Altfel

Mergînd mult şi prin oraş şi prin natură m-am obişnuit să văd  şi chiar să caut, tot ce e altfel.

Copaci altfel, frunze, stînci, pietre, plante, trifoi cu patru, cinci sau mai multe foi.

Azi, ieşind la o ţigară în ploaie mi-am zis că dacă tot mă udă , măcar să mă plimb puţin.

Si printre ierburi am găsit primul trifoi cu patru foi din acest an.Pe frunzuliţa în plus scînteia un picur diamantin de ploaie.

Excursieeeee…

De fapt, a fost o plimbare la munte.

Cum n-am mai fost pe la cascada Valul Miresei din 2012, ne-am pornit spre.

Simbata, zi frumoasa, senina, drumul pina la Rachitele, foarte bun.

De la Rachitele pina la cascada ne-am tirit dintr-o groapa plina de apa, in alta plina de noroi.Cu greu am trecut cu masinuta cei 5 km.O nenorocire de drum bun pentru of road.

Am pregatit aparatul foto si am constatat ca acumulatorii sint gata.

Splendid! Noroc ca am mai avut unul mai micut, mai putin performant, dar am facut citeva poze.

Cascada ne astepta vuind,

https://fosile.wordpress.com/N-am stat mult acolo, caci catelusei noastre ii era frica de zgomot, de curgerea bogata si de o gramada de copii, veniti in excursie.

Am pornit in plimbare pe Vladeasa.

Desi ne chema o carare spre Cheile Stanciului,

https://fosile.wordpress.com/n-am mers pentru ca n-aveam nici un fel de echipament.

Deci, la plimbare.

Vedere

Vedere

Dupa refugiul Salvamont,

https://fosile.wordpress.com/am pornit la pas, spre Pietrele Albe.

La soare foarte cald, la umbra frig.

Ne-am bucurat de aleea muntelui,

https://fosile.wordpress.com/si dupa vreo patru kilometri ne-am intors.

N-am ajuns la Pietrele Albe.Nici macar la iesirea dintre munti, pentru a le vedea la distanta.

Grupuri de copii, adolescenti, pensionari mergeau in plimbare pe munte, prin padure.

Am mai stat un pic  la Refugiu, unde, char la intrare am gasit,

https://fosile.wordpress.com/un trifoi cu cinci foi.

Sper ca v-am convins de frumusetea Apusenilor.

Sau nu?

https://fosile.wordpress.com/Sint si stinci, la cascada se fac catarari pe gheata, iarna.

E frumos, e liniste, e curat , e…Vladeasa.

Poza 151

Ieri,toata ziua a fost ceata.Deasa rau.Acum ploua.Marunt, o tiriiala, dar ploua.

Asa ca am sa pun un pic de Trascau dintr-o zona mai greu accesibila, dar atit de frumoasa.

https://fosile.wordpress.com/

Excursie ratata

Inca din timpul saptaminii am gasit pe internet un loc aflat in apropiere despre care eu nu stiam.

O cariera rezervatie geologica aflata in muntii Gilaului, linga Somesul Rece.

Cariera Corabia.

Asa ca, dimineata ne-am imbarcat, cu nevasta si catel si am pornit in excursie.

Stomacul meu era cam strins si nu-mi explicam cauza.Am stins, inchis, oprit totul?

Da.

Intotdeauna conduc atent, de data asta am fost si mai atent caci nu inceta senzatia de stomac strins care ma avertizeaza ca ceva nu-i sau nu va fi in regula.In plus, dimineata am vazut accidentul acela aberant cu sinucigasul criminal.

N-a fost nici un eveniment, am urmat indicatiile citite pe internet si am ajuns cu bine in zona si cu asta s-a terminat cu binele.

Am parcat masina si am pornit pe un drumeag care urca, parca spre cer.

Deasupra padurii, pe un stilp apare o indicatie de zona protejata, dar nici un indicator de directie.

https://fosile.wordpress.com/Deci nici vorba sa mergem in directia aceea.Am urmat poteca si dupa vreo ora de urcus ne-am intors un pic si am cautat o carare spre crestele ce pareau a apartine carierei.

https://fosile.wordpress.com/Am gasit o poteca de-a animalelor si ne-am indreptat, mai tiris, mai in patru labe spre inalt.

La un moment dat sotia a zis ca nu mai vine.Sa facem- eu si catelusa- poze frumoase.

