De-ale mele.Spitalul

Păi da, că de aceea am lipsit.Am fost internat 10 zile în spital.

Dar să vă povestesc aventura.

In urmă cu trei săptămîni, intr-o sîmbătă dimineața, în timp ce făceam niște țigări, la un moment dat am tușit și în palmă mi-a apărut un picur de sînge.

N-am băgat în seamă.M-am spălat pe mîini și am continuat să fac țigări.

Cînd am tușit din nou mi s-a umplut palma de sînge.

Mirat, căci nu ma durea nimic, nici prin gură nici în gît, m-am spălat din nou și mi-am continuat treaba.

Baiul e că apărea din ce în ce mai mult sînge, ba chiar cu cheaguri.

Intre timp s-a trezit și soția și văzînd ce iese din mine s-a speriat și a chemat ambulanța.

Au venit destul de repede, și văzînd și medicul ce iese din mine a zis, hai.

Am ajuns la UPU.

O paranteză- avînd experiențele cu cumnatul meu care a fost ținut la UPU 16 ore, înainte de a fi dus la Neuro-chirurgie ( era o urgență neuro-chirurgicală) și sora mea, ținută acolo tot 16 ore( era o urgență ortopedică), eram hotărît să plec de acolo dacă durează mai mult de o oră.

Culmea, că medicul de la salvare m-a băgat înaintea altora care stăteau acolo, clar de mult și mi-au făcit înregistrările, m-a luat în primire un medic care m-a întors de pe o parte pe alta, m-a palpat, m-a ascultat, mi-a luat sînge și m-a trimis rapid la radiografie.A durat un pic mai mult pînă au venit rezultatele, că făceam ture pe coridoare  spre disperarea infirmierelor de acolo.

Oricum, cam după o oră eram din nou în ambulanță, în drum spre Spitalul de  pneumoftiziologie.

Pînă a apărut medicul de gardă a ajuns și soția mea, că nu-i departe de UPU.

De gardă era o doamnă doctor  și a venit însoțită de un tînăr student sau rezident.

Tinîndu-mă la distanța, deși aveam fața acoperită,am rugat-o să vorbească tare, rar și cu dicție, căci sala fiind înaltă are ecou, iar eu nu aud cu o ureche.

Se pare că asta a cam enervat-o.In timp ce viziona CD-ul cu radiografia mea mi-a spus că ea crede că am TBC și că trebuie să mă internez.

N-am fost de acord știind că  sîmbătă și duminică nu se fac nici un fel de consultații, analize sau orice altceva.De ce să stau acolo, pe nemîncate? Merg acasă, fac o baie, îmi iau haine șitot ce trebuie pentru spitalizare și vin luni.A chemat-o și pe soția mea să mă lămurească.

Am sugerat o internare de zi și vin luni.

Ei, de aici a început balamucul.

– Da ce-ți închipui, că și eu sînt infractoare? Am doi copii, n-am chef să ajung la pușcărie. Dacă i-ai cere lui Dragnea așa ceva ți-ai rezolva problema.

N-ai decît să semnezi că refuzi internarea, pe propria răspundere și vii cînd vrei.

Nu-mi venea să cred ce-mi aude urechea.

Cred eu că dacă este așa cum spune , adică sînt un pericol  pentru populație nu  mai rămîne la aprecierea mea ( un nespecialist în probleme medicale) dacă mă internez sau nu.Indiferent că sînt sau nu , cum sugerează ea, un infractor.

N-ar fi fost normal să-mi spună în ce constă pericolul, care sînt alternativele, în caz că există?

Si mai ales, n-ar fi fost normal să  fie mai puțin agresivă și mai politicoasă? Că nu eram acolo  să încerc o nouă distracție, chiar dacă par infractor cu pletele mele cărunte.

Mi-a dat, totuși o rețetă să încep un tratament pînă ajung la spital și am plecat acasă, după ce am semnat că refuz internarea.

Luni, cu bagajele pregătite am ajuns la spital,.Internat- speram să nu fiu repartizat la doctorița de sîmbătă, căci e cît se poate de clar că nu voi colabora cu ea.

Am fost repartizat la  doctorița care avea un salon de izolare liber.Căci pînă se stabilește un diagnostic clar voi fi izolat.

Ce diferență.Doamna doctor, o femeie foarte frumoasă, la fel și rezidenta care lucra cu ea,( aveam să aflu mult mai tîrziu că este conf.prof.dr.) extrem de amabilă, mi-a explicat în amănunt ce se presupune a fi cauzele eliberării de sînge si că urmează o grămadă de analize.

Zece zile de analize de toate felurile.Zece zile în care eram ocolit de toți ceilalți pacienți ai spitalului, cînd ieșeam să mă plimb sau la țigară. Si zece zile în care de încă trei ori medicii de gardă au fost extrem de agresive și nepoliticoase cu mine.

Ar mai fi o precizare de făcut.Am constatat că 98% din medicii acestui spital, inclusiv directorul, sînt femei și sînt frumoase.

Chiar am întrebat-o pe doctorița mea, că e condiție de angajare? Să fie femeie și neaparat să fie frumoasă?

Admit că fiind medici, există competițe.

Admit ca fiind  și femei și frumoase, există o și mai mare competiție.

Admit că fiind familiste pot avea probleme, că ar fi putut fi șicanate în trafic sau amendate de polițist.

Admit și că n-au chef să fie de gardă, dar nu e vina pacientului pentru nici una din aceste probleme. Marea majoritate a pacienților acestui spital sînt persoane în vîrstă.Oare e, mai nou, ieșit din comun să fii politicos cu acești oameni?

Oricum, în aceste 10 zile au turnat în mine, de două ori pe zi, o grămadă de antibiotice și noroc că nu folosesc de loc medicamente, căci așa au avut efect imediat.

S-a constat că n-am TBC, că n-am cancer, că  e o pneumonie netratată ( nu fac temperatură și nu știu dacă sînt răcit, gripat sau alte cele ) și în plus o bacterie, un streptococ s-a făcut comod în căile mele respiratorii și a făcut un chef monstru, de s-a lăsat cu sînge.

Urmează alte două săptămîni, acasă, tot cu tratament intensiv și încă una pentru recuperare și peste o lună merg la control.

Pot să precizez că infirmierele și asistentele ( culmea, tot frumoase) au fost extrem de politicoase și de bune profesioniste.

La ieșire, doamna doctor, în încercarea de a mă determina să renunț la țigări a încercat să mă sperie spunîndu-mi că în plămînii mei este o gaură mare și dacă nu renunț există probabilitatea de a avea ” ieșire din scenă” foarte grea , foarte lungă și foarte dureroasă.

I-am răspuns că în gaura aceea o să încapă mai multă nicotină.

-Doamnă doctor, celui căruia i-a fost frică de viață, îi este frică și de moarte.

Fumez de 48 de ani- nu cred că aveți vîrsta aceasta.Nu-mi va fi mai bine dacă îmi voi schimba brusc modul de viață.Si în plus, este cît se poate de clar că nici nu voi sta pe un pat de spital legat la aparate și nici acasă, să mă întoarcă soția mea de pe o parte pe alta  să-mi schimbe scutece.

Dacă îți dai drumul de pe stîncă, de la 100 de metri, ai șansa să vezi peisajul din unghiuri interesante, iar cînd ajungi jos te mulezi pe pietre.Si există multe alte modalități.

Si-a cerut scuze și m-a rugat  să mai reduc din țigări.

Nu i-am promis, dar oricum, cînd dorm nu fumez și în ultima vreme dorm foarte mult…

Anul trecut, doi prieteni din vechea trupă au fost în spital cu diverse operații.Anul ăsta eu și încă un prieten din vechea trupă am ajuns la spital.

Fraților, ne-au ajuns bătrînețile și n-au venit cu lăutari!

De la geamul rezervei

Apus

 

De-ale mele.Defecţiune?

A)

Zic unii despre reîncarnare.Că ne naştem o singură dată şi ne reîncarnăm la infinit dacă nu ne „reparăm” greşelile făcute de-a lungul timpului.Nu dezvolt, doar două chestiuni aş discuta.Unu- cum poţi repara ceva dacă nu ştii ce ai stricat, Si doi- dacă doar ne reîncarnăm cum se face  că n-am rămas un milion sau un miliard şi am devenit  şapte miliarde şi ne tot înmulţim?

