Pustnicul Sfânt de la Peştera Ialomicioarei † secolul al XIX-lea

de Florin Mateiu

Pe la începutul veacului XIX se nevoia pe lângă Schitul Ialomicioarei un pustnic foarte smerit şi iubitor de Dumnezeu. După câţiva ani, dorind el să se roage în pustie, a luat binecuvântare şi a plecat de la schit şi găsindu-şi sălaş într-o peşteră mică din desişul codrilor, nebăgată în seamă. Peşterii şi azi îi zice Peştera Mică. Când se suia la peşteră nu ştia că avea acolo sălaşul un urs, dar cu sfânta rânduială a lui Dumnezeu, s-a împrietenit pustnicul cu ursul şi locuiau unul cu altul. Ziua ursul pleca în pădure, iar sihastrul vorbea cu Dumnezeu în rugăciune. Mulţi ani s-a nevoit în post şi rugăciune pustnicul acela şi în alte osteneli. Localnicii ştiau că acel pustnic nu primea mâncare de la nimeni şi se hrănea din pădure. Ursul, ca un ucenic credincios, îi aducea rugi de zmeură şi mure.

Iată că, odată, doi vânători pândeau ursul în zmeuriş ca să-l împuşte.     S-au luat apoi după el, până ce au văzut că ursul a intrat în peşteră. Cum stăteau ei aşa la pândă în gura peşterii, iată că iese pustnicul afară şi îi întreabă: „Ce căutaţi, fraţilor, în pustiul acesta?”. Vânătorii i-au răspuns: „Să ne iertaţi părinte, suntem vânători, urmărim un urs, parcă s-a ascuns în peşteră!”. „Dar v-a făcut vre-un rău? Lăsaţi ursul în pace, veţi găsi alte animale în pădure!”. „Iartă-ne, părinte, şi te roagă pentru noi” i-au zis vânătorii. Bătrânul i-a binecuvântat şi i-a trimis cu pace. La plecare vânătorii l-au mai întrebat pe bătrân: „Părinte, avem ceva mâncare cu noi, am vrea să o lăsăm sfinţiei tale. Vrei să o primeşti?”. „Lăsaţi-o acolo pe piatră”. Vânătorii au mai spus: „Părinte, vom mai veni prin locurile acestea. Vrei să-ţi aducem ceva de mâncare?”. „Cum vă e voia, fraţilor!” şi s-au îndepărtat aceia.

După câteva săptămâni vânătorii au urcat iară pe Valea Ialomicioarei să ducă şi mâncare pustnicului. Când au ajuns la gura peşterii iată ce au văzut. Pustnicul împreună cu ursul erau plecaţi din peşteră, iar alăturea pe piatră era neatinsă mâncarea lăsată de ei de data trecută. De atunci, din ziua aceea nu mai ştie nimeni unde s-a dus sihastrul, unde o fi răposat sau care i-o fi fost numele. Singura binecuvântare rămasă de la el este un izvor mic de apă, ce curge din fundul peşterii pentru mângâierea trecătorilor. Până astăzi credincioşii intră în acea peşteră, se roagă şi iau apă de la „Izvorul Pustnicului”. Izvorul nu se împuţinează, oricâtă apă ai lua.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul Părinţilor Noştri!

 

4 răspunsuri

  1. Este adevarata cea mai mare parte a „legendei”…eu merg deseori la acea pestera…denumita Grota Pustnicului, si este un izvor ce se aduna intr-o cuva din piatra. Oricata apa ai lua nivelul nu scade…este un principiu in fizica prin care se explica acest fenomen.
    Dar, dincolo de ce se vede, acest loc este unul dintre importantele puncte energetice ale Bucegilor! Si oricum, este singurul caz atestat in traditia ortodoxa…de convietuire, dintre un om si un urs!

    • Probabil Principiul vaselor comunicante.Dar dincolo de principiile noastre de fizica sau alte explicatii omenesti,sint intimplarile care tin de natura si de Dumnezeu si care,oricit am incerca nu putem sa le explicam prin legile fizicii noastre si nici n-are sens sa incercam sa le explicam.
      Eu n-am fost acolo,dar prietenul meu-cel care a scris toate aceste articole- Florin Mateiu,a fost acolo si dupa aceea mi-a spus ca nici pe Arhos nu s-a simtit la fel.Avea senzatia ca timpul nu mai exista,nu-i venea sa plece,se simtea sanatos,tinar si bun.Oricum,vreau sa subliniez ca in preajma acestui om toti oamenii se simteau buni sau deveneau buni daca nu erau.

  2. Frumoasă istorisire. Am fost la peşteră când eram copil, dar despre pustnic nu am aflat decât acum. Am mai citit undeva despre părintele Arsenie Boca, cum că îl ascultau urşii din pădure, atunci când îi gonea din calea oamenilor. Mulţi oameni cu adevărat sfinţi au fost pe pământul acesta.

    • Si inca mai sint,Alex.Din pacate globalizarea,UE,si nonpolitica de jur-imprejur ii tine departe,sa incerce sa repare tot raul pe care noi ,cu totii,il facem in fiecare secunda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: