Mi-a stîrnit Opa
amintiri cu şi despre tuns.
De prin 1972 am purtat plete.Normal că m-am luptat cu profesorii, cu părinţii, cu miliţienii şi cu frizerii ca să-mi pot păstra părul cît mai lung.
În 1983 a trebuit să fac o concesie şi pentru căsătorie mi-am ras ciocul şi mustaţa şi am tăiat cam 15 cm din păr.
La vreo 6 luni de la căsătorie, umblînd brambura prin oraş, că mi-am uitat cheile acasă, iar soţia era la muncă, m-am întîlnit cu un prieten care mergea la tuns.
Ar fi de precizat că avea un păr blond şi rar, dar s-a chinuit cîţiva ani să-l crească şi acum îi erau acoperite urechile.
L-am întrebat de ce naiba vrea să-şi taie părul şi mi-a răspuns că îl deranjează, îi vine să se scarpine, că… şi dacă merg cu el la frizerie dă un Martel la Conti.
M-am trezit că-i răspund , că dacă dă două coniace mă tund şi eu.
Am mers la Conti, am băut , am ascultat muzică şi oricît o lungeam trebuia să mergem la tuns.
Mi-am dat cuvîntul…
Toţi cei care erau în bar la Conti au venit să vadă cu ochii lor minunea.Stăteau la geamuri şi făceau pariuri.
M-am aşezat pe scaun şi aşteptam.
Unul mai în vîrstă, care mă tunsese pentru căsătorie mi-a făcut conversaţie, dar nu se apuca de treabă nicicum.
Într-un tîrziu m-a tuns exact aşa cum am vrut eu.Adică scurt.Abia îmi acoperea urechile.Un fel de Gît golaş de Transilvania.Imi dadeau lacrimile, dar…
M-am dus acasă, am sunat la uşă, nevastă-mea s-a uitat pe vizor şi a spus:- soţul nu este acasă, reveniţi mai tîrziu!…
Filed under: Amintiri | Tagged: Amintiri, Blogul lui Fosile, coniac, Conti, frizerie, Martell, plete, sotie, tuns |
Fosile şi pietre 
Când te mai tunzi scurt? Nu pică vreun pariu? 🙂
M-am tuns deja în urmă cu două luni.
Acum îmi ajunge pînă la umăr.
Ca să-l am trebuie să-l întreţin.
Nu fac pariuri şi am grijă ce spun.
😁😁😁😁😁😁😁😁😁😁Deci doamna nu ti-a deschis usa….Pana la urma cum ai convins-o?
Am sunat din nou şi i-am spus să se uite bine pe vizor.
Nu-i venea să-şi creadă ochilor.
Culmea, că i-a plăcut.
Deşi m-am mai tuns mai scurt, n-am mai tăiat chiar atît de mult.
😁😁😁
Simpatica situatia.
Cam asemanator am patit si eu :eram plecata la servici, al meu era liber , acasa , il las dimineata cum il stiam , cand revin acasa , omul meu fara mustata….am avut soc. Afara din casa nu l-am dat , insa a fost cat pe ce sa isi ia o poseta in cap.
De ce?
Nu-ți place fără mustață sau că te-a luat prin surprindere?
😀 😀 😀 Banuiesc ca acum ai tot plete, nu te vad altfel. Mi-a ramas in minte poza aia fabuloasa cu tine si cu doamna ta de la nunta voastra…
Nu chiar plete, că m-am tuns în urmă cu două luni.Nu de alta, dar să nu păţesc ca în urma cu cîţiva ani cînd m-am tuns în octombrie şi mi-a fost frig toată iarna, indiferent ce căciuli sau fulare am purtat.
Acum îmi ajunge pînă la umeri.
Întâmplarea aceasta îmi amintește de alta, similară, din copilărie. Nu știu ce i-a venit mamei (poate lipsa timpului, poate faptul că se simțea mai matură) că și-a tăiat minunăție de păr lung și l-a făcut și permanent pe cel rămas. Totul într-o zi. Ieșise așa, un fel de oaie 😆 . Acum nici ei nu-i plăcea, o vedeai bine că se simte tare prost. Tata era la serviciu, pleca dimineața, venea seara târziu. N-am văzut-o pe mama niciodată atât de puțin nerăbdătoare să îl vadă acasă. Reacția lui a fost pe măsură. Dezamăgire totală. Îmi amintesc că eu mă amuzam pe cinste, pândindu-le reacțiile. Eram și singura, de fapt. 😆
Am fost tentată să mă tund scurt anul trecut, într-un moment mai puțin plăcut. Voiam , de fapt, să mă pedepsesc. Am avut totuși o urmă de rațiune și bine am făcut. Aș fi regretat amarnic după și mi-ar fi trebuit ani să recuperez pierderea. 🙂
Crește la loc dacă ai răbdare sau dacă nu ajungi să-ți placă așa scurt.
In tinerețea noastră și nevastă-mea purta părul lung.
Acum nu mai are răbdare de el.
O sa mă tund cu siguranță când îmi va albi mai vizibil. Și îi voi schimba și culoarea, ceva spre blond sau gri. Toamna aceasta mi-am dat seama ce înseamnă să vopsești un păr lung 🙂 .
Norocul meu că nu-l vopsesc.
Mici schimbări, efecte mari! uneori, surprinzătoare 🙂
Amuzantă amintire! Mai ales pentru cineva care ține mult la părul lung. Eu am un mare regret, că n-am lăsat părul lung, atunci când era des și frumos. Acum că s-a rărit substanțial… degeaba-l vreau plete.
Ceva simpatic am făcut și eu prin facultate, când am decis ca în sesiune să mă rad pe cap. Când am ieșit din cameră, prin cămin și pe stradă, am uimit pe toți cu „strălucirea” capului meu.
Numai bine! 🙂