Soarele din furtună

Reclame

Drumețind prin ploaie

Călătorului îi stă bine cu drumul.

Dar oare cîți mai sînt acei călători care merg.Cum erau cei care au mers la Ierusalim sau la Roma, pe jos.Cum erau cei care parcurgeau Drumul Mătăsii, sau cum erau cei care duceau cărți din Tara Românească în Transilvania.

In astfel de drumuri ai șanse mari să te prindă și ploaia.Si mergi, fără să mai vezi mare lucru împrejur, căci riști să-ți intre ploaia în ochi.Si mergi uitîndu-te doar inainte, la cîțiva metri în față , să vezi unde calci.Si incepe să nu-ți mai pese unde calci, căci peste tot e numai apă și aici începe pericolul.

Deci dacă nu-ți place să călătorești în orice condiții, mai bine stai acasă.Căci Salvamontul, Jandarmii, Pompierii, Vînătorii de munte, sau alții care  pot interveni în situații speciale, nu sînt Centura de siguranță.Ei doar recuperează ce a mai rămas din tine.

Să ne înțelegem.Mergi.Pas după pas, prin ploaia care cade fără întrerupere cînd mai tare cînd mai încet.O grămadă de cercuri și cerculețe prin bălțile întîlnite în cale și care sînt din ce în ce mai mari.Mergi și nu te mai gîndești la nimic- bună ocazie pentru meditații- căutînd, poate,  un  bun loc de campare.Dacă nu știi să-ți faci un adăpost în care să nu intre apa  și în care să poți face un foc pentru un ceai, o cafea sau o apă  cu zahăr încălzită  și să îți uști hainele, stai acasă.Căci obosit, ud pînă la suflet, sătul de liniște sau mai bine zis de sunetul monoton, perpetuu al ploii, vei face greșeli și-ți pui viața în pericol.Si a ta și a celor care vor veni să te recupereze de pe unde ai eșuat.

Cînd plouă tare sau mult timp fiecare pîrîiaș sau vale se umflă și devine vijelios.Deci nu sta în apropierea apelor curgătoare, căci pot să apară viituri Si nu e doar apă, ci și o grămadă de pietre și bolovani, copaci și chiar și mașini.Si odată prins acolo nu mai ai nici o scăpare.Deci, dacă nu esti în stare să-ți găsești un refugiu, pînă se oprește ploaia sau să alegi drumul greu, ocolitor, mai bine stai acasă.E mai sigur și mai comod.

Dacă nu ești pregătit pentru orice situație mai bine stai acasă.Căci dacă n-ai pelerină sau haine specializate pentru ploaie, vei fi ud de transpirație și fleoască de ploaie.Toate zonele care hainele sau încălțămintea se freacă de piele vor produce rosături, vei răci, iar în condițiile astea poți face multe greșeli, care să-ți pună în pericol viața.Si a ta și a celor cu care drumețești, în caz că nu ești singur.

Si aș mai spune ceva.Am observat că sînt mulți care fac trasee lungi într-o singură zi.Nu vorbesc de cei specializați în așa ceva, ci de cei care , uneori, după o săptămînă sau o lună, sau un an de muncă se pornesc să facă Piatra Craiului, sau Păpușa sau…

Zic eu că nu e bine.Căci oricît de tînăr ai fi și oricît de viteaz, drumul pînă sus este obositor și întotdeauna coborîrea este mai grea.Pentru că ,deja, ești obosit. Popas de odihnă peste noapte, iar de dimineața altfel poți să te bucuri de tot ce îți oferă coborîrea.Asta dacă n-ai ghinionul să fii în nori sau ceață…

Oricum, cred eu, problemele drumeției prin ploaie sînt valabile și la munte și la deal și chiar și la cîmpie.

Loc de odihnă

Colțești, un loc unde te simți bine chiar și pe ploaie.

Am mai fost și-o să mai mergem.

In apropiere sînt și Cheile Siloșului din Masivul Bedeleu.

Alte distracții? Poți să biciclești, parapantiștii se parapantează, vizitezi Cetatea Trascăului, drumețești sau pur și simplu stai și lenevești.E frumos oricum.

