Emoția

Aveam un prieten cu care mă întîlneam cînd și cînd și povesteam de toate plimbîndu-ne pe străduțe sau la acasă la mine sau la el.Trecea timpul de parcă era strecurat printr-o sită, iar noi nu terminam ce s-a adunat de cînd nu ne-am văzut.

Pe unde ai mai fost, îl întrebam.

Prin Turcia, Spania.

Dar tu? Mă întreba el.

Prin Trascău, Metaliferi, Zarand.

Si ne luam vorba din gură pentru a ne transmite trăirile, experiențele, ciudățeniile sau plictisul.

La un moment dat l-a apucat pofta de scris și a vrut să mă antreneze și pe mine, căci , nu-i așa, scriem amîndoi și-apoi comparăm și alegem ce-i mai bun.

Mi-a pus o poză și mi-a zis să scriu un eseu.

Nu asta, dar una la fel de neutră.

Nu ești normal, l-am apostrofat! Pot să țes pe lîngă imaginea ta, dar nu-mi vine instant, pentru că e neutră.Nu-mi spune nimic, n-are nici un pic de emoție.

Si i-am exemplificat,

Așa ceva.

Sau,

așa.Vorbește de la sine.

Si i-am mai dat cîteva exemple.Si asta pentru că eu nu scriu SF sau povestiri din imaginație.Trebuie să fi trecut prin anumite situații ca să le pot descrie, rescrie, să pot transmite ceva , „unghia unui sentiment” ( vorba poetului Odysseas Elytis)

Cam asta cred că mi se întîmplă acum și de o vreme încoace, Mugur. Trec printr-o perioadă neutră, gri, fadă.

Noroc că am posibilitatea de a mă strecura cu ajutorul pozelor, deși iarna asta, cu adevărat iarnă cum n-a mai fost de mult, nici de poze nu mai am chef.

Imi lipsește emoția.

Reclame

Privind spre Retezat

de la mormîntul unui prieten.

Ce ți-e scris…

Aveam, pe vremuri, o cunoștință care ghicea în cafea.

Am mers la ea cu un prieten care se îndoia de posibilitatea de a vedea viitorul și care intenționa să o facă de rușine.

Buun!

Bem cafelele , la o țigară și o bîrfă, după care ne  spune la fiecare, pe rînd ce vede in ceașcă.

La V îi spune că în următoarea decadă va avea un accident și își va rupe ceva.

Buun!

După ce am plecat îmi zice V că nu se mai dă cu bicicleta, nici cu Mobra, nici cu cartul, are grijă pe unde merge, în special pe scări și nu va păți nimic.

După doua săptămîni m-am întilnit cu el și avea mîna în ghips.

Da ce naiba ai pățit, l-am întrebat?

Mi-am luat-o la cel mai urît mod cu putință.

Adică, mă plimbam prin parcul din Gheorgheni.Mă plimbam, înțelegi? Adică pas cu pas, încet, pe iarbă și nu-i destul că am călcat într-un căcat, dar am și alunecat pe el și am căzut și mi-am rupt mîna.Mai aveam două zile pînă se terminau cele zece zile.

Ce se întîmplă, tot se întîmplă.
Ce e scris se va întîmpla.

Da nu mai vreau să știu în avans ce urmează, că ți se dă viața peste cap.Si oricum, n-ai cum să prevezi toate alternativele posibile pentru a ocoli.

De-ale părinţilor

Azi-dimineaţă în drum spre lucru m-am întîlnit cu un prieten.

Normal ne-am salutat cu bucurie şi l-am întrebat ce face acolo.

Stau, zice şi mă uit cum merg alţii la muncă.

Că eu m-am lăsat.Da nu-i bai, că am din ce trăi.

Da de ce te-ai lăsat? l-am întrebat.

Păi, de cănd s-a mărit  mimimum pe economie, aştia ne-au tăiat sporul de vechime şi cîştigam mai puţin decît înainte.

Da, zic fetiţa ta ce mai face?

La naiba! A plecat de acasă.E cu unul şi stau în chirie.

Bine mă, da ce-ai vrut? Să stea cu voi şi să crească nutrii?

Coabitează, zic.

Să se căsătorească, să facă unu, doi, trei copii şi-apoi n-au decît să muncească şi să coabiteze cît vor , că la 31 de ani ai lor doar muncesc – să facă carieră.Si cînd s-or trezi că vor familie o să fie nişte legume zbîrcite şi îmbătrînite înainte de vreme şi or umbla  la medici  să le facă aspirări şi să-i invitro-eze şi alte manevre nu numai costisitoare, dar care le pune şi viaţa în pericol.

Adică, vrei să fii bunic?

Da, vrem să fim bunici.Pînă sîntem încă tineri, nu cînd om fi mumii.

Da cu ei aţi stat de vorbă?

Pînă acum am tot încercat, dar nu prea au ascultat, dar o să mergem toţi bătrînii- şi noi, şi ai lui- la ei să-i luăm la întrebări.

Merg că eu nu m-am lăsat de servici.

Servus!

Servus!

Giuvaieruri

M-a sunat simbata seara un prieten sa-mi spuna ca la Muzeul Etnografic este o expozitie de giuvaieruri si este invitat si un prieten comun, cu-ale lui pietre.

Buun.

Duminica, dupa ce am fost cu catelusa afara, am lamurit-o pe nevasta-mea – care si ea confectioneaza bijuterii- sa vina sa vada.Nu visam sa putem cumpara ceva  care sa contina Topaz Imperial, dar vazind, poate ii mai vin idei, iar eu pot sa mai povestesc cu  pasionatii in ale pietrelor.

Asa ca, pe la 11 am pornit pe jos, pe stradute in cautarea umbrei, spre centru.

La muzeu nu era nici un afis si nici pe internet n-am gasit nici o referire la o astfel de expozitie.

Noroc ca prietenul invitat era in curte si ne-a spus ca este …Conferinta Ezoterica cu lucrari, iar el este singurul invitat cu pietre.

Nici n-am mai intrat.Am povestit un pic cu el si ne-am tirit inapoi spre casa.

Pe la Matei Corvin speram sa gasim o banca la umbra.Dar au fost plantati citiva platani, care cresc foarte greu, iar cele doua banci aflate la umbra erau ocupate de bunici care-si supravegheau, motaind, nepotii care  se distrau cu arteziana.

Cu greu am ajuns acasa, am luat catelul si ne-am dus la Faget, in padure.Dupa aceea am mers la cumparaturile pentru saptamina urmatoare si gata ziua.

Da, o duminica deosebita.

N-a mai sunat prietenul, dar cred ca a fost o greseala de traducere.Probabil ca in ungureste „ezoteric” si „giuvaier” suna la fel.

Nu-i bai.

Lemn vechi

https://fosile.wordpress.com/L-am primit recent.

Este un lemn silicifiat.

Am vrut sa vad cum arata mai in amanunt,

Marit de 40 de ori

Marit de 40 de ori

Si asa,

Marit de 40 de ori

Marit de 40 de ori

Daca as avea un determinator, adica un atlas cu „lemnele” vechi de milioane de ani, as sti carei specii a apartinut exemplarul de la mine.

Pare sa fie un conifer, dar nu stiu sigur.

Trei pietre

A fost prin Muntenegru si mi-a adus de acolo trei pietre.

Multumesc!

https://fosile.wordpress.com/Jasp.