Oricum, dacă e reală treaba, se pare că mare rahat am fost eu în vieţile anterioare, din moment ce mi-o iau fără întrerupere.

B)

Se vehicula într-o vreme , pe aici prin Ardeal, că meseriaşii unguri sînt cei mai buni în domeniul lor şi cei mai serioşi.

A+B-Pentru mine cuvîntul dat e sfînt.N-am decît să pierd sau să sufăr, dar îmi respect cuvîntul.

Bag sama că din cauza asta , sau din cauza reîncarnărilor, mă găsesc ei sau îi găsesc eu pe toţi cei care nu sînt în stare să-şi respecte cuvîntul şi mă enervez de fiecare dată de sînt bun de pus pe lanţ, cu botniţă, să nu muşc.

Anul trecut prin iulie am vorbit cu un tinichigiu ( bun meseriaş şi ungur) să-mi facă nişte mici reparaţii la maşină.Întîi a zis că după concediu, adică prin septembrie, apoi…şi a trecut anul.Poate că şi eu sînt de vină că nu-i bat la cap pe cei care au zis o treabă.

Tot anul trecut, dar prin octombrie am mai vorbit cu un tinichigiu.Tot ungur, dar pe care îl cunosc de mult şi ştiu că e bun meseriaş şi serios.M-a pasat pînă anul ăsta, apoi mi-a zis să-l sun peste două săptămîni, apoi să-l sun vineri, iar cînd sătul de sunat l-am întrebat cînd să-i duc maşina a zis că… miercuri, că e de lucru pe ea doar o jumătate de zi.

I-am dus-o miercurea trecută.L-am sunat vineri şi…mi-a spus că doar atunci s-a apucat de ea.Bine măi omule, atunci de ce m-ai programat?Mi-a răspuns că mai povestim luni.Azi e marţi.

Iar sînt bolnav.De ciudă.N-are decît să-mi spună că n-are chef să facă sau orice şi pot înţelege şi accepta, dar nu pot înţelege cînd spui una şi faci orice altceva decît să-ţi respecţi cuvîntul.Cuvîntul tău, pe care nu te-a obligat nimeni să-l dai.

Deci nici ăsta, deşi îl cunosc şi mă cunoaşte şi avem ceva pasiuni comune, deşi e ungur, nu mai e serios?

O fi fost o „glumă” vorba aia?

Sau datorită reîncarnărilor, m-am reîncarnat eu defect?

Brrr!

 

Priceputul

Pot spune că mă pricep la o grămadă.

Si asta pentru că, dacă ştiu care este procedura, consider că nu-i greu şi pot face şi eu.

Uite aici un exemplu- https://fosile.wordpress.com/2011/07/25/zugravitul/

În urmă cu cîţiva ani am hotărît că trebuie schimbat un autocolant de sub chiuveta din baie.Aşa că am căutat prin tot oraşul pînă am găsit magazinul care comercializa aşa ceva şi am cumpărat cît aveam nevoie, plus încă un pic- că nu se ştie.

Aşa că, după…5 ani, zilele trecute, m-am hotărît să-l pun.

Acuma, ar trebui făcută o precizare.Astfel de chestii se pot pune numai în doi.Pentru că e suprafaţa mare de lipit.Si unul ţine folia, iar celălalt scoate aerul de sub ea ca să fie perfect lipită.

Eu eram numai în unul.Adică eu.

Nici n-ar fi încăput două persoane sub chiuvetă.De altfel nu încăpeam nici eu singur şi îmi erau în plus picioarele şi capul.

De cap aveam nevoie, pentru că acolo sînt şi ochii, dar picioarele erau, cît se poate de clar, în plus.

Habar nu aveţi cît am ştiut să mă enervez şi ce repertoriu aveam în timp ce încercam să ţin folia, să scot aerul de sub ea, să nu rămînă cute şi să o determin să se lipească-după atîţia ani, marginile nu se mai lipeau.

Nu puteam să o strîng grămadă şi să o arunc pentru că am scos-o pe cea veche.

Transpiraţie, nervi, nu ştiam cum să fac cu picioarele, dar să ajung la folie, dat cu capul în chiuvetă…

Cînd am terminat eram bun de pus în lesă şi cu botniţă, să nu muşc.

Arată…, aproximativ, aproape la fel cu cea pusă de specialist, împreună cu mine.