Fructe

Poleiul

Dimineaţă, cum am ieşit din scara blocului am făcut o manevră a la Fred Astaire în Dansînd în ploaie şi m-am încălzit instant.

Hopaaa! Deci, e polei.Am continuat să merg mărunt, mărunt pînă mi-a venit ideea să  merg pe carosabil.Acolo au aruncat drumarii diverse chestii şi  nu-i alunecuş.Din păcate, pe  parcursul pe care îl fac în drum spre locul de muncă sînt şi zone  cu sens unic pentru maşini, cu doar două benzi de circulaţie, din care una ocupată de maşini parcate.Cum să te mai înghesui printre cele care circulă  normal, aşa că   pe trotuarul îngust de o persoană am mai făcut o manevră cu care sigur aş fi reusit să iau notă mare dacă m-aş fi înscris la examenul de admitere la Cirque du soleil.

Drumul de 8 km pe care îl fac zilnic dus-întors , îl parcurg în 30 de minute dacă prind toate semafoarele pe verde şi dacă nu, în 40 de minute.Azi am făcut o oră şi-s obosit de parcă am mers o zi întreagă pe munte în sus printre bălării.

Asta mi-a amintit că am prins un Crăciun cu polei.Da era polei total, că nu mişca nimic în tot oraşul, dar noi, care eram tineri şi zmei, neaparat am vrut să mergem în celălalt capăt al oraşului, la colindat.

Alea cururi date de pămînt, lopoşiri ( lipiri), urcat dealul în patru labe şi  pe cînd să ajungem sus ne scurgeam pe  burtă înapoi la bază rotindu-ne  .Ne-am distrat,  am rîs, am cîntat, am colindat împreună cu un grup, care ca şi noi se jucau de-a dominoul  şi spre dimineaţă  am  reuşit să ajungem înapoi acasă, fără să fi reuşit să ajungem la destinaţia propusă.Uzi leoarcă de transpiraţie şi transparenţi de la ploaia care îngheţa pe hainele noastre, ne mişcam şi alunecam în poziţii demne de teatru de pantomimă.

Eu sînt bine. Unii din colegii  care vin pe jos au febră musculară.

Pe fugă

După coborîrea de la cascada Vărșag am simțit că nu prind prea bine frînele, dar nu părea să fie bai.Așa că a doua zi dimineața am pornit spre Cluj.

Era clar că e încă o zi caniculară și speram să ajungem cît mai repede acasă.

De la Bălăușeri s-a mers în coloană așa că nu puteam frîna cum vreau eu.Uneori trebuia frînat brusc și  a început să se audă, din ce în ce mai tare frecare de fier pe fier.Adică s-au dus plăcuțele de frînă pe față.

Cu mare grijă și cu zgomot din ce în ce mai mare am ajuns acasă.L-am sunat pe mecanicul meu.

Ingerașii au fost cu mine, căci omul mi-a schimbat plăcuțele, ziua următoare urmînd să plece în concediu.

Liniștit,cu frînele bune am pornit spre Baia Mare.

Nu căldură, ci demență.

Ajuns,

Am rezolvat problemele și ne-am întors pe o și mai mare căldură.

Dimineața, aproximativ la prima oră am pornit spre Oradea, iar după masă ne-am întors.

Eram fiert, copt, stors.

Ziua următoare am pornit spre Valea Jiului.Normal tot pe căldură.Atîta doar că pe duminică se anunța frig, ploi.

La întoarcere voiam să intru pe la Cheile Băniței.Am trecut pe lîngă ele de mii de ori fără să știu ce minunăție e acolo.

Nori, vînt, frig.Am zis că intrăm numai să localizăm cheile, dar odată ajunși…

O mică problemă.Pot fi văzute numai dacă mergi prin apă.

Am intrat, mi-au înghețat picioarele, vîntul sufla tare și dîrdîiam de frig, dar a meritat.

Vom mai merge.Imi închipui ce imagini ies  pe soare…

Ar mai fi de vizitat tot în zonă și Cheile Crivadiei , o cascadă în chei și cîteva peșteri pe lîngă peștera Bolii.

Intoarcerea acasă a fost plăcută, deși de la Hațeg s-a circulat în coloană.

Gata concediul.Am început munca și…odihna.

Pe drum

Undeva, sus în nori.