Pieptis,inclinatia fiind foarte mare, m-am catarat pe bolovanii cazuti si am ajuns, cu mare greu, in zona stincilor la vedere, atent permanent sa nu rastogolesc pietre, sa nu alunec si sa nu alinece sau sa cada catelusa care ma urma indeaproape.

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/Vazind ca n-am cum sa merg mai departe am hotarit sa ma intorc.

Nu credeam ca doar atit este cariera, dar n-avea sens sa ma aventurez.

Cu mare greu am coborit, prin alta parte decit pe unde am urcat si am incercat s-o localizez pe nevasta-mea, caci am schimbat de citeva ori directia fata de locul in care am lasat-o.

La un moment dat am constatat ca nu mai este linga mine catelusa si am strigat-o pe nevasta-mea sa vad daca este cu ea.Mi-a raspuns, dar eu fiind cam surd, n-am reusit sa localizez de unde vine vocea ei.

Si-atunci m-am speriat.Nu pentru mine, era suficient sa cobor, ci pentru nevasta-mea.Unde este, cum coboara, daca i se intimpla ceva, eu nu-mi dau seama unde este si n-am cum s-o ajut.

Am inceput s-o strig si sa o caut, devenind neatent la coborire si era sa zbor de pe niste stinci.M-am lovit zdravan la un picior, dar n-am dat importanta si am continuat cautarea in viteza.

Intr-un tirziu ne-am regasit, dar lipsea catelusa.A pornit in cautarea mea, dar la chemarile noastre s-a intors.

Sotia?

Speriata, nervoasa, julita zdravan la o mina si la un picior.

Groaznic!

N-aveam cuvinte.Cit de timpit pot fi, sa nu-mi dau seama ca nu mai sintem tineri, ca nu mai ne miscam la fel de usor in conditii speciale, si ca pe munte daca esti cu cineva, trebuie sa ramii impreuna, altfel exista nesansa sa o incasezi.

Am localizat si cariera.Era in spatele acelui indicator timpit de zone protejata.

Un colt de cariera

Un colt de cariera

Si n-am mai mers la cariera, desi accesul era usor.N-am mai stat sa mincam si sa ne umplem de caldura soarelui si frumusetea locului.

Ne-am urcat in masina si am pornit spre casa.

Oameni buni, ASA NU !

Nu faceti ca mine .

Cu cit esti mai experimentat, cu atit faci mai usor greseli simple, dar care pot fi chiar fatale.

Pe de alta parte, nu mi-am inchipuit ca o zona protejata, o rezervatie geologica, nu este semnalizata corespunzator pentru a putea fi vizitata.

S-au prostit ardelenii!

Sus sau jos

Sus

Sus

sau

Jos

Jos

Altele la Carmen.

 

Sus la Chei

Simbata am pornit destul de tirziu de acasa si normal,cel mai apropiat loc sint Cheile Turzii.

Am mers in partea din spate a Cheilor,dinspre Sandulesti,am lasat masina in parcare si am pornit spre chei.

Oare unde mergem?

Zice sotia,sa urcam pe versantul impadurit.

Poate va amintiti de : https://fosile.wordpress.com/2011/04/13/curiozitati-casnice/

Start

Start

Nici nu indrazneam sa ma gindesc la apropierea de margine daca ajungem sus,dar pe caldura asta e mai bine sa ne plimbam prin padure.

Un prim popas la umbra unui pom inflorit,

flori

flori

Directii

Directii

N-am putut sta prea mult si am pornit inainte

de la umbra padurii de aluni

de la umbra padurii de aluni

Catelul alerga de la unul la altul,dar urcusul era extrem de greu.Abrupt.Noroc ca era umbra.

Greu la deal...

Greu la deal…

Carari

Carari

directie

directie

Parca era din ce in ce mai greu si nu se intrevedea virful,platoul de sus al cheilor.

Am pornit singur in cercetare si daca mai este mult ne intoarcem.

Nu mai era mult,

Spre

Spre

M-am asigurat ca se poate sta suficient de departe de  margine (din pacate nu este nici un grilaj de protectie),sa nu-i fie rau sotiei si m-am intors dupa ea.

Am mers eu in fata  si …

Belvedere

Belvedere

Pentru mine a fost mai mult decit „Belvedere” sa ne bucuram impreuna de inaltul Cheilor,a muntilor,fara sa ne  fie rau,fara sa ne fie frica.