Si oricum, acum arată curat, nou şi noroc că nu se prea vede.

Deci, mă pricep.

De-ale mele

Oare toata saptamina va fi la fel?

Ca  la  munca pe de o parte am facut glume pe seama unui coleg care zicea ca a gatit cu ulei de cocos.L-am ametit de cap cu panaceul universal care-i uleiul de cocos, pe linga faptul ca costa 40 de lei kilogramul.

Ce mai, poate fi folosit ca lubrifiant, impotriva ciupercii de la picioare, ca unguent,si nenumarate alte utilizari in toate domeniile.

La sfirsitul zile de munca m-am certat cu un alt coleg.Pentru o prostie, dar eram nervos rau.Trebuia sa merg sa-mi iau ochelarii, ca am fost saptamina trecuta sa-mi faca reteta si ochelari.

La cit eram de nervos am pornit pe ruta (normal, pe jos) pe care in urma cu doai ani mi-a dat unul in cap, pe la spate, de am cazut in gardul viu si tot eram julit .Speram sa-l vad sau sa apara si…

Nici vorba sa apara, in plus de cite ori am traversat strada toti soferii au fost extrem de amabili si m-au invitat sa trec.

Naibii, pina si semaforul a stat pe verde pina am catadixit eu sa trec.

Ajuns la optica respectiva imi da femeia ochelarii, ii pun pe nas si…nu-s buni.Nu vad cu ei cum trebuie.

Cind m-a consultat i-am spus si doctoritei si asistentei ca imi trebuie pentru la munca.

Acum imi tot zicea asistenta ca sint pentru citit.

Cum dracu sa fie pentru citit?La zece centimetri de ochi?Pai inseamna ca esti chior sau ca ti-ai facut ochelarii aici si intr-o luna ramii chior.

Ori a gresit doctorita reteta ori a gresit tehniciana.Cert este ca nu i-am luat, nici n-am mai vrut sa-mi fac altii la ele.Sa-i friga!

Nu-mi mai fac anul asta.Clar.

Tot anul pina acum a fost de tot rahatul.Nimic n-a iesit cum trebuie sau m-am enervat si suparat.

Si in timp ce ma indreptam spre casa vorbind singur a inceput si o ploaie, asa ca sa-mi fie perfect totul, ca tot n-aveam nici umbrela, nici pelerina….

La cabinet

Doamna doctor, ma doare tare capul.Ar putea fi de la tensiune?

Mi-a masurat tensiunea.

E cam mare.O fi crescut din cauza ca va doare capul.

Am plecat lamurit beton si cu tensiunea in urcare, de la nervi.

 

Rautati? Usa.

Fostul director de departament era un om deosebit.Deosebit in doua feluri.

Intii pentru ca era competent.Stia tot ce trebuie sa stie, stia tot ce trebuie sa faca subalternii, ii putea verifica si ii putea inlocui daca era nevoie si in plus, dadea o mina de ajutor cind era foarte mult de lucru, fara fasoane sau figuri.

Doi, pentru ca era …important. Era atit de important incit nu se uita nici in stinga nici in dreapta, cind intra undeva lasa usa laarg deschisa, nu saluta.

Mai comentam eu ( fiind cel mai in virsta din zona): ‘Neata buna! Lasa ca inchidem noi usa! si altele, de cele mai multe ori in asa fel incit sa ridem cu totii. Stia si el de gluma.

Desi a plecat, naravul i-a fost preluat .

De cite ori vin dimineata la lucru gasesc usa larg deschisa- politica firmei, in afara de depozite nici un birou,incapere nu se inchide cu cheia.

Un sef de manipulanti, dupa ce le da de lucru la oameni, pleaca de la el din birou si se ascunde la noi.Normal, cind paraseste biroul lasa usa larg deschisa.

Nici el nu saluta si ce e mai rau, nici nu raspunde la salut…

Iarna intra frig, vara se face curent si imprastie toate hirtiile.

Mai este un coleg care trece pe la noi cam de 20 de ori pe ora.De fiecare data lasa usa deschisa.

De cind a revenit sotia lui din concediu de maternitate, de cite ori intra si iese de la noi…lasa usa larg  deschisa.

