, bătături, coasă, cosit, durere, ham, iarba, motocositoare | 3 Comments »
Filed under: Fosile, Fotografii, Lemn Silicifiat, Pietre | Tagged: în așteptare, Blogul lui Fosile, fosile, fotografii, iarba, lemn opalizat, lemn silicifiat, munte, pietre, Trascau | 4 Comments »
Filed under: Fotografii | Tagged: asteptare, avion, Blogul lui Fosile, Cer, fotografii, iarba, vint, visuri, zbor | 2 Comments »
Pirită cu depunere de calcit
Filed under: Fotografii, Pietre | Tagged: Blogul lui Fosile, calcit, fotografii, iarba, pietre, pirită | 2 Comments »
Filed under: Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, flori, fotografii, iarba, tufe, uscaturi | Leave a comment »
Filed under: Fotografii | Tagged: alb, Blogul lui Fosile, chiciura, colorat, cărăbuși, flori, fotografii, goange, iarba, iarna, vara, zapada | 7 Comments »
Filed under: Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, Floare, fotohtagii, iarba, iunie, meces, padure, poiana | Leave a comment »
Filed under: Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, buruieni, floricele, fotografii, iarba, padure, poiana | 14 Comments »
Pe dealurile din jurul Clujului erau livezi.O compensație verde la poluarea industrială,plămînii orașului și zonei.
Da, erau, pentru că acum mai este numai o parte din ultima livadă.
Cea dintre Valea Chintăului și Popești nu mai există decît sub formă de mici insule rămase printre case și vile.
De fapt, ce s-a întîmplat?
Păi, dragii nostri tărani din satele din apropierea orașului și-au redobîndit proprietățile.
Pe vremuri erau țărani numai pe jumătate.Adică, locuind la cel mult 20 de minute de oraș, munceau în fabrici și uzine, dar figurau ca țărani în localitățile lor.Nu pentru a munci cîmpul, pentru că tractoarele arau, semănătoarele semănau, iar elevii, studenții și armata culegeau recoltele.Normal că ei figurînd ca țărani, primeau niște drepturi de recoltă.
Dealurile din jurul Clujului erau pustii, căci proprietarii nu creșteau atîtea animale, încît să exploateze finețele care erau productive.Pentru că unele din ele nu prea erau.Si-atunci soluția a fost să se facă livezi.Nu știu dacă au fost despăgubiți sau dacă au primit cote pentru exproprieri, dar s-a depus multă muncă pentru aceste livezi, iar dealurile au devenit productive.
După Revoluție, normal că s-au înghesuit toți să-si redobîndească proprietățile.Nu pentru a munci, pentru a întreține livezile, ci pentru a le parcela și vinde .N-are importanță ce și cît s-a investit acolo, că doar nu din banii lor s-au făcut investițiile.
A mai rămas o parte din livada de pe Feleac care , încă mai arată așa:
Meri înfloriți, cam neîngrijiți, cu multe crengi uscate, iarbă grasă și încă curată,izvoare nepoluate
susurînd lin .O oază de liniste, de culoare, de miros de flori.
Dar,
se defrișează pentru încă o cabană sau vilă.
Parcele mici, de 500 de metri patrați.Cit să-ți faci o casă ( dacă o vrei mai mare, n-ai decît să construiești pe verticală) și loc să-ți parchezi mașina, dacă nu ți-ai făcut parcare subterană.
Are și vedere la oraș,
Dispare incet și această ultimă livadă.
Interesant că, deși zic edilii că populația orasului n-a crescut deloc, s-au construit cinci sau șase cartiere noi și se construiește în continuare și în jur și prin oraș, prin vechile cartiere de case.
Mai rămîne ceva pentru urmași?
Filed under: Copaci, Fotografii, Pareri | Tagged: agricultură, alternativă, armata, Blogul lui Fosile, cabane, cartiere, case, defrișare, elevi, țărani, flori, fotografii, iarba, izvor, livada, meri, oras, parcele, perspectivă, piriu, plămîni, pomi, studenți, uscaturi, vile | 11 Comments »
 | Magda la Legături |
 | magda la Fără alte cuvinte |
 | victoriaetveritas la Legături |
 | Diana la Legături |
| Magda la Legături |
| Magda la Fără alte cuvinte |
| victoriaetveritas la Fără alte cuvinte |
 | fosile la Pe deal și prin pădure |
| victoriaetveritas la Pe deal și prin pădure |
| magda la Ultima încercare |
Fosile şi pietre 