Cheile Turzii

Cheile Turzii

Nu eram chiar pe platou,dar era suficient.

Inca citeva poze  la o tigara si  o cafea

Sus

Sus

Un zimbet de familie

Un zimbet de familie

si ne-am intors.

Pentru mine a fost una din cele mai frumoase iesiri in familie.Fara incidente,fara cazaturi,fara frica.Doar noi si natura atit de frumoasa doar pentru noi.

Apa la munte

Printre stinci

Vijelioasa

In fierbere

In cadere

Eliberata

Mingiiata de vint

Reflectind muntele si cerul

Nu la chei

Simbata pe la zece (22) ne-am sunat cu prietenii,sa vedem unde mergem duminica.Si ne-am inteles sa iesim undeva,nu departe,dar la munte.

Undeva la munte,dar nu la Cheile Turzii,ca n-aveam chef de lume multa,de masini,de moda  si muschi.Asa ca,duminica dimineata pe la 10 am reusit sa pornim de-acasa,remarcind ca alta data la ora asta eram de mult pe carari de munte.

Normal ca si acum ne-a salvat Trascaul cu refugiile lui.

N-am pornit la pietruit si in zona in care am fost  n-am gasit decit citeva bucati de porfir pe care le-am lasat acolo.

Liniste

Bineinteles ca am fost intimpinati cu…liniste.Linistea padurii,a apei,a intregului imprejur.Taceam si noi sa nu tulburam.

Forte

Am remarcat cam ce forte trebuie sa fi fost incit sa deplaseze bolovanii aceia.

Prima intilnire

Era plin de sopirle.Tisneau in toate directiile si cu greu am reusit sa fotografiez una.E clar ca nu sint obisnuite cu oameni in jur.

traversare

Nefiind poduri,am traversat piriul prin apa.Cam taioase pietrele si noi inca neobisnuiti cu mersul descult,dar ne-am descurcat pina la urma.

Strajer

In alte vremi,ar fi fost un bun punct de observatie.

musafir

Vremea dragostei si luptelor pentru teritoriu.Erau doua in lupta,dar una a disparut asa ca,doar pe asta am putut sa o fotografiez.

Static.In miscare

Ce poate fi mai frumos decit apa in miscare si viata din mijlocul ei.

Ne-am plimbat pe piriu,prin imprejur,ne-am incintat vazul si auzul la tot ce ne inconjura.Pietre,o cascada mica,uluiul rotindu-se in vazduh,gize,pestisori in apa,soare-desi la un moment dat s-a acoperit cerul cu nori negri de ploaie si ne vedeam uzi leoarca in drumul de intoarcere pina la  masina.Dar s-au imprastiat si a iesit iar soarele.

Cheile Turzii

Cu o ultima privire spre Cheile Turzii,acum cam acoperite de marea autostrada Transilvania,ne-am intors acasa mai senini,mai curati.

 

 

 

 

La drum

Mergem?

Ne asteapta drumuri,ne cheama.

Prin padure

Printre stinci

Sub pamint

Printre nori

Doar sa vina primavara,vara…

O iesire la aer

Impreuna cu un prieten pasionat de zbor-deltaplane cu sau fara motor,avioane,parapante cu sau fara motor-am iesit un pic la aer.

M-a scos din Cluj intr-o dupa amiaza ,sa luam aer,sa privim soimii si pasarile in zbor,sa vedem stinci si iarba mingiiate de vint,sa ne plimbam pur si simplu.

El cu ochii pe sus,eu cu ochii pe jos.

Vorba lui: cine se-aseamana…nu sintem normali !

Tot asa,umblind brambura,ascultind gizele si vintul fiecare incotro il duceau ochii,l-am vazut.Statea singur in iarba,aproape acoperit si ma astepta.

De mult ma astepti,mai copile-i-am spus si-am inceput cu miinile goale sa scot iarba din jurul lui,pamintul si sa-l scot afara.

La fata locului cu lemnul in brate

Ne-am intors fericiti acasa.El ca a gasit un loc de unde poate sa-si lanseze noul avion ,iar eu,ca l-am gasit pe dinsul,lemnul silicifiat.

Pun si citeva detalii,

Lemn silicifiat

Lemn silicifiat-detaliu

Lemn silicifiat-detaliu

Are  zece kilograme si ceva si aproximativ treizeci de milioane de ani.

Se pare ca n-a asteptat degeaba.Ne-am reintilnit.