Chiar i-am intrebat daca exerseaza acasa.Sau usile lor sint cu magneti, ca la frigider, daca au senzori la usi, daca le este inclinata casa , daca au arcuri la usi,daca au lepedeu in loc de usa, daca…Nu-i afecteaza.

Desi ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, ma enervez de fiecare data.

Oi fi eu prea incuiat?

Atunci de ce se enerveaza si mai tinerii mei colegi?

Rutina

Cind rutina se rupe din ceva motiv,esti dat peste cap.

In fiecare zi merg la lucru pe jos,pe aceleasi strazi,intilnind aceiasi oameni zimbitori unii sau fara chef,altii.Cu unii deja ne salutam.

Ajuns la lucru,pregatesc cafeaua,hranesc ciinii (avem trei ciini mari la firma)si merg la chioscul alimentar sa-mi iau corn cu brinza pe care sa-l maninc impreuna cu iaurtul pe care mi-l aduc de acasa.

La fel am procedat si azi.Atita doar ca cornurile mele  cu brinza aveau ceva negru inauntru.N-am gustat si am mers cu ele inapoi sa-mi dea de care imi trebuie mie.

…pai,eu n-am ce face,cel cu patiseria e vinovat.

Doamna,pe mine nu ma intereseaza cine e vinovat.Mie imi trebuie corn cu brinza!

…pai,de unde sa va dau,ca n-am altele?…

Suna-l pe cel cu patiseria sa aduca ce  era pe comanda!

…pai…

E clar,ca mi-am mincat iaurtul fara altceva,ca sint gata nervos,ca pe mine m-au pierdut de client si daca pina la sfirsitul zilei de munca nu-mi aduce ce am platit sau banii inapoi,fac un scandal de nu se vede om cu persoana.

Normal ca nu mai am chef de nimic.
Bine ca colegii ma lasa in pace.

 

A venit patiserul cu cornurile si m-a chemat sa le iau.

Cind m-am dus,m-a luat la rost.Ca nu trebuie sa fac scandal,ca…

Alo,domnu!

N-am facut scandal.Am adus cornurile inapoi si am cerut ce am platit.

Zicea,ca nu-i nimeni vinovat.

Aaa?

Inseamna ca eu sint vinovat ca le-am cumparat si nu-mi trebuie altceva decit ceea ce am cerut,nu?

Sa stii ca nici nu-mi mai trebuie.Sa ti le pui pe…unde vrei!

Si am plecat de acolo.

Atita doar ca sint atit de nervos,ca-mi vine sa musc.

Nerusinatul!

Pina nu avea comenzi ferme,era toata ziua pe la chiosc in speranta unor comenzi,daca nu contract.

Acum,ca are comenzi ferme,zilnice,face figuri si se da important.

A uitat ca nu-i singurul patiser din Cluj?

 

Excursieeee!

Si a venit si mult asteptata duminica pentru excursia la  Cascada Valul Miresei,linga Rachitele.

Eram deja programati de duminica trecuta impreuna cu niste prieteni.Sa mergem cu doua masini,sa fim mai multi,sa ne putem bucura impreuna de frumusetea Apusenilor.

Dar,se pare ca sint mult prea rau si de aceea o iau peste bot.

Vineri,la lucru,aerul rece conditionat mi-a venit la spate,asa ca vineri seara eram teapan.

Constatind ca pot sa stau in masina si sa conduc,am zis ca nu-i bai daca am pozitia echer cind sint pe picioare.Am avantajul ca vad primul ce se intimpla si,in plus vad in amanunt tot ce e pe jos.

Duminica dimineata am plecat un pic mai tirziu.Am mai luat pe cineva in masina pentru ca prietenii si-au luat si tatal in masina lor.

Ne-am intilnit la Huedin.

In masina cealalta este un prieten pe care catelusa noastra il iubeste foarte mult.

Ei,din momentul in care am plecat din Huedin si ei au mai ramas acolo,a inceput dementia.Se agita,latra,mergea in spate si iar in fata si iar in spate.Incercam sa o linistim,dar nu se putea.Normal ca si noi am devenit nervosi,agitati,mai ridicam tonul,,,

Fratilor,hartile de pe internet sint mincinoase.Ele zic ca de la Calatele o iei la dreapta spre Margau si Rachitele.Bu e adevarat,nu trebuie sa ajungi in Calatele.Dupa Calata la un kilometru este o intersectie in Y si o iei in dreapta spre Margau.Este si un indicator destul de mare.

