Oare toata saptamina va fi la fel?
Ca la munca pe de o parte am facut glume pe seama unui coleg care zicea ca a gatit cu ulei de cocos.L-am ametit de cap cu panaceul universal care-i uleiul de cocos, pe linga faptul ca costa 40 de lei kilogramul.
Ce mai, poate fi folosit ca lubrifiant, impotriva ciupercii de la picioare, ca unguent,si nenumarate alte utilizari in toate domeniile.
La sfirsitul zile de munca m-am certat cu un alt coleg.Pentru o prostie, dar eram nervos rau.Trebuia sa merg sa-mi iau ochelarii, ca am fost saptamina trecuta sa-mi faca reteta si ochelari.
La cit eram de nervos am pornit pe ruta (normal, pe jos) pe care in urma cu doai ani mi-a dat unul in cap, pe la spate, de am cazut in gardul viu si tot eram julit .Speram sa-l vad sau sa apara si…
Nici vorba sa apara, in plus de cite ori am traversat strada toti soferii au fost extrem de amabili si m-au invitat sa trec.
Naibii, pina si semaforul a stat pe verde pina am catadixit eu sa trec.
Ajuns la optica respectiva imi da femeia ochelarii, ii pun pe nas si…nu-s buni.Nu vad cu ei cum trebuie.
Cind m-a consultat i-am spus si doctoritei si asistentei ca imi trebuie pentru la munca.
Acum imi tot zicea asistenta ca sint pentru citit.
Cum dracu sa fie pentru citit?La zece centimetri de ochi?Pai inseamna ca esti chior sau ca ti-ai facut ochelarii aici si intr-o luna ramii chior.
Ori a gresit doctorita reteta ori a gresit tehniciana.Cert este ca nu i-am luat, nici n-am mai vrut sa-mi fac altii la ele.Sa-i friga!
Nu-mi mai fac anul asta.Clar.
Tot anul pina acum a fost de tot rahatul.Nimic n-a iesit cum trebuie sau m-am enervat si suparat.
Si in timp ce ma indreptam spre casa vorbind singur a inceput si o ploaie, asa ca sa-mi fie perfect totul, ca tot n-aveam nici umbrela, nici pelerina….
Filed under: Despre cuvinte | Tagged: Blogul lui Fosile, cearta, de-ale mele, glume, nervi, ochelari, ploaie, reteta, rica, tehnic |
Fosile şi pietre 
neplăceri și nervi de toamnă care nu se puteau încheia decât printr-o ploaie 🙂
Nu mi-a trecut, desi acum e senin.
Cum se opreşte ploia, în prima zi liberă urcă-te frumuşel în maşină şi fă un drum până la pădure, stai acolo căteva ore…şi mai vorbim…
Baiu e ca dupa padure, tot aici in dementia asta de aglomeratie,lipsa de tot ce ar trebui sa fie normal, de viata trebuie sa ma intorc.
Asa, daca as putea sta macar un an departe de tot si toate, poate ca mi-as reveni un pic.
Nu vreau să-ţi mai răsucesc cuiul în rană cu veşnicul meu îndem… HAI LA TARĂ.
Ştiu, încă nu se poate…dar poate…poate.
Daca ramin epen ( normal) pina la pensie, acolo ajung .Chiar daca trebuie sa traiesc cu pita si apa.
Acum, aici nu vad.
Diseara.
🙂
Multumesc!
Un necaz nu vine niciodata singur , doar stii….
Sper sa vine zilele bune pentru tine…
E drept.
Nu de alta, dar altfel m-as fi plictisit.
Multumesc!
Bine ar fi sa te fi plictisit….
Lasă, toate trec, tu să fii sănătos! Cât despre mutatul la țară după pensie, nu cred că ar fi o idee rea, dar… Jumătatea ta ce spune?
Daca-i aproape de un oras, e ok.
Asta zice jumatatea.
Parca se indeparteaza tot mai mult acea perioada pe care credeam ca o vom trai linistiti, cu zambetul pe buzele uscate de ani, cu amintirile din tinerete spuse la o cafea… Am senzatia ca traim intr-o lume rea, urata, egoista. Chiar daca incercam sa vedem altfel, nu mereu reusim. Tot e bine ca zilele nu stau pe loc!
Pai, traim intr-o lume rea, egoista, urita.
Baiu e ca se restringe si cercul celor apropiati.
Om mai vedea.