De acolo incepe „Drumul lui Boc” facut anul trecut.Bag sama ca n-a avut destui bani,pentru ca a fost pus un strat de asfalt de numai trei centimetri.Drumul e tare denivelat,ici colo apar gropi adinci de trebuie sa te opresti pe loc ca sa poti trece cu a-ntiia.

Se vad muntii

Atit de frumos totul.

Urcusul spre Rachitele este destul de lin,asa ca nu se solicita masina.

Daca faci abstractie ca trebuie sa fii atent sa nu-ti sara catelul din masina,sa n-auzi acel mereu : „Stai cuminte!” si alte asemeni,sa faci abstractie de agitatia din masina pe care o vezi pe linga atentia de la drum,am ajuns cu bine in Rachitele unde am oprit sa-i asteptam si pe ceilalti.

La Rachitele

Desi afara era deja foarte cald,la umbra era inca uda iarba.

Normal ca am mers la piriu sa bea catelul apa si,normal ca m-am uitat dupa pietre.

Jasp

In mijlocul piriului un jasp galben se lafaia la soare,mingiiat de undele curate.

Am asteptat aproape o ora,ca prietenii n-au vazut indicatorul si s-au dus pina la Calatele si de-acolo pina aproape la Belis…

De la Rachitele pina la cascada se merge pe un drum neasfaltat,destul de bun.Un drum ingust pe care trebuie sa opresti cit mai pe dreapta pentru a putea trece o alta masina in sens invers. 5 km pina la cascada.

Cam la un km am lasat masina intr-un loc mai larg si ne-am dus cu totii cu cealalta.O duba WV,mai inalta pentru pietrisul drumului.

Zeci de masini,nenumarati turisti,praf,agitatie…

La baza cascadei

Locul amenajat.Cu refugiu pentru caz de ploaie,pentru masa.Tomberoane pentru gunoi.

Am observat si pe traseu o gramada de mese plasate pe marginea drumului si cosuri de gunoi.Bravo lor.

Dupa un cot de padure,

Cascada Valul Miresei

frumoasa cascada.

Doua caderi succesive de cite 50 de metri.

Din cauza umbrei nu se prea vede aburul  din preajma ei.

Nici nu-mi vine sa fac poze.Zeci de oameni prin apa de la baza sau pe un podet din lemn, fac poze.Nu poti sa-ti gasesti unghiul pentru ca tocmai ti-a intrat cineva in fata.

Citiva fotografi profesionisti,sositi probabil mai demult si plasati in pozitii cheie,cu scaunel si trepied…

Catelul tot agitat,bateriile de la un aparat foto desi proaspat incarcate,s-au terminat,spatele ma doare rau,lume multa,agitatie.

Eu n-am vazut panoul.Am gasit poza in aparat,facuta de nevasta-mea.

Ia uitati oameni buni:

Mesaj

Ar trebui pus pe toti muntii!

Am pornit pe jos spre masina,in ideea ca vom intra undeva in padure,departe de lume sa stam,sa ne umplem de frumos,de liniste,de aer,de…

Hai sa mergem!

Ceilalti ,datorita tatalui,s-au oprit la marginea drumului la o masa.

Soare,tot praful a nenumarata masini vine pe noi,toata lume ni se uita in farfurie,catelul latra fara intrerupere si n-o pot lasa libera,sa nu mearga la drum.

Dupa ce „tatal” si-a facut somnul la umbra,ceilalti au plecat.

Noi am mai stat un pic,sa ne adunam lucrurile cind am constatat ca a ramas la ei geanta sotiei .Am incercat s-o sun pe telefonul ei din geanta,dar nu este semnal.

Ne-au asteptat la intersectie si am hotarit sa mergem si pina la Belis,la lac.

Ei au pornit inainte si iar a inceput dementia in masina la noi.

Drumul spre Belis

De la Calatele drumul e o minunatie pina la Belis.Dar cu conditia sa nu fii gata nervos,cu nevasta nervoasa,cu agitatie,strigate.

La Belis,dupa inca o partida de scandal cu catelul,cu nervi si strigate n-am mai putut.

Gata,mergem acasa!

Prietena care era cu noi a ramas cu ceilalti,iar noi ne-am intors si am pornit spre casa.

S-a linistit si nemernica.

Am mers pe o caldura infernala,in liniste pina acasa.

Poate sint rau,dar sotia mea a lucrat si simbata toata ziua si consider ca e normal sa se relaxeze.

Cind am programat excursia n-a fost vorba de „tati” sau alti apartinatori.Si datorita lor sa avem „program”.

Bravo lor,ca se gindesc si la parinti,dar nu sa ne faca program in putinul nostru timp liber.

Astfel impartiti in masini s-a agitat si catelusa.Ea ne stie impreuna si se agita sa ne gaseasca,sa fim din nou impreuna.

E frumos la cascada,dar daca mergi in timpul saptaminii cind nu-i dementie de lume sau daca ajungi dimineata ,la prima ora,dupa care sa te pierzi undeva in munte .

Miercuri.O zi…buna

Mult timp in zilele de marti sau de 28 imi mergea rau.

Ei,se pare ca s-a mutat pe miercuri.

Sa vedeti cum a fost azi.

Dimineata a decurs normal pina sa plec de acasa.Atunci am luat si telefonul sotiei si l-am pus in geanta.In drumul meu spre servici trec la un moment dat pe linga o benzinarie unde este termometru si-atunci imi sun sotia sa-i spun care-i temperatura,sa stie cum sa se pregateasca si ea.Am sunat-o si mi-a spus ca am un telefon in plus.Perfect,m-am intors acasa sa-i dau telefonul.La noua plecare a trebuit sa merg mai repede sa nu intirzii.Ziua la lucru a fost timpita,grea,obositoare .Am rugat un coleg care mergea in oras sa-mi cumpere si mie tuburi pentru tigarile mele de casa.A gasit,dar avind in vedere ca o cutie continea 250 buc,nu 200 cum am spus eu,n-a luat.Iar la sfirsit,cind sa merg spre casa a inceput ploaia.Normal,ca n-aveam nici pelerina,nici umbrela,dar m-a dus un coleg cu masina pina la doua strazi distanta si de acolo am mers pe jos.Noroc ca ploua si n-aveam unde sa ma ascund.Ca sa nu pateasca si sotia la fel,m-am urcat in masina si am mers dupa ea la servici.Deja ploua torential.Pe sus se rostogoleau butoaie goale,se pravaleau munti si era orga de lumini.Dupa ce am ajuns acasa s-a oprit si ploaia.Am iesit cu catelul pentru necesitati,urmind ca dupa aceea sa mergem pina la Polus sa cumparam tuburi pentru tigarile noastre de casa.

Si a inceput dementia.Nu stiu pe ce criterii catelusa noastra se apuca de latrat de parca urma sfirsitul lumii.In spatiul mic al masinii,latratul ei puternic  suna foarte tare si ma enerva.Sotia incerca sa o linisteasca,ea latra si mai tare…

Cind mai aveam cam un km pina la Polus,erau coloane de masini pe toate benzile,ca am crezut ca e oprita circulatia din cauza de accident.Dar nu,asa se iese din oras la ora asta.Adica am facut acest ultim kilometru in 45 de minute printre latraturi si urlaturile mele la catel sa taca.

Din nu stiu ce motiv parcarea de la Polus era inchisa si ne-am invirtit sa gasim un loc in spatiul ramas,iar catelul latra,latra,latra…

Am facut cumparaturile si ne-am intors ,relativ usor,iar catelul a tacut pina cind ,inainte sa ajungem acasa,a indraznit sa treaca strada prin fata noastra un tip cu un ciine lup urias.Iar ea s-a gindit ca ar fi bine sa-l faca de rusine.S-a dezlantuit iadul!

Ajuns acasa,m-am apucat sa fac tigari ca nu mai aveam nici una si am lasat mincatul pentru alta data,ca-mi tremura stomacul de nervi.

Nu mi-am inchipuit vreodata ca un catel pe care-l iubesc extream de mult poate sa ma enerveze atit de tare.

Si  iar s-a terminat cafeaua…Trebuie sa fac alta…

Oricum,sint un norocos.Ia uitati ce am gasit si astazi:

Daca tot era acolo...